468 matches
-
a lui auditus (fides și traditio) și a lui visus (vederea și intuiția). În secolul al XVI-lea, ochiul ca organ al simțurilor și al științei triumfă, în raport cu urechea, organul prejudecății și al neclarității. Dorind să elaboreze o știință a vizibilului, Leonardo transformase filosofia și pictura în aceeași luptă, de tip platonician, împotriva confuziei generate de aparențe, perché l'occhio meno s'enganna. Or secolul XX pare să parcurgă drumul în sens invers, de la tăcere spre zgomot, de la trăsătură la efect
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ca garant al adevărului, abundența referențelor scrise, libertatea invenției. Se citește cu ochii. Epoca metafizică, dacă vreți. Epoca electronului, care face cartea să coboare de pe piedestalul ei simbolic, se va numi videosferă (în ciuda rolului sporit jucat de auditus). Într-adevăr, vizibilul deține autoritatea, spre deosebire de omnipotența anterior recunoscută marilor Invizibili (Dumnezeu, Istoria sau Rațiunea). Ar trebui, dar nu poate răspunde, să spunem în ansamblu, criteriilor ideale ale epocii pozitive (de la care Comte aștepta abolirea ficțiunii, a războiului și a dezordinilor interioare, dînd
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ca un cuvînt al Evangheliei) AM CITIT ÎN CARTE (adevărat ca un cuvînt tipărit) AM VĂZUT LA TELEVIZOR (adevărat ca o imagine în direct) REGIMUL AUTORITĂȚII SIMBOLICE INVIZIBILUL (Originea) sau ceea ce nu se poate verifica LIZIBILUL (Temeiul) sau adevărul logic VIZIBILUL (Evenimentul) sau verosimilul UNITATEA DE GUVERNARE SOCIALĂ UNICUL SIMBOLIC: Regele (principele dinastic) UNICUL TEORETIC: Conducătorul (principiul ideologic) UNICUL ARITMETIC: Liderul (principiul statistic, sondajul, cota, audiența) CENTRUL DE GRAVITATE SUBIECTIV SUFLETUL (Anima) CONȘTIINȚA (Animus) CORPUL (Sensorium) Tabel cu intrări multiple, în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
rigoare, precum și de coordonări teoretice, mult mai explicite decât în critica propriu-zisă, împuținându-i astfel eficiența. Critica e cu atât mai eficientă, cu cât intră mai direct în dialog cu opera (sau, după expresia lui René Huyghe, în „dialog cu vizibilul”). Dar domeniile nu trebuiesc separate etanș, nu trebuiesc puse în alternativă. Discutând problema limbajului, Andrei Pleșu spune la un moment dat : „Progresele actuale ale lingvisticii, ale teoriei informației, trebuie să intre neapărat în orizontul de preocupări al istoricilor de artă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ațâțare, chiar și de entuziasm neînfrânat, nu voi putea „luneca decât” spre „dreapta”: din sangvinitate, trecând iute prin coleră, ca să „poposesc” În paranoidie! Iar, În nu puține stări de veghe, ce țin de un fel coșmar al conștientului și al vizibilului, am avut realmente stări și viziuni paranoice: ba am trăit catastrofe cosmice, soarele prăbușindu-se peste Terra, sau am simțit, aproape cu certitudine, trupul frumos al unei femei goale, lângă mine, ca pe un trup unduind și „aproape solzos” de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
trăim ca și cum „acesta” sau „aceasta” ar fi totul! Pe noi, o spune eseistul și eu Îl Întăresc În această opinie, pe noi nu ne mulțumește și refuzăm de plano această „rezolvare” a existentului, această „Înghesuire”, limitare a sa În limitele vizibilului, posibililului, raționalului! Și, adaug eu, chiar și faptul că această „idee fantasmagorică” a unui alt sens al vieții decât cel „de la sine Înțeles”, cel care „ne cade sub ochi” și ar trebui să fie, faptul că acest lucru nu ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dacă, cum zic fiziologii, iritabilitatea este prima calitate a celulei vii, sensibilitatea - care are și ea mai multe grade! - este un semn al umanului; doar prin „ea”, noi, creatorii, putem „imagina”, putem „ieși” din lumea strâmtă și uneori „falsă” a vizibilului, pentru a pregăti un alt cadru, o altă „formă” vieții, naturii În care ea să respire din nou. Sensibilitatea este acordată În primul rând „femeilor” și, uneori, copiilor; da, numai că aceștia, copiii, unii dintre ei, o asociază cruzimii, deoarece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Microscopul se adresează unor obiecte foarte mici, minuscule, lupa unor obiecte medii, iar luneta unor corpuri astronomice, obiecte mari, uneori enorme, dar pe care distanța le scoate în afara percepției umane. Toate aceste instrumente scot din zona invizibilului sau a abia vizibilului obiecte, și le aduc în sfera vizibilului. Dispozitivul optic pe care-l avem la dispoziție precizează o deosebire esențială. Lupa, microsco- pul, luneta sunt adaptate lentilei complexe pe care o repre- zintă ochiul uman. În cazul de față, lentila care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
