491 matches
-
orașele Arles și Marsilia au fost cedate lui Childebert de frații săi. Anexarea provinciei a fost încheiată, cu ajutorul lui Clotaire, în iarna anilor 536-537. În 531, a primit o cerere de ajutor din partea surorii sale Chrotilda, soția regelui Amalaric al vizigoților. După afirmațiile sale, regele arian al Hispaniei o maltrata pe ea, o catolică. Childebert a invadat cu o armată, și l-a învins pe regele goților, omorându-l în luptă. Chrotilda a murit pe drumul de întoarcere la Paris din
Childebert I () [Corola-website/Science/303242_a_304571]
-
pe ea, o catolică. Childebert a invadat cu o armată, și l-a învins pe regele goților, omorându-l în luptă. Chrotilda a murit pe drumul de întoarcere la Paris din cauze necunoscute. Childebert a avut și alte expediții împotriva vizigoților. În 542, a ocupat Pamplona cu ajutorul fratelui său Clotaire, și a asediat Zaragoza, dar a fost obligat să se retragă. Din această expediție a adus la Paris o relicvă valoroasă, tunica Sfântului Vincent, în onoarea căruia a construit la porțile
Childebert I () [Corola-website/Science/303242_a_304571]
-
El se căsătorise de mai de mult cu prințesa burgundă Clotilda (493), și, după victoria de la Tolbiac, s-a convertit în 496 la religia ei - creștină de rit latin. Acest lucru reprezenta o schimbare importantă față de alți regi germanici, precum vizigoții și vandalii, care erau arieni. Convertirea lui Clovis la romano-catolicism, religia majorității supușilor săi, a întărit legăturile dintre supușii săi romani și cuceritorii lor germanici. Totuși, Bernard Bachrach susține că această convertire de la credințele sale păgâne france l-a îndepărtat
Clovis I () [Corola-website/Science/303235_a_304564]
-
în secolul precedent. Deși a purtat o bătălie la Dijon în anul 500, Clovis nu a reușit să subjuge regatul burgund. Se pare că a câștigat cumva sprijinul armoricanilor în anii următori, deoarece aceștia l-au ajutat să înfrângă regatul vizigot de la Toulouse în Bătălia de la Vouillé (507), această victorie izolându-i pe vizigoți în Spania și adăugând cea mai mare parte a Aquitaniei regatului lui Clovis. El și-a stabilit apoi capitala la Paris, ridicând o biserică dedicată "Sfinților Petru
Clovis I () [Corola-website/Science/303235_a_304564]
-
Grenoble, Die, și unele orașe învecinate. Când ostrogoții au cedat Provence francilor, el a primit orașele Orange, Carpentras, și Gap. În 531, a luptat împotriva thurengienilor împreună cu fratele său Theuderic I iar în 542, cu fratele său Childebert I împotriva vizigoților din Spania. La moartea nepotului său Theodebald în 555, Clotaire i-a anexat teritoriile. La moartea lui Childebert în 558 a devenit singurul rege al francilor. A domnit și asupra a cea mai mare parte a Germaniei, a avut unele
Chlothar I () [Corola-website/Science/303241_a_304570]
-
i formează una din ramurile goților, popor germanic venit din regiunile Mării Baltice și stabilit în secolul al IV-lea pe un teritoriu care astăzi aparține Ucrainei și Rusiei meridionale, la nord de Marea Neagră. Cealaltă ramură era cea a vizigoților. Ei au jucat un rol considerabil în evenimentele de la sfârșitul Imperiului Roman. Contrar unei idei false, dar încă larg încetățenită, totuși combătută de istoriografie, termenul „ostrogot” ar avea semnificația „got din est”, iar cel de „vizigot” ar avea semnificația de
Ostrogoți () [Corola-website/Science/302422_a_303751]
-
