360 matches
-
prin aplicarea feței palmare pe peretele toracoabdominal, apreciind regularitatea și constanța ritmului, precum și suplețea actului respirator în timpul fonației. Conduce la sincronizarea actelor de respirație-fonație.auditiv - prin zgomotele specifice intrării aerului pe căile nasale și ieșirii aerului pe cale orală, în timpul emisiei vocalice, urmărind sincinezia debutului timpului expirator. Conduce la formarea exploziei necesară în formarea fonemelor oclusive-explosive. Prin diverse procedee de exercitare a feed-back-ului efectuate gradat, se corectează automatismele actului respirator ca suport al fonației. Înaintea începerii exercițiilor s-au făcut înregistrări pe
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
tind să producă aceleași efecte folosind în întregime musculatura interesată în actul fono-articulator. Efectuarea suflului bucal într-un program de exerciții sistematic introduse în regimul de zi al copilului, diminuează sensibil suflul nasal și suprimă deperdiția nasală la nivelul emisiei vocalice și consonantice. Practica noastră logopedică apreciază în mod deosebit că în terapia rhinolaliei, exercițiile de suflu bucal pregătesc realizarea scopului propus în lecția cu conținut logopedic, creiază suportul de corectare al emisiei fonemelor și morfemelor, în timpul lecțiilor, precum și contenția rezultatelor
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
iudeo-creștin și liber-cugetător a cărei rampă de lansare a fost Asia. Menționez în trecere această informație trivială și respinsă cu consecvență de exclusiviștii "Europei occidentale", adică de adepții izolării europene. Semn de asfixiere culturală și de amnezie istorică. Fiindcă alfabetul vocalic s-a născut în Fenicia, războiul troian și Homer, în Ionia, geometria, în Milet odată cu Tales, și istoria, în Caria odată cu Herodot din Halicarnas, s-a admis că Asia Mică a dat semnalul înfloririi grecești. Sfîntul Augustin a rezolvat la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
TV, 22.XI.2007), a scrie (scrieți-ne, Radio România Actualități, 7.V.2008), a contrazice (contraziceți-mă, OTV, 2.III.2008), a convinge (convingeți-mă, B1 TV, 12.V.2008). În unele cazuri, deplasarea de accent implică și alternanțe vocalice suplimentare: oa/o (la verbul a scoate - scoteți-le, Realitatea TV, 14.XI.2007), a/ă (la verbul a face: făceți-o, TVR 1, 23.XI.2007, 26.XI.2007, la a bate: băteți-i, Kiss FM, 17.X.2007). Se constată
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
cu procedeul coarticulării. Procedeul coarticulării sunetelor constă în pronunția sunetele într-o strânsă înlănțuire, în așa fel încât mișcările de articulare a unui sunet să se contureze încă din timpul pronunțării sunetului anterior. Exercițiile de pronunțare se efectuează după modelul vocalic al cuvintelor, disfazicul își concentrează atenția spre efectul sonor realizat, fapt ce determină o relaxare a musculaturii faciale și maxilare, și o reducere a apariției spasmelor. Exersarea mușchilor folosiți în vorbire, prin expresia cât mai variată a mișcărilor de articulare
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
care se articulează t în loc de d și care poate fi corectată prin reluarea exersării consoanelor sonore: v, b. După consoana d a fost achiziționată corect în alt cuvânt, se reia exersarea acelui cuvânt sau se apelează la tehnica transferului sonorizării vocalice ca în final să se exerseze în cuvântul în care a apărut desonorizarea. Se pot lua ca reper al intensității sonorizării fonemului d cuvintele: dur, dop, duda, dude, du-te. - Parazitarea fonemului d desonorizat cu î sau alte sunete face
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
sunt supuse analizei prin despărțire în cuvinte, în silabe și sunete, urmată apoi de metoda sintetică prin care exersăm pronunția fonemului n separat, reluând procesul invers de reconstituire a silabelor, cuvintelor și propozițiilor sunt modalitățile obișnuite de antrenament articulator. Asocierea vocalică este facilitatoare în obținerea sonorizării și rezonanței în cuvinte ca: în, gând, stâncă, cânt, cană, mână, mănâncă, nas etc. Corectarea deformărilor de articulare ale fonemului n - Parazitarea articulării cu fonemul î înaintea sunetului n: înas, înasture, înu, înimic se datorează
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
etc. Corectarea deformărilor de articulare ale fonemului n - Parazitarea articulării cu fonemul î înaintea sunetului n: înas, înasture, înu, înimic se datorează declanșării sonorizării înaintea ocluziei și lipsei de simultaneitate a acestora. Se poate elimina acest defect prin sublinierea fonației vocalice inițiale, prin adăugarea altei vocale înaintea fonemului n, în cazurile de mai sus - a, u, i, cu care se fac câteva exerciții de pronunție: una, unu, iunie, după care se desparte cuvântul în silabe astfel: a-na, u-nu, i-ni
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