minuscule, lupa unor obiecte medii, iar luneta unor corpuri astronomice, obiecte mari, uneori enorme, dar pe care distanța le scoate în afara percepției umane. Toate aceste instrumente scot din zona invizibilului sau a abia vizibilului obiecte, și le aduc în sfera vizibilului. Dispozitivul optic pe care-l avem la dispoziție precizează o deosebire esențială. Lupa, microsco- pul, luneta sunt adaptate lentilei complexe pe care o repre- zintă ochiul uman. În cazul de față, lentila care mărește este una a percepțiilor conjugate, una
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lectură intitulată Pe cont propriu (1986) și o alta, care ezită între reportaj și jurnal de călătorie, Anul trecut în Calabria (2002). În 2002 a fost distins cu Premiul „Octav Șuluțiu”, decernat de revista „Familia” . Stilist remarcabil, excelent observator al vizibilului, adevărat maestru al descripției sugestive și simpatetice, subtil iscoditor al percepțiilor și senzațiilor - îmbogățite prin revelarea haloului lor de conotații subiective, asociativ-biografice ori culturale -, M. vădește în primele cărți înclinația către construcții rafinate, uneori aparent inutil abstruse, aproape enigmatice, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
a ospitalității în care spațiul comunității este oferit ca dar în contextul responsabilității totale față de ceilalți. Actul de ospitalitate este asimilat de Jacques Derrida cu actul poetic, greu de sesizat datorită multitudinii de sensuri care îl situează dincolo de ordinea "zilei, vizibilului și memoriei". Ospitalitatea poetică depășește situarea dihotomică, elementele sale (sine-alteritate) coexistând într-o relație subtil interșanjabilă. Apropierea presupune intimitatea, dar și ura, familiarul presupune și frica, iar străinul poate fi și inamicul care trece pragul casei. Interpretată ca un construct
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
familiari încât mănâncă laptele din blid cu copiii casei”. Capacitatea de a înțelege limba animalelor sau de a te metamorfoza poate fi obținută tot de la aceste ființe benefice. Pe scena textelor rituale de iarnă șarpele reprezintă „hierofania invizibilului stihial în vizibilul primordial” și încă o încercare pentru flăcăul care îi este destinat prin „blestem” de mamă: „Să-ți mănânce șerpii carnea/ Cum mi-ai mâncat tu viața;/ Să-ți sugă șerpii sângele,/ Cum îmi strici tu zilele”(Ostrov - Tulcea). În alte
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
insule și crâmpeie de amintiri sunt, de fapt, unica noastră noblețe. Noi, cufundați În secole burgheze, având banul ca deviză trivială, noi visăm, nu-i așa, la o aristocrație a inimii, a sângelui nevăzut al candorii, dacă nu al „celui vizibil”, al sângelui feudal, al unei familii ce curge din secole vechi, dintr-o genetică „scrisă”, cunoscută și afirmată ca o flamură. Da, acolo unde „nebunii se opresc”, acolo trebuie să Înceapă propria noastră nebunie, dacă vrem să Înțelegem câte ceva. Viclenia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
infernului sau, pe dos, infernul sub forma inexistenței. Deoarece, deși „slab”, am fost, paradoxal, mereu un „vitalist” - atracția mea spre „dezechilibratul” Nietzsche Încă din tinerețe se explică și astfel! - și „a fi” era pentru cel care sunt primul comandament al vizibilului. De aceea, n-am Înțeles niciodată cum unii oameni sau unii scriitori pot „regreta nașterea”! Regretând nașterea, regreți În esență categoria enormă a posibilității și nu numai a ta! A zeilor Înșiși! Iată cât de... slabi sunt și ei, iată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
creștină și mahomedană, au „expediat” iute această spinoasă întrebare în forma unui basm emblematic, cuceritor și salvator pentru soarta și mințile multor milioane de necăjiți, de oameni. „Norocul nostru” se află Dincolo, un „dincolo” ce trebuie meritat, această lume, a Vizibilului, nu e decât un „pasaj” de trecere, un loc, o „vale” încărcate cu semne negative, făcute spre a ne induce în Eroare, spre a ne încerca adevărata noastră dorință de „existență”. Ce se va petrece doar Dincolo, loc însă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
viața mundană a poetului, cât și în viața lui transmundană convertită în operă. Invocând cuvintele lui Petru Creția, constatăm faptul că scrisul suplinește cu mijloacele lui tot ce are de pierdut prin însăși esența sa1. Potrivit criticului, textul, pierzând, o dată cu vizibilul, tot ce nu e pură verbalitate, reconstituie, în felul său, durate și lumi: din semnele arbitrare ale unor cuvinte arbitrare așternute pe o filă și operând asupra noastră în tot ce suntem. Căci noi suntem via oglindă în care semnele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
unei atmosfere învăluite de mister. Creștinul sensibil nu poate așadar nici să sacrifice inteligența realis‑ mului, și a profunzimilor, nici deopotrivă să jertfească contactul pentru a da docilitate ascultării, nici să le separe pe unul și pe celălalt de magia vizibilului 83. Prin icoană nu se vorbește despre o lume cristalizată și închisă, pentru că tot ceea ce reprezintă ne retrimite și ne orientează spre o deschidere nelimita‑ tă și spre ceea ce este de nedespărțit și de neînvins. Observăm că în arta icoanei
