374 matches
-
Căpitanul Polkinhorn, rănit la cap, și primul său ofițer au fost ridicați, dar ceilalți au fost lăsați să se Întindă la soare. Un ofițer japonez În uniformă completă, cu teaca În mîna Înmănușată, se plimba printre răniți și printre oamenii vlăguiți, uitîndu-se la fiecare În parte. Se uitase fix la Jim cum stătea, În haina și șapca lui de școală, alături de tatăl lui istovit, vizibil uimit de Însemnele complicate ale Școlii Catedralei și preupunînd că Jim era un aspirant neobișnuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o moarte care ar fi putut avea loc. Aștepta nerăbdător ultimul act de rezistență al japonezilor. Acest amestec de credințe, teama de ce se va Întîmpla cu ei odată ce japonezii vor fi Învinși afecta pe fiecare om din lagăr. Adesea, deținuții vlăguiți care stăteau pe vine În fața barăcilor scoteau urale cînd un avion B-29 era lovit și cădea din formație. Doctorul Ransome avusese dreptate cînd prezisese că aprovizionarea cu alimente a lagărului Lunghua avea să Înceteze curînd. O dată pe săptămînă, un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Buickului parcat pe nisip, Jim urmărea fulgerările ghiulelelor prin parbrizul prăfuit. Piesele de artilerie americane, aduse de naționaliști, scoteau un sunet aspru și umed, de parcă Încărcătoarele lor ar fi fost umplute cu apă. Un aer trist se Întindea peste fluxul vlăguit care se lovea de plajă. Țeava strălucitoare a obuzierului Guomindangului din spatele Înălțimii Pootung scoase o flacără ce lumină Încheieturile degetelor lui Jim, care ținea volanul mașinii Buick, și incendie turela de luptă a submarinului tras la mal, la circa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe care l-am văzut din tine. Ne îndreptăm spre sala de nașteri. Elsa mă caută cu mâna, o strânge pe a mea. Infirmiera aleargă împingând targa, eu abia reușesc să țin mâna Elsei. Înainte de a intra în sală, șoptește vlăguită: — Ești sigur că vrei să asiști? De fapt, nu sunt deloc sigur. Sunt chirurg, și totuși mi-e frică să nu leșin. M-a impresionat teribil să văd ghemotocul acela negru, între sânge și sexul epilat al soției mele. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
al romanului umanității. În care se include, ca episod, ceea ce se numește amurgul Occidentului și finalul civilizației noastre. Să mai evoc o dată finalul odei lui Carducci „Pe Monte Mario“? Descriindu-ne cum „până când, pripășită la ecuator, la chemările căldurii fugare, vlăguita descendență nu va mai avea decât o singură femeie, un singur bărbat, care, stând în picioare printre ruine de munți, prin pădurile moarte, livizi, cu ochi sticloși te vor vedea, o, soare, peste imensa gheață apunând.“ Apocaliptică viziune, ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
conștientă de prezența lui, de puterea și de vulnerabilitatea lui. Între noi se instalase o formă de tensiune care vibra ușor în nemișcare. Apoi Adam s-a îndepărtat de mine. Extenuat și complet epuizat, a rămas cu brațele atârnându-i vlăguite pe lângă corp. —Adam, m-am aventurat eu să redeschid discuția. El nici măcar n-a ridicat ochii spre mine. Stătea cu capul plecat. Oferindu-mi o perspectivă asupra minunatului lui păr negru. —Adam, am spus eu din nou atingându-l cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lumea au fost Încîntați, mai ales după ce Foster Îl Împușcă pe asasin pe Întuneric. S-au discutat și s-au găsit valențe extraordinare ale tăcerii, postmoderne, noutate absolută. „Compasiunea tacită mi se pare singura reacție adecvată la spectacolul acestor Don Quijote vlăguiți, care continuă să vîneze stafia originalității din cinematograful modern”, scrie Jonathan Coe În Casa somnului. Scrie de pomană, pentru că după multiplul Oscar al mieilor a urmat deja acel amintit Millenium unde dereglații ating cele mai Înalte cote ale agitației, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
durerea asta nu poate să nu fi fost acolo tot timpul, ci doar ea abia acum o înțelege. Cu mintea, acum. După care își zice că se trezește sau s-a trezit, din moment ce e conștientă de durerea ei. Dar tot vlăguită, încât n-are putere nici să deschidă ochii, nici să se ridice, poate doar degetele mâinilor întinse pe lângă trupul mic și subțire se mișcă, dar nici de asta nu e sigură, pentru că se poate ca mișcarea să existe doar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
