375 matches
-
urmelor, nu există joc fără pățanii. Și nici vânt care să nu aibă uneori a învârti grelele aripi ale morilor de vânt sau a umfla pânzele corăbiilor călătoare. Altfel însă, 166 tălăzuiește fără rost uman pădurile și marea, răscolește zăpezi, viscolește nisipul deșerturilor, se liniștește din propriul său avânt. Ariel a nimerit, întâi, foarte rău: a căzut pradă unei vrăjitoare din regnul răului, surghiunită aici, din Africa, pentru foarte rele fapte, și care l-a născut în insulă pe Caliban, zămislit
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
urma urmelor, nu există joc fără pățanii. Și nici vânt care să nu aibă uneori a învârti grelele aripi ale morilor de vânt sau a umfla pânzele corăbiilor călătoare. Altfel însă, tălăzuiește fără rost uman pădurile și marea, răscolește zăpezi, viscolește nisipul deșerturilor, se liniștește din propriul său avânt. Ariel a nimerit, întâi, foarte rău: a căzut pradă unei vrăjitoare din regnul răului, surghiunită aici, din Africa, pentru foarte rele fapte, și care l-a născut în insulă pe Caliban, zămislit
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
era aruncat Înăuntru ultimul pescăruș. — Stai așa, zise el, apucând lopata omului. Nici bărbat, nici femeie. Era greu de spus din cauza costumului de protecție fără formă. Unde ai pus ce era Înăuntru? Omul Îl privi de parcă era nebun, În vreme ce zăpada viscolea În jurul lor. — Ce? — Conținutul. Cei de la primărie umpleau chestiile-astea. Unde-ați pus cadavrele care erau deja Înăuntru? Le-ați cercetat deja? Polițista Înțelese și nemulțumirea i se citi pe față. — La naiba. Își aruncă lopata În zăpadă. — La naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Sinaia, stațiunea climaterică unde se aflau castelele regale și unde se întâlnea crema Bucureștilor. Aici puteai lua o gură de aer proaspăt, puteai să faci un tur cu sania trasă de cai, săniile astea erau folosite și în București, când viscolea și ninsoarea și crivățul îți șfichiuiau obrajii cu ace de gheață. Dar acum mama tăcea când se urca într-o trăsură de închiriat, cu Frau Saner, tante Doro sau vreo altă cunoștință, își păstra amintirile pentru ea, își înfigea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mai era frică, nici chiar atunci când sunetul ciocănelului izbind în toacă nu se mai auzea, acoperit de glasul lupilor ieșiți în haite din pădure. Se sculau dimineața îndeplinind, toate trei, obligațiile unei case mari, ca într-un ritual, măturând zăpada viscolită în timpul nopții peste treptele urcând în cerdacul înalt, îngrijind păsările ce cotcodăceau în porumbarul încuiat cu lacăt uriaș, apărate de câini negri și imenși, crescuți de mici să fie răi, controlând vârtoșenia îngrăditurii și a porților înalte pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întoarce de la fereastră și mă pironește încordat cu privirea lui încă întunecată. Apoi rostește, mai mult pentru sine, continuând să mă iscodească din ochi: — Nu știu de ce mă mai mir atâta de imaginația ta! Eu unul nu văd nimic cutremurător. Viscolește ușor, pare chiar plăcut afară. Mă încordez și eu. Simt crescând între noi o tensiune neros tită, ca în seara când a venit la mine să-mi arate desenele și m-a sărutat. Parcă am fi doi spadasini care se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
San Francisco, V. se apropie de locuri emblematice ale Capitalei (Cișmigiu, Obor), sugerând unitatea cuplului erotic, familial, ori scrie versuri cu o puternică amprentă reflexivă, ca în ciclul Ești, unde sunt invocate copilăria, pierderea tinereții și alunecarea spre bătrânețe („Vezi /viscolește vârsta / pe cărările noastre...”, „sunt la sfârșitul lumii”, „lung timpul lungă noaptea”). Volumul în întregul lui este caracterizat de un lirism discret, clădit pe scenarii scurte de o pagină, și subliniat de rime ascunse. Intensitatea emoțională vine din nevoia de
VIANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290511_a_291840]
-
Tu cânți; Voi cântați); Persoană a III-a: acțiunea este făcută de persoana despre care se vorbește (El fuge; Ei fug). ATENȚIE: Există verbe care nu au persoană, pentru că acțiunea lor nu este făcută de o ființă: a ninge, a viscoli, a trebui, a ploua etc. 5) TIMPURILE VERBULUI SUNT: a) prezent: acțiunea se petrece în timpul vorbirii: Elevul învăța b) trecut: acțiunea s-a petrecut înainte de momentul vorbirii: Elevul a invatat; Elevul învăța; Elevul învățase. c) viitor: arată că acțiunea verbului
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
