385 matches
-
aterizat ieri, la ora 13.00. I-AU COCOȘAT: ȘTIINȚA BACĂU - MOTOR ZAPOROJE 33-20 (17-12) Chiar dacă, pe parcursul primei reprize, ucrainenii au luat conducerea pe tabela de marcaj, iar unii spectatori, care sper că acum își trag palme, se apucaseră să vocifereze aiurea, până la urmă s-a întâmplat ceea ce era logic să se întâmple. Fiindcă, să fim serioși, handbaliștii băcăuani n-aveau cum să se împiedice în fața unor adversari care au impresionat doar prin gabarit. În rest, cei din Zaporoje au dovedit
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
spre Morton, care șovăi o clipă, înainte de a vorbi: - Domnul Grosvenor ne propunea să ne împărțim într-un număr de grupuri egal cu acela al proiectoarelor atomice de care dispunem... - Energie atomică, în interiorul navei?! exclamă un fizician. Oamenii începură să vocifereze, dar când se potoliră, Morton continua ca și cum nu l-ar fi întrerupt nimeni: - Avem patruzeci și unu de proiectoare. Dacă am accepta planul domnului Grosvenor, fiecare dintre aceste proiectoare ar urma să fie manevrat de un grup de militari, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
tăcere a unui vânt zăvorât, de undeva, mă privește, noaptea, cu stelele arse ale unui dor ars, de o inimă arsă într-un refren ciudat. De undeva cineva mă strigă prin floarea de pământ sidefat; Dar lumea e grăbită să vocifereze diversele nonsensuri, dar lumea e grăbită să-mi sălbăticească albele mele versuri. Dar după cum m-am obișnuit, să alerg din noapte în noapte, din ferestre de dor, după o frumoasă iubire, Ce mult aș vrea să te știu iubire prin
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Comandantul îi invită în camere separate, atât pe rromi cât și pe membrii familiei Georgescu pentru semnarea unor declarații necesare întocmirii dosarului, acestea fiind documentele cu care avea să opereze justiția. Altă cale nu se întrevedea. Țiganii părăsiră sediul Miliției, vociferând și amenințând că se vor răzbuna cumplit, dacă cineva va îndrăzni să le răpească acest copil, care e al lor, numai al lor. Atitudinea aceasta fermă arăta cât de mult își prețuiesc ei odraslele. Acceptau hotărârea justiției, convinși fiind că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
gând mi-am spus că voi avea nevoie la judecătorie pentru că... Apoi m-am hotărât să merg la medicul meu de familie, dar dacă nu mă găsește bolnav? Pentru moment rămân interzis câteva minute în stație. Cele două dame pleacă vociferând. Ceva, probabil la adresa mea. Polițiștii pleacă și ei. Ca o eliberare de toate cele petrecute, o ultimă rafală de strănuturi ies cu violență din nări. Apoi, totul s-a terminat, fiindcă după aceea n-am mai strănutat până seara și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
scaunul ei și începu să înainteze cu buchetul în sus ca o sorcovă. M-am luat după ea, gata s-o împing dacă nu mă lăsa să cobor, și cred că până la urmă am împins-o, că am auzit-o vociferând în spate, dar nu-mi păsa. Mă uitam prin geamul din ușă și vedeam chipul meu lipit ca un abțibild pe întunericul de afară. — Chiar trebuie să coborâți? Bătrânul îndrăzni de undeva din spate. Eu mă lipisem toată de ușă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de intenții revoluționare, întrebați-le ce doresc de fapt. Asta i-ar pune pe gînduri pe oameni. Împărăteasa ieși țanțoșă de la întrunire. Cînd ajunse în camera ei de lucru, teleecranul lătra știri neplăcute cum că mulțimile au ieșit în stradă, vociferînd și cerînd să afle secretul călătoriilor interstelare. Gura i se strîmbă și lansă o "Proștii!" Sigur că pe urmă aveau și să-i spînzure efigia. După o clipă, gîndul acesta începu s-o doară. Își mușcă buza si se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
unul după altul pe Sid și Sad, pe Obon și Obona. Cupa de mare îi descoperise pe Miru și Mira, iar Degetul de mare îi prinse între degete pe Dumu și Dimi, pe Pin și Pan. Regina, roșie de furie, vocifera sentința: -În zorii zilei veți fi exterminați cu toții!Dar Măria ta, Regina întunericului, nici nu ne întrebi ce căutăm în împărăția asta?!Surprindeți-mă! - râse fioros Regina. -Am venit să explorăm adâncul mării, să cunoaștem mai multe tipuri de animale
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