ramură era cea a vizigoților. Ei au jucat un rol considerabil în evenimentele de la sfârșitul Imperiului Roman. Contrar unei idei false, dar încă larg încetățenită, totuși combătută de istoriografie, termenul „ostrogot” ar avea semnificația „got din est”, iar cel de „vizigot” ar avea semnificația de „got din vest”. Dacă începând cu secolul al V-lea, "vizigoții" s-au instalat efectiv în "Hispania", iar "ostrogoții" în est (în Imperiul Bizantin, apoi în Italia), situările lor geografice inițiale erau inversate, la începutul migrațiilor
Ostrogoți () [Corola-website/Science/302422_a_303751]
-
Imperiului Roman. Contrar unei idei false, dar încă larg încetățenită, totuși combătută de istoriografie, termenul „ostrogot” ar avea semnificația „got din est”, iar cel de „vizigot” ar avea semnificația de „got din vest”. Dacă începând cu secolul al V-lea, "vizigoții" s-au instalat efectiv în "Hispania", iar "ostrogoții" în est (în Imperiul Bizantin, apoi în Italia), situările lor geografice inițiale erau inversate, la începutul migrațiilor lor din secolul precedent, când cele două ramuri ale goților se aflau pe malurile Pontului
Ostrogoți () [Corola-website/Science/302422_a_303751]
-
ostrogot provine din "ostro" („strălucitor”) și "got". În pofida acestor semnificații, semnificația tradițională, „goți din vest”, s-a răspândit, prin coruperea termenului, în limba germană, unde ea s-a impus sub forma de „"Westgoten"”. Cele două ramuri ale goților, ostrogoții și vizigoții, împărțeau trăsături culturale comune și nu formau, totuși, potrivit istoricului got Iordanes, decât o singură «națiune». Între altele, goții recunoșteau o divinitate tutelară comună, pe care romanii o asociau cu Marte. Separarea lor, mai exact migrația triburilor de vest spre
Ostrogoți () [Corola-website/Science/302422_a_303751]
-
recunoscut ca federat de către împăratul Honorius, care a contribuit la împingerea spre sudul Spaniei a vandalilor și alanilor. i reprezintă ramura apuseană a goților (cealaltă fiind ostrogoții). Contrar unei idei false, totuși combătută de istoriografie, dar încă larg încetățenită, termenul „vizigot” ar avea semnificația „got din vest”, iar cel de „ostrogot” ar avea semnificația de „got din est”. Dacă începând cu secolul al V-lea, "vizigoții" s-au instalat efectiv în "Hispania", iar "ostrogoții" în est (în Imperiul Bizantin, apoi în
Vizigoți () [Corola-website/Science/302423_a_303752]
-
fiind ostrogoții). Contrar unei idei false, totuși combătută de istoriografie, dar încă larg încetățenită, termenul „vizigot” ar avea semnificația „got din vest”, iar cel de „ostrogot” ar avea semnificația de „got din est”. Dacă începând cu secolul al V-lea, "vizigoții" s-au instalat efectiv în "Hispania", iar "ostrogoții" în est (în Imperiul Bizantin, apoi în Italia), situările lor geografice inițiale erau inversate, la începutul migrațiilor lor din secolul precedent, când cele două ramuri ale goților se aflau pe malurile Pontului
Vizigoți () [Corola-website/Science/302423_a_303752]
-
din "vizi" („înțelept”) și "got", respectiv termenul ostrogot provine din "ostro" („strălucitor”) și "got". În pofida acestor semnificații, semnificația tradițională, „goți din vest”, s-a răspândit, prin coruperea termenului, în limba germană, unde ea s-a impus sub forma de „"Westgoten"”. Vizigoții au apărut pentru prima dată în istorie ca un popor distinct, în anul 235 d.Hr., atunci când au invadat și au devastat Dacia. După anul 268, ei au atacat în continuare Imperiul Roman și au încearcat să se stabilească în
Vizigoți () [Corola-website/Science/302423_a_303752]
-