Temperatura este scăzută, afară este frig, ger, soarele răsare mult mai târziu și apune mult mai devreme. Nopțile sunt lungi, seara se întunecă mai repede decât în alte anotimpuri ale anului: afară ninge, se formează troiene de zăpadă, bate vântul, viscolește zăpada, se formează polei și chiciură, îngheață apele, arbuștii și copacii sunt complet desfrunziți. Copiii trebuie să știe că iarna nu aduce numai bucurii ci că pentru multe animale, ea este un anotimp de foamete. De aceea copiii trebuie să
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
se ruga: „... cu ziduri de apărare ne înconjoară pe noi, Doamne!” Un fapt extraordinar se petrecu; de dimineața și până seara târziu, armata dușmană trecu necontenit prin fața micii căsuțe, fără ca vreun picior de dușman să-i fi trecut pragul. Afară viscolea. Bătrâna zise către ai casei într-un târziu: „Trageți oblonul, copii, și odihniți-vă, iar eu voi veghea mai departe în rugăciune”. Afară se auzeau ropote de cai, zgomote de arme, strigăte, țipete. În casele vecine pătrundeau zeci de inamici
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
răspund acum, odată cu tine”. Nu uita să comunice vești despre iarnă. „La noi s-a instalat iarna adevărată. De când suntem la Craiova încă nu am avut o astfel de iarnă. A nins circa o jumătate de metru, dar nu a viscolit de loc. bucuria copiilor pe care-i vezi zilnic cu sănii și cu patine pe stradă, dar mai ales pe trotuare. Au făcut un lunecuș de ți-e mai mare dragul să luneci pe el și să cazi. Nina a
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
făcute din cenușă, nisip și lut, care constituiau suportul imensului pat. Chiar înveliți cu două-trei bulendre căldura emanată de pat era totuși plăcută și gerul nu reușea să-și facă de cap. Ușa, neglijent făcută, nu etanșa încăperea și, cînd viscolea, omătul se așeza în suluri mici chiar în casă. Deși nu avea nici o obligație, Saldaru pleca zilnic cu pușca în spate și cutreiera coclaurile stepei moldave. Nimeni niciodată nu l-a văzut cu vreun iepure sau cu vreo altă jivină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
efortul - „silindu-se” - acelei metaforice „treziri”, notat de narator). Mai este de mirare că până și vorbele unui Mitrea - argatul îi sună eroinei din Baltagul altfel decât în „litera” lor? Și tot despre timp și anotimp se vorbește: „Întâi are să viscolească, pe urmă au să prindă a urla lupii în fundul râpilor”. Ascultându-l, „Vitoria simți un fior prin spate”: și în fundul unei râpi vor găsi ea și Gheorghiță rămășițele pământești, sfâșiate de lupi, ale lui Nechifor Lipan. Anticipări intruziv-auctoriale? Nu
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
Întâmplat alta: puteam lua tot ce aveam, pentru că nu am mers pe jos nici o clipă. Am stat acolo În condiții groaznice. În niște barăci unde nici o ușă, nici un geam nu se Închidea - și era deja iarnă, vă dați seama, și viscolea și apa era groaznică. Și un lucru care cred că o să vă Îngrozească. Unchiul meu avea o mamă paralizată pe care o Îngrijea mama cât putea, că era mătușa ei. Și a venit el la mama și a spus că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mână... A fost primul contact cu Țara Sovietică... Dimineața, mă rog, ne-am trezit câți ne-am mai trezit, acolo... deja rețin foarte bine că o serie de oameni au rămas jos... Era deja iarnă, se răcise, a Început să viscolească și oamenii n-au rezistat. Deci au rămas efectiv pe jos și am mers mai departe supravegheați - cred că eram supravegheați doar de un singur jandarm, că nu aveai unde să fugi... Și ne-a condus până la Iampol, unde, din cauză că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
e mai vârtos, durerile vin când și când. Dejunat singur, căci Monaco nu se simte bine. Dabija la mine. Medicii sunt mulțumiți de starea Elisabetei. Durerile încetează întreaga zi. Ea este însă destul de descurajată. După-amiaza rămas acasă, căci a cam viscolit. Ora 6½ cinat cu Monaco. Seara biliard. El merge la ora 10½ la soirée. -4°R. Elisabeta e foarte agitată noaptea și are dureri destul de mari. Urechea supurează foarte tare. Ora 11 în pat. Frecynet a format guvernul francez. Stöhr
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
originea în protagoniștii actului de comunicare: e duminică, e frig, e iarnă, mi-e frică, mi-e sete, mi-e rușine etc. le acordă o identitate proprie, reprezentând, împreună cu verbele impersonale - cu subiectul inclus în planul lor semantic: plouă, fulgeră, viscolește, se-nserează etc., categoria verbelor de stare și realizând sintactic predicatul stării. SUBIECTULTC "SUBIECTUL" Concomitent cu concretizarea funcției de predicat, predicația determină realizarea, implicită sau explicită, printr-un nume (pronume etc.) a funcției de subiect gramatical, principal complement semantic al verbelor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