A fost adus adineauri un tip. E inconștient și într-o formă cam nasoală. M-a șocat. — Iartă-mă, spuse Fiona. E îngrozitor să începi așa Anul Nou. — Nu fi prostuță, am zis. Îmi dădeam seama că era tot mai vlăguită. După ce bău, se lungi din nou pe targă și nu mai încercă să vorbească până nu reapăru infirmiera. — Facem progrese, spuse ea veselă. Asistenta încearcă să vă găsească un pat și imediat ce veți avea unul, vă putem duce în salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fi zum-zum, cînd hm-zum e cu totul altceva? Merse precaut, furișindu-se pe scări, deschise ușa din față, nezăvorîtă, și rămase o clipă pe scară, ezitînd. Albeața cerului o făcu să clipească. Brusc, ziua i se păru flască: mai curînd secătuită, vlăguită decît frumoasă. Simțea deja praful așezîndu-i-se pe buze, gene și la colțurile ochilor... Dar nu dorea să se Întoarcă. Trebuia să-și poarte cu fală, cum s-ar zice, părul bine pieptănat, pantofii lustruiți și butonii. Coborî treptele și merse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mă trase spre oglindă, adresîndu-i-se imaginii mele reflectate, de parcă se simțea mai În largul ei În lumea aceea Înversată.) Ești obsedat de el. Tot farmecul ăla copilăros, figura de tînăr ofițer de armată care-i trezește din amorțeală pe băștinașii vlăguiți... — Și ce-i rău În asta? Îmi pare o descriere destul de corectă. — Tu n-ai văzut decît stadiile premergătoare, bombele puturoase și farsele cu așternuturi. Cum o să păstreze lucrurile În mișcare după ce-o să plece din Residencia? Că o să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mi se zbată năval nic în piept. M-am lăsat moale pe pat și mi-am scos ochelarii de pe nas. Am luat batista din buzunarul de la uniformă și am început să-i șterg cu meticulozitate. — Scuză-mă, am mormăit. Sunt vlăguită, cred că am răcit. Am să mă uit mai târziu la desen, îți promit! Eduard a pus foaia de hârtie cu grijă înapoi pe birou și s-a așe zat pe pat, lângă mine, cu un surâs lipsit de data
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
bine am cugetat și că s-ar cuveni să-l mobilizăm în Armata noastră și pe Daniel Mărăcinescu, care măcar că nu-i prea ajuns de minte și nici prea socotit în cele ce spune, cel puțin nu e de tot vlăguit și mai are oleacă de virtute Ci după ce, tot așa, în oarece taină, a fost chemat deoparte și i s-a cerut părerea lui Daniel Mărăcinescu, așa a rămas, cum ne-am sfătuit, iar eu am fost ales comandant: cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care femeie nu-mi părea pe vremea aceea voluptoasă? Iar acum nici măcar perspectiva aceea vag texană, cu decolteu generos și fălci rupte, nu mă mai stârnea, Doamne iartă-mă! Doamne, iartă-mă, Doamne, ajută-mă! Scoate-mă din urâciunea asta vlăguită! Coboară-ți privirea asupra mea! Și uită-te și la târfa de colo. Fă-mă să simt măcar ceva-ceva, să răsuflu, să palpit, să se vadă! Dă-mi măcar o inimă mai mare, fiindcă de penisul meu n-are cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
al bătăliei dintre elitele sale economice și politice (în opinia mea, a privi statul ca pe un rezultat - incert - al luptei elitelor ridică dubii serioase asupra coerenței deciziilor autorităților statale). Una dintre cele mai interesante și persuasive descrieri ale caracteristicilor vlăguite ale statului contemporan se regăsește în lucrarea lui Strange (1996) despre retragerea statului. Strange susține că a avut loc un transfer de putere de la state la piețe și, prin acestea, la corporațiile transnaționale. Cauzele schimbării raportului de forțe sunt identificate
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
a te-ntoarce cu ochii largi spre cer, iar cu mâinile înțărânate, palate a ctitori din efemer... de poți pe-un mărgăritar-de-zar, averea-ți, moștenită s-o riști și atunci, sfârșind în evaziv, să proclami, regatu-ți: pierdut-definitiv!... de poți trupul vlăguit, sclav absolut... să ți-l mai biciuiești năprasnic, rănind, în fapt, nimicul gras, ce-n lăcomie ți-a rămas... de poți umple cântecul nemăsurat al infinitului acela de minut, măcar cu paguba-penumbre a zeității, noi, din 61 de secunde... atunci
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
acces suferinzilor de fascinația ororii la mii de imagini și filmări cuprinzând toate scenariile posibile ale abominabilului ce se poate abate peste corpul uman. Sfârtecat, tranșat, secționat, disecat, hăcuit, decapitat, lapidat, violat, apoi expus privirii ce scanează, investigând, trupul rămâne vlăguit de secrete, pradă unui interes învecinat, probabil, curiozității sexuale stimulate de pornografie. Într-una dintre concluziile sale remarcabile, Ariès desemnează sexul și moartea ca "punctele cele mai slabe ale zidului de incintă" al civilizației, zonele periculoase ce permit prelungirea naturii
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