bazarului când s-au făcut auzite focuri de armă, aparent de undeva din preajmă. Cu o curiozitate dublată de inconștiență, ne-am Îndreptat spre locul de unde porniseră zgomotele. Ca să vedem Înaintând, cam la o sută de metri, o mulțime care vocifera: praf, fum, o pădure de ciomege, de puști și de torțe aprinse, strigăte pe care nu le Înțelegeam, pentru că erau În azeri, graiul turcic al oamenilor din Tabriz. Baskerville se străduia să-mi traducă: „Moarte Constituției! Moarte Parlamentului! Moarte ateilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Fazel, și trageți asupra oricui s-ar apropia. Eu trebuie să vă părăsesc, le rezerv o surpriză acestor barbari! De-abia ieșise, și bătălia Începu. A vorbi despre o bătălie este, neîndoielnic, prea mult. Sosiră răsculații, o hoardă descreierată și vociferând, iar avangarda lor se aruncă asupra baricadei ca și cum ar fi fost vorba de o cursă cu obstacole. Fiii lui Adam traseră. O salvă. Apoi o alta. Căzură cam zece asediatori, restul au dat Înapoi, unul singur reuși să escaladeze baricada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de acolo o vânzătoare, ia și asta o sacoșă, tocmai când un client cerea să i se cântărească 15 kilograme. Auziți, 15 kilograme! Asta a declanșat explozia. A venit șefa magazinului, o harababură, ce mai. Deci, se reia avansarea. Poporul vociferează, nu mai dați decât 2 kilograme, atât, să ajungă pentru toată lumea. Vânzătoarele, foarte nostime și serviabile, își vedeau liniștite de treabă. Fiecăruia cât cerea, dar până la 6 kilograme, așa hotărâse șefa. Era și un bețiv... Bine că e cald, mormăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Sè mè asculți, știu ce vorbesc! Oricum ai timp! Mai e timp! Cum te cheamè? Matei așezându-se din nou pe banchetè, punându-și picior peste picior, consultându-și ceasul, intrigându-se în sinea lui de oprirea neobișnuitè a trenului, vociferând în contra negurilor dese de afarè, ea, continuând cu un glas duios și cald, Nu conteazè cum te cheamè! Te știu! Ești scris în cartea mea! Patru cuvinte! Ce vrea oare sè spunè? și curios, în ciuda interdicțiilor autoimpuse de a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
duminică,la sfârșit de lună,așteptam în pat micul dejun.Achitasem factura și scăpasem de griji.Mira întârzia.Așteptarea s-a dovedit zadarnică.Mira dispăruse.Vecinii nu știau nimic. Supărat am mers la cinematograf.Acolo erau adunați 20-30 de bărbați.Vociferau în fața magazinului.Spuneau că au fost manipulați. Ciudat.Intrarea la „Second hand” se schimbase pe stânga.Un afiș mare anunța publicul că se primește marfă.Bărbații se plângeau că au fost părăsiți de soții.Spuneau că nu vor căsătorii de
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
dragii mei! Nu vă mai Îndesați toate darurile În valiză, că n-o să se mai Închidă! Și ar fi o adevărată nenorocire să se rupă fermoarul! Așa că, fără să mă mai uit la ghemul negru de vinovați care se răsfira, vociferând: „Ți-am spus că nu!” „Dar ți-am spus, te-am rugat...” „Trebuia tu să...” „Acum ce?” „Întotdeauna!” „Ți-aș zice eu, dacă n-ar fi El aicea!, am știut că ghinionistul perfect se va dovedi și de această dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
-o. Trebuia să vorbesc cu cineva. Din fericire, Chaquie era mult prea amețită ca să mai lase să iasă la lumină recent descoperitele ei gesturi arțăgoase. în timp ce Chaquie stătea pe pat, clipind ca un iepure orbit de lumină, am început să vociferez spunându-i cât de umilită fusesem. I-am promis c-o să mă răzbun pe Luke și pe Brigit, indiferent cât îmi va lua. — Când Dermot a venit pe post de CPI, tu cum ai făcut față momentului? am întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
simt chiar bine. Asta până când mi-am amintit că cearta cu mama nu era singura povară care-mi apăsa conștiința. Sunt o ratată, le-am adus aminte lui Helen și Annei. Am luat droguri. —Și ce-i cu asta? au vociferat ele. Și ce-i cu asta? m-am gândit eu dezgustată. Era limpede că surorile mele nu aveau nici cea mai vagă idee despre gravitatea situației. Să nu mai iei, m-a îndemnat Helen ridicând din umeri. E ca atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu piatră albastră despre care am aflat că nu-i era nevastă, spune că altceva l-a căpiat, băutura pe care-o bagă în el. Eu nu știu cum nu-i crapă ficații, probabil nu-i crapă că nu-i mai are, vociferează cu glas scăzut, la distanță cuviincioasă de masa lui. Dacă nu-i mai am, însemnă că tu mi i-ai mâncat! Adevărul e că Tanger nu mai bea de-acum chiar toate porcăriile pe care pusese gura în tinerețea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