au devastat Dacia. După anul 268, ei au atacat în continuare Imperiul Roman și au încearcat să se stabilească în Peninsula Balcanică. Aceasta invazie viza, de asemenea, provinciile romane Pannonia și Iliria și amenința chiar și Italia. Cu toate acestea, vizigoții au fost învinși în bătălia de la Naissus (septembrie 269). În următorii trei ani, ei au fost alungați înapoi peste Dunăre, în urma unei serii de campanii militare conduse de către împăratul Claudius al II-lea Gothicus (comandantul cavaleriei fiind viitorul împărat Aurelian
Vizigoți () [Corola-website/Science/302423_a_303752]
-
al II-lea Gothicus (comandantul cavaleriei fiind viitorul împărat Aurelian). Ei au rămas însă pe teritorul Daciei, evacuată de către Aurelian în 271, cel care a creat o nouă provincie la sud de Dunăre cu numele Dacia Ripensis. În urma invaziei hunilor, vizigoții, care se găseau pe teritoriul de astăzi al României, au trecut Dunărea în Imperiul Roman de Răsărit. După ce au jefuit timp de mai multe decenii provinciile balcanice, au ajuns sub conducerea lui Alaric I în nordul Italiei, unde au jefuit
Vizigoți () [Corola-website/Science/302423_a_303752]
-
ajuns sub conducerea lui Alaric I în nordul Italiei, unde au jefuit, în 410, Roma. Romanii au fost obligați să încheie pace. Atacurile vizigote vor contribui la criza și căderea Imperiului Roman. După destrămarea Imperiului Roman de Apus în 476, vizigoții au jucat un rol important în situația europeană pentru alte două secole și jumătate. În a doua jumătate a secolului al V-lea posesiunile vizigoților cuprindeau Galia meridională (Aquitania și Provența) și partea nordică a Peninsulei Iberice, cu capitala la
Vizigoți () [Corola-website/Science/302423_a_303752]
-
contribui la criza și căderea Imperiului Roman. După destrămarea Imperiului Roman de Apus în 476, vizigoții au jucat un rol important în situația europeană pentru alte două secole și jumătate. În a doua jumătate a secolului al V-lea posesiunile vizigoților cuprindeau Galia meridională (Aquitania și Provența) și partea nordică a Peninsulei Iberice, cu capitala la Tolosa. Au fost la rândul lor împinși de franci spre Spania la începutul secolului al VI-lea, pe care o cuceresc în dauna vandalilor. Aici
Vizigoți () [Corola-website/Science/302423_a_303752]
-
Visigothorum, promulgată de către Alaric al II-lea. Au reușit să se extindă, în dauna suebilor și a vandalilor, dar au suferit în 552, când Iustinian a încercat să îi supună, smulgându-le pentru puțin timp coasta mediteraneană. În 589 poporul vizigot, urmând decizia regelui Recaredo, s-a convertit la creștinism. Regatul vizigoților a dispărut în urma invaziei arabe din 711. Unii istorici consideră că declinul și dispariția regatului vizigot (ca și al altor regate germanice vest-europene - cel vandal și cel ostrogot) s-
Vizigoți () [Corola-website/Science/302423_a_303752]
-
extindă, în dauna suebilor și a vandalilor, dar au suferit în 552, când Iustinian a încercat să îi supună, smulgându-le pentru puțin timp coasta mediteraneană. În 589 poporul vizigot, urmând decizia regelui Recaredo, s-a convertit la creștinism. Regatul vizigoților a dispărut în urma invaziei arabe din 711. Unii istorici consideră că declinul și dispariția regatului vizigot (ca și al altor regate germanice vest-europene - cel vandal și cel ostrogot) s-ar fi datorat faptului că regii lor, fiind arianiști, erau considerați
Vizigoți () [Corola-website/Science/302423_a_303752]
-
să îi supună, smulgându-le pentru puțin timp coasta mediteraneană. În 589 poporul vizigot, urmând decizia regelui Recaredo, s-a convertit la creștinism. Regatul vizigoților a dispărut în urma invaziei arabe din 711. Unii istorici consideră că declinul și dispariția regatului vizigot (ca și al altor regate germanice vest-europene - cel vandal și cel ostrogot) s-ar fi datorat faptului că regii lor, fiind arianiști, erau considerați „eretici” de restul creștinătății și astfel nu au primit niciun fel de sprijin din partea populației autohtone
