492 matches
-
dârz aspirațiile neamului nostru la vremuri mai bune. Sibiul, deși în imediata apropiere a Făgărașului, n-a putut avea o influență culturală asupra satelor decât foarte târziu, ne mai spune acelaș cercetător istoric C. Stan în «Școala poporană din Făgăraș» Vitregia vremurilor a vrut ca ortodocșii, vreme de aproape 70 de ani să nu aibă vlădici. Abia în 1783 după ce aci a venit episcopul sârb Ghedeon Nichitici, Sibiul devine un important centru al ortodoxiei, așa cum Blajul devenise deja centrul grecocatolic. Nichitici
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
considerată o imortalizare a unei vieți, autorul considerând aceasta ca pe o ispită a vanității deșarte și de supraevaluare a unui traseu biografic, ce s-a desfășurat în opinia sa, ca oricare altul, ci o imortalizare a unei lupte, cu vitregia timpurilor, cu stăpâniri potrivnice libertății individuale și religioase, și cu răutatea oamenilor. Ca un ostaș creștin care a dus pe tot timpul vieții sale pământești lupta cea bună, starețul de la Neamț dorește înscrierea pe fila memoriei scrise a întâmplărilor din
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
insalubre compartimentate ca niște cutii de chibrituri suprapuse. Au avut și spaniolii valurile ideologice ale republicii și comunismului dorind răsturnarea monarhiei. Au avut perioada dictaturii franchiste unită strâns cu Biserica, însă s-au laicizat mult acum. Insă în pofida tuturor aceste vitregii, au rămas același popor cu oameni amabili și volubili, senini și dispuși oricând să-ți ofere o informație. Orașul poartă în denumirile străzilor și piețelor timpurile când biserica catolică era atotstăpânitoare împreună cu monarhia. Piețele și străzile poartă multe nume de
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
natură, promovări artificiale și pe temeiul unor criterii politice sau de formală reprezentare etnică și profesională, o politică de natalitate falimentară, mortalitate infantilă ridicată, numeroși copii abandonați etc. Relațiile internaționale Trebuie spus însă că, înaintea acestui destul de dureros final, datorat vitregiei istorice, mișcarea feministă din România de după primul război mondial a înregistrat, pe lângă realizările, mai sus comentate, și succese remarcabile în afirmarea ei pe plan internațional. Potrivit tradiției sale, mișcarea de femei din România și-a intensificat și diversificat continuu în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
fiecare instituție unde au fost încartiruiți refugiați pentru o zi sau mai multe zile, să se creeze de către conducătoarele A.C.F., un mediu prietenesc și o atmosferă binevoitoare, caldă și plină de înțelegere a celor depărtați de căminele lor prin vitregia împrejurărilor. Toate aceste cămine au oferit 620 paturi și au trecut prin ele spre cazare, peste 4.000 persoane. La 1 iulie restaurantul A.C.F. din str. Popa Rusu nr. 13, și-a deschis porțile dând zilnic între 500-1.000
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
lor firească de a face binele, căreia i s-a adăugat conștiința datoriilor lor către țară, au reușit ca prin muncă, devotament, sacrificiu chiar, să aline durerile fraților și surorilor lor în limita posibilităților și cu toate greutățile izvorâte din vitregia situației economice a țării noastre. Astfel, au ajutat cu alimente și îmbrăcăminte, colectate, multe familii de văduve și orfani de război. Au inițiat caravane sanitare care, cutreierând țara în lung și în lat pe lângă ajutoarele date în alimente și îmbrăcăminte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
făcut și facultăți sau școli superioare. Să am milă sau să spun durerea mea!? Eram singura. N-aveam mama, toți mă înconjurau, nu mă vedeau. Ba, mă băteau și nimeni nu-mi lua apărarea. E greu și trist să înfrunți vitregiile vieții de la 6 anișori. Și când am citit Biblia pentru prima oara (pe la 10-12 ani, cum am spus) am descoperit o comoară ce mi-a întins o rază. Cuvântul din Biblie și mersul la Sfântă Biserică au fost piatră de
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ea. Altfel lumea ar lua din ea bucățele de piatră. De-a lungul anilor s-au tot construit biserici care adăposteau micul locaș al Maicii Domnului. Unii au construit, alții au dărâmat și tot așa, locul a trecut prin multe vitregii ale vremurilor. Dar astăzi pe acel loc sfințit este înălțata o superbă biserică. Această strălucitoare biserică este împodobita cu icoane bizantine mari și frumoase. Multe țări au donat icoane frumoase acestei biserici. Și România se numără printre donatori. Așa că ai