numai șoferul nostru mai putea să pretindă că, în fundul unei curți de țară, un cilindru din pietre îmbinate era teatrul. De când începuse drumul urcător, pe care nici autobuzul n-a mai răzbit de la un moment dat, un coleg inginer tot vocifera că teatrul nu putea să fie cocoțat așa, într-un loc inaccesibil, doar la teatru se duceau oamenii în calești... Dacă știți așa bine, vă las pe dumneavoastră să fiți ghid, a bombănit domnul șofer, pornind cu pași întinși, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
indignat: Nu se poate!... Și fiindcă Rareș se întorcea răvășit și nedumerit spre el, Radocea îi răcnea drept în față: Ai auzit ce-a spus? N-ai auzit? Lenghel Iosif! Ăsta cică a câștigat concursul!... În jur mulțimea sâsâia și vocifera iritată, întorcându-se vădit dușmănoasă către ei și chiar și domnul Mocanu, stând în picioare pe estradă, își întorcea capul în direcția lor, deși Rareș nu pricepea cum de furia lor se făcuse auzită atât de departe, tocmai până la estradă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o zi, în restaurantul Elefant, a cărui faimă era cam deocheată, patronul i-a propus bunicului un rămășag, că dacă bunicu-i de acord să se dea cu loțiune de păr pe..., dar atunci asistența a început să forfotească și să vocifereze, și s-a auzit cum cineva strigă, să se dea la o parte, să i se facă loc să treacă, așa că tovarășul Bherekméri și-a întrerupt fraza la mijloc, a lăsat foile în jos și s-a uitat, și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
falduri, din catifea roșie, de la picioare, și am simțit mirosul de lavandă al cremei de față a bunicului, dar știam că asta-i doar o iluzie, în mod sigur fusese îmbălsămat, și atunci am auzit cum oamenii au început să vocifereze în sală, dar mult mai tare decât atunci când sosise tanti Ivon, la început am crezut că numai de-aia fiindcă se deschisese sicriul, și-l văd acum pe bunicu’, dar mama, luându-mă de braț, s-a întors către ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ai mei numai tu mi-ai rămas pe lume, așa că grăbește-te! — Mâine! a răspuns ea cu nerăbdare. — Ți-e chiar atât de rău? m-am speriat, uitând protocolul. — Te caut de trei ani. Nu crezi c-am așteptat destul? vociferă Ioana râzând. Nu mi-ai răspuns la nici o scrisoare. Mi-am zis că am o nepoată nesimțită. — Poate că ai avut o adresă greșită, m-am bâlbâit. Nici nu știi ce-ar fi însemnat pentru mine să am o scrisoare
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Spital, chipurile, să-și salveze capetele de pod care strigau că-i omoară legionarii. Un sfârșit de noapte și o jumătate de zi ne-au măcelărit cu parii, centiroanele, picioarele, susținuți de echipa odiosului Țurcanu Eugen, care după plecarea oficialității, vocifera: “în curând trotuarele orașelor vor deveni culoare de penitenciare”. Și acesta a fost începutul din “Camera 4 Spital”. Probabil că în demența lor criminală, comuniștii intenționau să facă prin această reeducare prin tortură, cadrele executorii ale unei reeducări de acest
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cu încetul. Ciudat că, gândindu-mă la Securitate, îmi veneau în minte lucruri dintre cele mai disparate și mai prostești: o lungă coadă la bere, de sute de persoane, la Bucur Obor, unde un ins foarte nervos a-nceput să vocifereze când niște țigani s-au băgat în față. „E securist, îl cunosc eu“, a zis atunci, cu un fel de respect, un bătrânel. „Ăsta are putere, o să facă ordi ne.“ La mine-n bloc stăteau mulți securiști, mă jucasem în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fericire toaleta era ferecată cu un lacăt enorm, cine vrea să se ușureze să se ducă „În spate“, printre lăzile cu sticle... Așa că se așeză la masa aceea, cu fața la zid, cu spatele la toți ceilalți, care nu suportau să bea singuri și vociferau unii la alții, semn că, de fapt, erau mai singuri decât Vasile, dacă nu puteau vorbi omenește și trebuiau să urle. A comandat o cană de vin de șase lei, a băut-o pe jumătate, apoi a Închis ochii și
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]