școlar pe compartimentul Geografie în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Neamț îmi aducea la cunoștință, plecarea colegei noastre Jike în lumea tihnită a viselor. Vestea m-a răvășit complet, preț de câteva momente nu mi-am putut găsi cuvintele, iar sufletul părea vlăguit, obosit. Rămăsesem cu telefonul în mână, privirea ațintită pe perete, cumva în căutarea celor mai frumoase amintiri. Aș fi vrut să plâng, să mă pot elibera, să-mi pot descătușa emoțiile și toate vibrațiile negative. N-am putut face nimic
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
să fiarbă de furie pe împăratul însuși? Specialiștii spun că, tocmai de aceea, Augustus înfuriat l-a exilat la Tomis? Baliverne, spune Mincu, numai baliverne. Nu-s decât pretexte îmbârligate pentru proști, scornite de către Ovidiu în persoană, între altele. Acesta, vlăguit, extenuat de plăcerile cărnii, îngrețoșat de nopțile de nesomn, printre cupe cu vin date peste cap și matracuce cu experiență veche, s-ar fi exilat de bunăvoie, ca să regăsească în singurătate „ițele obscure ale propriului său destin, chintesența vieții umane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
este atrasă de joaca neostoită a copiilor urmăriți de privirile protectoare ale 409 părinților. Cei cu posibilități Își duc odraslele La Duma Fantasi un vestit parc cu numeroase mijloace de distracție, un fel de Disneyland. Agale, abia târându-și picioarele vlăguite, trec câțiva bătrâni Împovărați de griji și de ani, cu privirile stinse de indiferența și abandonul celor din jur. Ei simt, nu fără regret, că ceasul biologic ca și nisipul clepsidrei se apropie de sfârșit... Și oricâtă credință ar avea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
baletul cu două-trei caserole pline de sarmale printre brațele întinse în aer ale pelerinilor, sub ochiul camerei de filmat, o experiență insolită. Îmi spun că nu întâmplător se distribuie sarmale în faza finală a rândului, a așteptării, oamenii sunt obosiți, vlăguiți, aproape de scopul final. Pe capota uneia dintre mașini, un Daewoo Cielo uzat, dar lustruit și curățat special pentru sărbătoare, tronează o cruce mare din flori savant împletite. A fost plasată acolo chiar la începutul distribuției, de către preotul grupului. Tot acesta
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
kilometrică înfiptă pe țărm păstrează încă vechea ortografie a numelui. Cătunul e alcătuit din câteva străduțe, cu case de piatră, câteva vile cățărate pe povârnișuri și o unică prăvălie generală. Nu pot obține ziarul The Times și nici baterii pentru vlăguitul meu aparat de radio cu tranzistori, ceea ce nu mă necăjește prea tare, după cum nu mă supără nici lipsa totală de măcelării. Există o singură cârciumă, „Leul Negru“. Căsuțele sunt încântătoare, clădite solid, din piatra locală, galbenă, dar singurul edificiu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am luat mâna. Era rece. M-a cuprins iar panica și aș fi vrut să ies afară să le strig celor doi să cheme un medic, numai că eram prea înspăimântat ca s-o părăsesc în clipele acelea și prea vlăguit ca să pot lua vreo hotărâre. M-am întins pe jos alături de ea și am strâns-o în brațe, murmurându-i numele. Începu să respire adânc, regulat, de parcă ar fi adormit. Am privit-o și am văzut că ochii îi erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de Eugen Jebeleanu; Bacovia citindu-și de pe o foaie mototolită cuvîntul de mulțumire; Bacovia contemplat de Mihu Dragomir și, probabil, de întreaga asistență; Bacovia - cap mare, profil scobit de bătrînețe, privire nesigură, jenată, gît nefiresc de subțire, trup gîrbovit, brațe vlăguite. Secvența aceasta răsplătește curiozitatea noastră, a celor care, tineri sau mai puțin tineri, doream să știm cum arăta poetul. Toate componentele filmului sînt reușite și atent echilibrate: imaginea (Liviu Georgescu, Romeo Chiriac) are o apreciabilă claritate și adîncime, iar ilustrația
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pustiu?! „Scena politică” mă agresează zilnic cu minciuni și calomnii, cu discursuri demagogice, un fel de poșircă „modernă” livrată ca esență nobilă. Am fost nevoit să înghit timp de 25 de ani un spectacol de circ politic montat pe trupul vlăguit al țării, jucat de actori puși pe căpătuială, unii (încă puțini!) luând deja drumul pușcăriilor. Oameni ziși „politici” au patronat „legal” privatizările frauduloase, jocurile piramidale, devalizarea băncilor de stat, specularea extraordinar de profitabilă a pasiunii pentru sport, pentru jocurile de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]