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ocrotea. După ce a murit și bunica, l-a luat o altă rudă care avea soție vitregă și se purta urât cu el. Majoritatea copiilor cărora le mor mamele adevărate au parte de mame vitrege. Nu degeaba se numesc așa, ca vitregia este tare amară și cu multe lacrimi amare de durere se împletește viața celui orfan. Că și eu, sârmana, de la 6 anișori înfrunt vitregiile vieții. S-a dus milă, s-a dus și dragostea în mormânt și nu mi-a
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
cărora le mor mamele adevărate au parte de mame vitrege. Nu degeaba se numesc așa, ca vitregia este tare amară și cu multe lacrimi amare de durere se împletește viața celui orfan. Că și eu, sârmana, de la 6 anișori înfrunt vitregiile vieții. S-a dus milă, s-a dus și dragostea în mormânt și nu mi-a surâs norocul. Dar Milostivul Dumnezeu nu ne lasă până în sfârșit. Sf. Ioan s-a dus din copilărie la Mănăstirea Neamț. Acolo a stat sub
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și am alinat multe suferințe și necazuri ale foștilor mei ostași! Ca fiu de țăran, m-am simțit cu trup și suflet alături de marea masă a Țării care și-a făcut și de această dată datoria de onoare, cu toată vitregia vremurilor! Mă căsătorisem în februarie 1941, sperând să cred că puteam să trăiesc prin urmași în cazul când aș fi dispărut! Am avut lângă mine o inimă și un suflet mare al soției cunoscute întâmplător pe meleagurile Cârțișoarei. Sub impulsul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
au depănat atâtea amintiri și întâmplări, care de care mai hazlii. Eram în acel moment aceiași care fuseserăm cu 35 de ani în urmă... Încep să se dezlege limbile apropiind distanța dintre profesori și elevi. Eram oameni căliți, trecuți prin vitregiile vremii, însă eram în același timp cu suflete de copii! Era început de iulie cu mult soare pe cer, și cu multă lumină în inimi și suflete! Strașnic moment emoțional trăit de noi toți! S-au reamintit multe și multe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și a monumentului Ecaterinei Teodoroiu la Târgu Jiu 73 . Ca ministru al Cultelor și Artelor considera necesară ridicarea nivelului cultural al țărănimii, în special a celei din Transilvania, pentru a putea recupera ceea ce în trecut nu a putut realiza din cauza vitregiei stâpânitorilor. Se poate sublinia faptul că Alexandru Lapedatu a fost un exponent al societății românești care a căutat să definitiveze o politică națională realistă, de promovare a culturii românești și a independenței țării. Astfel, în cursul anului 1935 s-a
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
în același cerc infernal al obsesiilor tinereții tale literare, nevindecat defel de atâtea sarcasme și groase ironii ale celor care ți-au însoțit primele urcușuri pe panta unei arte ingrate și originale, nevindecat și neînțelepțit de vârstă, părăsirea de prieteni, vitregia străinătății sau singurătatea care te-a urmat fidelă și tenace ca o a doua umbră, cea vie, și noaptea?!... 6 Iarna lui ’65-’66 am petrecut-o, vreo patru luni, la castelul Pelișor, fericit și ușor îmbătat de succesul Franciscăi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
zei, apoi într-un singur Zeu, într-o altă viață, mai „echitabilă”, mai ales pentru cei injustițiați de soartă și de vremuri sau de brutalitatea contemporanilor! Credința într-un ideal sau altul care-i făcea pe unii să suporte altfel vitregia lumii sau chiar și propria lor fire, sucită, nu rareori! Sau credința în cei care guvernează, în acei oameni puternici și înțelepți care sunt capabili să pună deasupra intereselor personale sau de grup binele colectivității, acel „om virtuos” care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
atragă atenția asupra ta prin orice mijloace, cum e posibil să nu te bucuri în toată ființa ta că visul lui Eminescu și al ardelenilor s-a împlinit, mai iute și mai plenar decât se așteptau toți acei împătimiți de vitregiile istoriei și brutalitățile acelor „prinți”, unguri, ruși sau turci, care se plimbau prin ținuturile noastre cu un plictisit zâmbet disprețuitor pe buze, că ne-am păstrat teritoriul „visat” - în timp ce cehoslovacii și iugoslavii și l-au pierdut și fărâmițat pe al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
așa ne-a fost vorba și că nu poți fi decât acasă. Ce mai faci? Eu deocamdată mă simt oarecum bine, dacă bine se poate simți inima mea care duce lipsă tocmai de ce ar avea mai multă nevoie după atâtea vitregii ale vieții. Îi lipsește tocmai limanul salvator pe care să poposească pentru recreare după atâtea furtuni și lupte de ceea ce se cheamă viață. Inima mea e însetată după tine, întocmai cum se simte un explorator ce se găsește în mijlocul unui