și articularea vocalelor e și i. Se urmărește ulterior obținerea sunetului biconsonantic semiocluziv dj prin pronunțarea fricativă a lui j din poziția articulatorie și cu explozia sunetului d. Se exersează pronunția întregului grup de sunete dje sau dji cu deschiderea vocalică specifică sunetelor e sau i. O altă tehnică folosește articularea succesivă accelerată a sunetelor d-j-e, d-j-i care prin contopire vor genera complexul ge, gi. Sonorizarea sunetelor d, j este cel mai important factor care asigură o articulare corectă pentru consoanele
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
pe palat; - mișcări de ridicarea și coborârea uvulei în respirația pe gură și pe nas alternativ, efectuate pe ambele nări sau pe o nară; - mișcări de apropiere și îndepărtare a comisurilor bucale; - deprinderea de efectuare a gargarei. Antrenamentul auzului fonematic vocalic, labiolecturii și simțului tactil - Antrenamentul auzului fonematic pentru hipoacuzici se face prin recunoașterea și reproducerea timbrului, de la diferite distanțe și de diferite intensități și analiza fonetică a cuvintelor cu izolarea vocalelor. - Antrenamentul labiolecturii vocalelor se face prin recunoașterea vocalelor numai
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
urcă spre uranian și face un salt lung ce parcurge lumea prin repetarea vocalei a în cei trei termeni: sare, răsare, cal. Odată găsită veriga slăbită a vieții, săritura se repetă pentru a asigura regenerarea materiei și aici contribuie alternanța vocalică crescătoare și descrescătoare: crâng - uscăt - crâng - uscătfrunza - dat. Sacadarea se reia prin repetarea similară a cuvintelor din fiecare secvență: săre - crâng - înverzit, săre - piătră - seăcă, sărepod - arămă. Esențial apare faptul că după a patra înfăptuire a gestului magic, în urma căruia
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Diferența rezidă doar în creșterea tonalității de la a la i, și de la u la o, prin cuvintele crâng uscat - crâng înverzit, frunza - odrăslit. Linia ascendentă a evenimentelor coboară apoi în celelalte două secvențe, de asemenea similare între ele ca alternanță vocalică. Această creștere și revenire în contingent poate fi apropiată de mișcarea soarelui pe care îl întruchipează eroul. Sugestia directă dată de lexemele răsare și aramă, în colinda aceasta, este întărită de predominarea vocalei deschise a, ce sporește fonetic senzația de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să, inclusiv cu cele vizând anatomia și fiziologia organelor vorbirii, Gr. Brâncuș inventariază o serie de merite ale lucrării, dar și unele aspecte originale. De pildă, printre altele: "Observa perechile consonantice caracterizate prin prezența, respectiv absența sonorității. După modelul triunghiului vocalic, construiește două triunghiuri pentru consoane: unul cu perechile de oclusive p-b, t-d, k-g, altul cu perechile f-v, r-l, s-z, ignorând faptul că r și l nu se opun prin sonoritate. Pentru vocală a, căreia nu
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
unul cu perechile de oclusive p-b, t-d, k-g, altul cu perechile f-v, r-l, s-z, ignorând faptul că r și l nu se opun prin sonoritate. Pentru vocală a, căreia nu-i găsește loc în triunghiul vocalic, ca și pentru consoanele h și n (m e considerat că varianta a lui n), prevede un triunghi aparte. Construiește apoi o figură geometrica bizară (un triunghi în care se înscriu alte figuri) și la urmă un triunghi triplicat, cu
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
tânărul, cu o mutră de puștiulache, împrăștiat, emoționat. L-am îmbrăcat, i-am explicat ceremonialul, l-am dus în culise, i-am explicat ce trebuie să facă - să ducă o tavă cu o cupă unui personaj aflat în plină desfășurare vocalică, am stat lângă el, i-am făcut vânt în scenă; el, în loc să meargă la stânga, a luat-o la dreapta, s-a dus direct la un alt protagonist, care avea o cupă, s-a așezat cu spatele la sală - gest aproape nepermis - și
Sfârșit de partidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8029_a_9354]
-
găsim: De ce taci, cănd fărmecată / Inima-mi spre tine 'ntorn? (iarăși: peste tot devine fermecată; Eminescu folosește ambele forme). Apoi, însă, observăm că forma cu -ă creează aliterație: M'a-făr- și ține accentul simbolic la începutul versului. Or, prin proteza vocalică: M'au fer- Titu Maiorescu obține același efect, păstrarea accentului la început de vers. Soluțiile fiind echivalente, este posibil ca ligatura M'au-fer- să-i aparțină tot lui Eminescu. Versul lipsește din numeroasele ciorne și versiuni anterioare publicării (din manuscrise
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
străfunduri la gîndul că-i era îndatorat lui Kingsley, care jucase pentru el rolul de bête noire încă de cînd intrase la secția film, la începutul semestrului de primăvară. Tînăr, neras, plin de coșuri și capabil să scoată un nechezat vocalic cu totul bizar, era fiul unui om de afaceri american care la ora aceea lucra în Anglia în baza unui contract pe șase luni. Kingsley junior, care se înscrisese la niște cursuri de regie film la un colegiu neînsemnat din