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
este prezentată în opoziție cu cel pe care vrea să‑l reprezinte: după cuvântul sfân‑ tului Paul, ea oferă chipul lui Cristos, el este chipul Dumnezeului nevăzut, primul născut din toată creația 85. Prin limbajul icoanei constatăm că dacă in‑ vizibilul se lasă văzut, limbajul icoanei arată distanța care există între divin și chipul său. Distanța, care nu trebuie abolită dar recunoscută, devine motivul viziunii în dublul semnificat de motivație și temă figurativă. În icoană, simbolul apare ca instrument de cunoaștere
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
a că‑ ror aplicare asigura că tot ceea ce trebuia să figureze în pictură se va putea discerne perfect. Noutatea nu este efectul unei permutări imaginative a formelor din fenomen, ci ruptura de nivel prin care suma formelor artistice din imperiul vizibilului este îmbogățită cu noi forme obținute prin contemplație sau inspirație din lumea semnificațiilor, formelor, ideilor invizibile 5. Geniul este ființa înzestrată cu organ contemplativ sau (ceea ce s‑ar putea să fie același lucru) subiectul unei inspirații care are o înțelegere
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
împrumutarea stării persoanei care face obiectul empatiei de către cea care empatizează; 5. funcția performanțială - prin intermediul empatiei reușim să convingem oameni și chiar grupuri să efectueze diverse activități. 90 verbalul (formulele de politețe, expresii de bun venit, concizia și precizia frazeloră, vizibilul (ceea ce vede clientul: aspect, ordine, starea suportului fizic, imaginea personalului. Îmbrăcămintea trebuie să fie prezentabilă, armonioasă, bine croită, curatăă și gesturile (sunt legate de comportament. Pe timpul discuției cu un client și privește în ochii acestuia iar surâsul este obligatoriuă. 3
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3073]
-
obsesiei de a închide realitate în ordinea și coerența unui sistem) și normalizare (eliminarea a tot ceea ce este straniu, nedeductibil, misterios)838. Știința clasică, susține gânditorul francez, se articulează pe această paradigmă simplificatoare și reducționistă, având în centru principiul înlocuirii vizibilului complicat prin invizibilul simplu și pe cel al unui determinism perfect după care universul se supune câtorva legi implacabile 839. Toate trăsăturile științei clasice (ordinea suverană a naturii, simplicitatea și fixitatea ordinii naturale, inerția materiei supuse legilor naturii, substanțializarea, reificarea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și intangibile. Este elementul majoritar al trupului nostru vizibil. Picătura de apă e vie, e roua cerului pe pămînt, conține în sine nemărginirea, infinitul chimic și alchimic, cuantic. M-am deprins să văd veșnicia și în lucrurile aparent trecătoare, precum și vizibilul în invizibil, dumnezeiescul în omenesc. Suntem niște pelerini ai nemuririi, călătorind în eternitate, cu unele abrupte căderi în timp și în formă. Tot ce este fizic este, în esență, metafizic. Infinitatea ca un ocean e ancorată, cum spuneam, și-ntr
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
lecturi „complete” ale textelor literare avute în vedere, ci prezintă spectacolul intelectual incitant al urmăririi temei teoretice alese, fundamentată în capitolele ori secțiunile introductive și generale. În Trupul neîndoielnic, supratema vizată e corporalitatea, senzualitatea textului, primordialitatea imaginii, a palpabilului și vizibilului în elaborarea textului literar, iar scriitorii ale căror opere alimentează reflecția eseistei sunt Virginia Woolf, Ernesto Sábato, M. Blecher, Jorge Luis Borges, Bruno Schulz și Yukio Mishima. Volumul Ochiul de linx (1997) este un studiu în care eseista examinează, după cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285178_a_286507]
-
unei atmosfere învăluite de mister. Creștinul sensibil nu poate așadar nici să sacrifice inteligența realis‑ mului, și a profunzimilor, nici deopotrivă să jertfească contactul pentru a da docilitate ascultării, nici să le separe pe unul și pe celălalt de magia vizibilului 83. Prin icoană nu se vorbește despre o lume cristalizată și închisă, pentru că tot ceea ce reprezintă ne retrimite și ne orientează spre o deschidere nelimita‑ tă și spre ceea ce este de nedespărțit și de neînvins. Observăm că în arta icoanei
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
este prezentată în opoziție cu cel pe care vrea să‑l reprezinte: după cuvântul sfân‑ tului Paul, ea oferă chipul lui Cristos, el este chipul Dumnezeului nevăzut, primul născut din toată creația 85. Prin limbajul icoanei constatăm că dacă in‑ vizibilul se lasă văzut, limbajul icoanei arată distanța care există între divin și chipul său. Distanța, care nu trebuie abolită dar recunoscută, devine motivul viziunii în dublul semnificat de motivație și temă figurativă. În icoană, simbolul apare ca instrument de cunoaștere
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]