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
și am alinat multe suferințe și necazuri ale foștilor mei ostași. Ca fiu de țăran, m-am simțit cu trup și suflet alături de marea masă a Țării care și-a făcut și de această dată datoria de onoare, cu toată vitregia vremurilor. Mă căsătorisem în februarie 1941, special să cred că puteam să trăiesc prin urmași în cazul când aș fi dispărut. Am avut lângă mine o inimă și un suflet mare al soției cunoscute întâmplător pe meleagurile Cârțișoarei. Sub impulsurile
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
au depănat atâtea amintiri și întâmplări, care de care mai hazlii. Eram în acel moment aceiași care fuseserăm cu 35 de ani în urmă... Încep să se dezlege limbile apropiind distanța dintre profesori și elevi. Eram oameni căliți, trecuți prin vitregiile vremii, însă eram în același timp cu suflete de copii! Era început de iulie, cu mult soare pe cer, și cu multă lumină în inimi și suflete! Strașnic moment emoțional trăit de noi toți! S-au reamintit multe și multe
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
al cărui titlu l-am spus (p. 16), vineri, 20 august 2010: „Au trecut exact 27 de ani de la decesul soției, cea care a fost îngerul păzitor al vieții mele și m-a ridicat ori de câte ori a fost să cad, datorită vitregiei vremurilor și a unor oameni pe care i-am incomodat cu prezența mea. Cu atitudine reținută, nici eu și nici Mariana (fiica lor n.n.) nu vorbim despre tragedia suferită, dar suntem cu gândul îndreptat cu pioșenie față de scumpa noastră despărută
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
tata, fie iertat, era abonat cu ordin de mobilizare roșu cu trei stele, fiind mai mult plecat decât pe acasă, eu fiind adjunctul mamei și pionul care putea fi mutat pentru toate treburile gospodăriei.Din 1941, a început războiul cu vitregiile lui, în primul rând cu evacuările prin alte localități, iar după aceste nenorociri a venit și o afurisită de secetă cu alte nenorociri, care a lăsat urme dureroase și adânci la majoritatea familiilor, astfel că până am plecat în armată
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
ostile. Nu mai întâlnesc oamenii pe care i-am lăsat când am plecat, doar dealurile și colinele, drumurile și potecile pe care rătăceam de multe ori și noaptea, deși parcă și acestea sunt schimbate, par mai mici, mai tocite de vitregia timpurilor, uneori prea aspre. Oamenii mi se par mai mici, mai supărați, străini de cei lăsați de mine, nu mai am cu cine comunica, doar cu câteva rude apropiate, dar nici acestea nu sunt de vârsta mea, nu putem avea
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
câțiva ani în urmă. Am fost promoția experimentală, s-a făcut cu noi tot felul de experiențe pentru a selecta probele care erau mai bune să rămână valabile pentru promoțiile viitoare. După cinci ani de cătănie,înfruntând toate obstacolele și vitregiile apărute în cale,am ajuns la capătul drumului și am fost avansat locotenent, ofițer în armata română. Un succes deosebit, unicul militar de carieră din toată istoria încrengăturii neamului meu, să nu mai amintesc, că eram mândria viței mele genealogice
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
în România după obiectivitatea cu care se scria despre noi, acum s-au umplut hotelurile cu tot felul de indivizi de la diferite publicații sau televiziuni străine, flămânzi după informații noi, ca șacalii după pradă. Noi, cei care suportasem atâția ani vitregiile gulagurilor comuniste, le-am pus la dispoziție toate mijloacele și metodele cu care lucrase aparatul nostru informativ, parcă eram unicii care aveam securitate, iar alte state "democrate" trăiau fără granițe, fără organe de ordine, fără justiție sau instituții de constrângere
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
întradevăr o clădire cu care te poți mândri, dacă ajungi să-i poți călca pragul porții și să-i urci treptele clădirii, pentru a intra în acest "Palat", care în realitate, este o cazarmă, cu toate normele de restricție și vitregiile specifice unei unități militare.Nu trebuiesc invidiați cei care locuiesc în ea, pentru că nu au nici un fel de program distractiv. Din povestirile foștilor consăteni și prieteni mai mari ca mine,spuneau că pe orice poartă de cazarmă pe dinafară scria
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]