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
n-am putut urmări cuvintele -, acțiunea dramatică însă nu este în ele”. Limba spectacolului, spune el mai departe, a fost o limbă pe care n-a auzit-o până atunci. A păstrat însă o impresie generală despre ea, ca limbă vocalică: „O mulțime de vocale! Câteva marcate, eufonice. Pe scenă nu se auzeau însă prea multe. Un țâsâit și hârșâit de consonante, o cascadă întreagă, care nu mai voia să se sfârșească”. În continuare, cronicarul dramatic stăruie asupra muzicii care însoțea
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
guma de mestecat" = pastilha elástica (având pronunția aproximativă păștíliă îláștică); facultatea de sport are firma Faculdade Motricidade Humana; impresionantele coloane gotice din secolul XVII, ce aduceau apa în Lisabona, poartă numele Aqueduto das Águas Livres (=apeductul apelor libere). Datorită bogăției vocalice a portughezei, transcrierile fonetice sunt complicate, iar însușirea pronunției e extrem de laborioasă. De exemplu, numele incredibilului navigator Magellan este, pe limba sa maternă, Magalhaes; dacă pseudo-transcrierea mea fonetică ajută la ceva, vă spun că se pronunță aproximativ măgăliaăș (cu ultimele
Humorescă by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8361_a_9686]
-
fi percepută în sonoritatea limbii. Jünger subliniază dependența stilului limbii, atât vorbite cât și scrise, de vocalismul cuvintelor: "O propoziție corectă din punct de vedere logic nu are nici o importanță pentru mine dacă nu corespunde și din punct de vedere vocalic". Interesul autorului este stârnit și de puterea de evocare sinestezică - sau stereoscopică, cum o numește - a cuvintelor cromatice. [...] La baza Laudei vocalelor se află o estetică a spaimei, sau mai exact, o estetică traumatică a experienței șocului. Aceasta pornește de la
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
mai toți comentatorii lui Heidegger sunt ucigașii limbii lui: niște specialiști care i-au stîlcit cuvintele pînă la mutilare. Să încerc o analogie. Așa cum poezia lui Eminescu, cînd e analizată fonetic de Cartojan (la nivel de accent, silabă și aliterații vocalice) devine o caricatură odioasă fără virtuți estetice, tot așa limba lui Heidegger, supusă aparatului logic al lui Cassirer, sfîrșește într-o dilacerare irațională cu alură gîngavă. Cauza stă în lipsa de afinitate între mintea cercetătoare și obiectul supus ei. Cînd marxiștii
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
î70, acceptat de DEX chiar de la prima sa ediție (1975), cuprins și în prima ediție a Dicționarului de cuvinte recente al Floricăi Dimitrescu (1982), termenul a cunoscut o răspîndire extrem de rapidă. Că nu a rămas în forma italiană, cu finala vocalică, e normal: putem presupune că s-a manifestat și în acest caz tendința românească de a nu păstra într-o formă invariabilă un substantiv care denumește persoane. S-ar fi putut opta pentru adaptarea mafios, dar aceasta era probabil prea
Mafiotic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17109_a_18434]
-
Studii de lingvistică și filologie, I, 1988). Tot Hasdeu formula și excepția, ca o subregulă particulară, întemeiată estetic: la cuvintele în -ie, genitiv-dativul ar prezenta "o urîtă concurgere a trei i": filosof-iii; lingvistul - care propune diferențierea în scris între i vocalic (i ) și i semivocalic (scris i ) - era de părere că la cuvintele din seria citată ar fi fost de ajuns să se scrie cu doi i, pentru a indica pronunția bisilabică, forma articulată filosofii acesteia fiind astfel diferențiată de cea
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]
-
produc în română - cel puțin în limba standard - în cazul împrumuturilor moderne. Cum vorbirea necultivată are totuși tendința de a continua să le aplice, alternanțele sînt percepute în genere ca un fapt nu atît arhaic, cît popular. Cuvinte cu alternanțe - vocalice sau consonantice - sînt folosite azi cu intenții umoristice, parodice, ca exemple de forțată adaptare și autohtonizare a lexicului neologic. Desigur, o serie de forme se plasează în zona incertă a variației, în care norma e mai mult sau mai puțin
"Silicoane", "riboane", "armagedoane" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15539_a_16864]
-
nuanțate în funcție de specificul acestuia. Funcția emotivă trimite la emițător, fiind gestionată pe de o parte de scriptor (autor), care imaginează textul în toate articulațiile sale, iar pe de altă parte de actor, care o impune prin toate mijloacele fizice și vocalice. Funcția conativă (persuasivă) trimite la destinatar și impune o dublă adresare a fiecărui mesaj teatral - actorul (personajul) și publicul - impunând un răspuns, fie el provizoriu și subiectiv. Funcția referențială nu lasă niciodată spectatorul să uite contextul (istoric, social, politic, psihologic
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]