Vizigoți () [Corola-website/Science/302423_a_303752]
-
reforme văzute cu ochi nu prea buni de către aristocrația romană. Fratele său, Valens, se confruntă cu goții și perșii. În 375, Valentian moare și este urmat de Grațian ce a închis și distrus templele păgâne. În 376, a adus coloniști vizigoți în Tracia, însă aceștia au migrat spre sud, în Grecia. Războiul a devenit iminent, iar nepotul lui Valens, Grațian, a adus trupe imperiale. Valens nu a așteptat ajutorul și a fost înfrânt de vizigoți în 378 la Adrianopol, unde a
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
fost ucis. Goții au cucerit Europa de Est. Succesorul lui Valentian în Vest a fost fiul sau, Grațian, dar generalul Teodosiu I a deținut puterea politică, astfel Grațian l-a numit augustus al estului în 379. Theodosiu a încheiat un tratat cu vizigoții în calitatea de federați ai imperiului în 382, cedându-le teritorii de la sud de cursul inferior al Dunării. A rezolvat conflictul cu perșii, stabilind frontieră comună pe Caucaz. După moartea lui Grațian, Theodosiu și-a concentrat eforturile asupra creștinării totale
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
medievali a fost Cassiodorus (485-580), om politic și istoric roman născut în sudul Italiei, tatăl său fiind guvernator al Siciliei. Activitatea sa politică are loc sub Theodoric cel Mare (454-526), rege al ostrogoților (489-526), al Italiei (493-526) și regent al vizigoților (511-526). A fost questor, consul (514) și prefect al pretoriului, cea mai înaltă demnitate civilă din timpul goților. A scris lucrări ca: "Istorie ecleziastică", "Istoria goților" și "Cronica" - operă scrisă în 519, care încearcă să reprezinte o istorie universală ce
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
traduce, în ebraică מלח "mélaḥ" sau în arabă ملح "milḥ". Șapte secole mai târziu, romanii au cucerit acest oraș împreună cu alte zone spaniole de la Cartagina din Africa. Începând cu secolul al V-lea d.Hr. s-a aflat sub stăpânirea vizigoților. În secolul al VIII-lea, Spania a fost cucerită de mauri, iar orașul a devenit un important centru comercial. Inițial, Málaga a aparținut de Califatul de Cordoba. După căderea dinastiei umayyazilor, a devenit capitala unui regat separat, dependent însă de
Málaga () [Corola-website/Science/303589_a_304918]
-
elitei și clasei de mijloc a provinciei. Împărații romani Traian, (primul de origine provincială) și Hadrian veneau din Baetica. Baetia a rămas romană până la invazia scurtă a vandalilor și alanilor din secolul al V-lea, urmată de regatul permanent al vizigoților. Compozitorul de la începutul secolului al XX-lea Manuel de Falla a scris o "Fantasia Baetica" pentru pian, folosind melodii andaluze.
Hispania Baetica () [Corola-website/Science/303611_a_304940]
-
coastei Mediteranei. Include orașele Torremolinos, Benalmádena, Fuengirola, Mijas, Marbella, San Pedro de Alcántara, Vélez-Málaga, Nerja, Torrox, Puerto Banús și Estepona. Așezările din regiune datează din epoca bronzului, aceasta aparținând alternativ de numeroase popoare și culturi, precum fenicienii, cartaginezii, romanii, vandalii, vizigoții și maurii, înainte de "Reconquista". Formată inițial din sate pescărești, zona a intrat în circuitul turistic internațional odată cu anii 1950, devenind o destinație populară printre turiștii străini, atât pentru plajele sale, cât și pentru cultura sa. Zona este puternic urbanizată, cu
Costa del Sol () [Corola-website/Science/303628_a_304957]