M. Preda) „Ceea ce zici tu îmi hotărăște soarta.” (M. Eminescu) „Iertat să fie cel ce la mânie / Mi-a împlântat cuțitul pân-la os.” (N. Labiș) f. multiplu: „Nisip, cenușe și lut / Sunt un trecut?” (T. Arghezi) „Dar curând începe să viscolească și să geruie și coborâm către miazăzi.” (M.Caragiale) Dubla realizare a subiectului În strânsă legătură cu specificul actualizării planului semantic al relației de interdependență, dubla (multipla) realizare a funcției de subiect prezintă o variantă lingvistică și o variantă marcată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-o față și descoase tot ce pasărea lucrase și cu genele-i lucioase ninge flori de nea frumoase și apoi le prechimbă în raze argintând cărări și case... Iarnă Vine iarnă! Las să vie! O aștept cu bucurie. Chiar dacă va viscoli, Îmbrăcat bine voi fi: Cu căciulă și palton, Cu mănuși și cu șoșoni. Iarnă pe ulița de George Co[buc A-nceput de ieri să cadă Câte-un fulg, acum a stat. Norii s-au mai răzbunat Spre apus, dar
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
de-amurg Din stări de veghe tresar spade Acum e vremea cea de har Ninsorile clatină noaptea Hoinărind prin sânge Cotnar. înfățișări de voievozi Și acum seamănă dor și-a fi Dospirea limbii prinsă-n teascuri Cotnariul ne-o va viscoli. Și când pe la-nceput de toamnă Vom bea Cotnar de peste an ʹOm recita atunci cu toții catrene de Omar Khayyam. Văd flăcări ca niște fecioare Ce-și poartă sânii la vedere Pe tăvi de-amur pe care jarul Cotnariului paharul cere. TANI
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
pe moș Crăciun, pe care îl iubesc foarte mult. Vuiet surd se încovoaie de după dealuri și se pierde în văi și stânci. Gheața lucește ca oglinda, iar brazii par niște uriași care străjuiesc drumul. Așezat la gura sobei, noaptea pe când viscolește, privești flacăra albastră a vreascurilor și spui minunate povești. Privesc pe geam afară la dansul amețitor al steluțelor de nea, în lumina unui bec. Încep a trece sănii cu copii pe uliță. Pe derdeluș, se aud clinchete de zurgălăi, bucurie
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
poposit în Vailhala lui Odin, declamă versul emblematic „De cântec este sufletul meu plin” și-l traduce prin rezonanța fierului. „De vrei s-auzi al iernii glas vuind Și lunecând prin strunele-mi de fier, De vrei s-auzi cum viscolește-n arfa-mi Un cânt bătrân și răscolind din fundu-i Sunete-adânci și nemaiauzite...” Fierul conține în măsură și mai mare decât arama forța virilă, războinică, asociat cu aerul rece învolburat, viscolul. Geniul poetic și simbolul harpei se conjugă în prima
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
viață. Pentru Mihai Codreanu, de pildă, corbii sînt proiecții ale unei dureroase confruntări interioare, provocate de mulțimea aspirațiilor eșuate: „Din iarna sufletului meu pornește/ Un stol de corbi spre zările cernite:/ Sînt dorurile mele nemplinite;/ Și-n iarnă cugetarea-mi viscolește.// în gemete pustii se prelungește/ Ca-n golul unei vetre părăsite;/ ...Și corbi sporesc în cete înmiite.../ Și stolul tot mai jalnic croncănește!...// Nu văd nici zări nici urma unei stele;/ Doar viscolul din gîndurile mele/ Tot mai pornit prin
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
De unde începe lumea lui Voiculescu ? Ea are, ca și luna, voaluri fantomatice de aburi, fruntariile pierdute în zări, într-un nețărmurit geografic greu de închipuit, în care crânguri de cerbi, oameni, herghelii de cai petrec și cutreieră nemărginiri de spații, viscolite de arșițe și zăpezi, înecate în ierburi și fum de nouri. E un univers halucinant, o Dacie Felix strămutată într-un ev mediu permanent, o lume a etnografului pur și a psihologiei abisale. Lumea lui Voiculescu e premergătoare lumii sadoveniene
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
locul muzicii populare de fanfară. Calculatoarele și posturile de televiziune mai mult comerciale decât educative reprezintă 221 221 idolii multor tineri și chiar a unor elevi. Nici iernile nu mai sunt așa cum erau în vremea copilăriei mele, când ningea și viscolea câte 3 zile și 3 nopți și când plecam la școală, treceam peste troiene înalte cât casele. Unde sunt zăpezile de altă dată? Și poate în această lume, cu acest fel de mers al ei, care mie mi se pare
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]