377 matches
-
pauperității scriitorilor se datorează unui tipar ficțional: Heliade Rădulescu aclimatizează un model de reprezentare a auctorialității din cultura occidentală. E vorba de ficțiunile boemei, care se impun în literatura franceză către 1820, doar cu câțiva ani înainte de figura sarsailismului. Un vodevil al lui Scribe și Perlet, L'Artiste, datează din 1821, un altul, La Mansarde des artistes, de Scribe, Dupin și Varner e din 1825, iar micul roman al lui Balzac, Capodopera necunoscută, apare în 183118. Nu e locul pentru o
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
dominante de a se autodefini construindu-și o alteritate pe măsura ei. Sintagma "balcanizarea Balcanilor" semnifică mai presus de atribuirea cu caracteristicile tribalismului, "exploatarea" literară și cinematografică a zonei, popularea ei cu personaje ne-balcanice exotice, burlești, în travesti de vodevil și proiectarea propriilor angoase și tabuuri în acest spațiu. Deși contextul geografico-istoric al Balcanilor este diferit de cel oriental și nu se regăsesc nuanțele politice ale imperialismului material în discursul balcanist britanic, susține Vesna Goldsworthy, totuși Balcanismul lasă să se
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
Bach; scriitura polifonică și genurile reprezentative creația instrumentală, importanța temperanței sonore. Creația vocal-instrumentală și reprezentanții de seamă: G. Fr. Haendel, J.S. Bach. 4. Opera în secolul al XVIII-lea: opera seria și opera buffa; conturarea formelor liricodramatice naționale (singspielul german, vodevilul și opera comică franceză, opera buffă italiană, opera engleză The Beggar's opera). 5. Premise ale apariției clasicismului muzical; de la D.Scarlatti la fii lui J.S.Bach; caracteristicile și reprezentanții Școlii de la Mannheim. Apariția și evoluția sonatei, simfoniei și a
ORDIN nr. 5.620 din 11 noiembrie 2010 privind aprobarea programelor pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţăm��ntul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
scriitura polifonică și genurile reprezentative creația instrumentală, importanța temperanței sonore. Creația vocal-instrumentală și reprezentanții de seamă:G. Fr. Haendel, J. S. Bach. 4. Opera în secolul al XVIII-lea: opera seria și opera buffa; conturarea formelor liricodramatice naționale (singspielul german, vodevilul și opera comică franceză, opera buffă italiană, opera engleză The Beggar's opera). 5. Premise ale apariției clasicismului muzical; de la D.Scarlatti la fiii lui J.S.Bach; caracteristicile și reprezentanții Școlii de la Mannheim. Apariția și evoluția sonatei, simfoniei și a
ORDIN nr. 5.620 din 11 noiembrie 2010 privind aprobarea programelor pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţăm��ntul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
Bach; scriitura polifonică și genurile reprezentative creația instrumentală, importanța temperanței sonore. Creația vocal-instrumentală și reprezentanții de seamă: G. Fr. Haendel, J.S. Bach. 4. Opera în secolul al XVIII-lea: opera seria și opera buffa; conturarea formelor liricodramatice naționale (singspielul german, vodevilul și opera comică franceză, opera buffă italiană, opera engleză The Beggar's opera). 5. Premise ale apariției clasicismului muzical; de la D.Scarlatti la fii lui J.S.Bach; caracteristicile și reprezentanții Școlii de la Mannheim. Apariția și evoluția sonatei, simfoniei și a
ANEXE din 11 noiembrie 2010 privind programele pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
scriitura polifonică și genurile reprezentative creația instrumentală, importanța temperanței sonore. Creația vocal-instrumentală și reprezentanții de seamă:G. Fr. Haendel, J. S. Bach. 4. Opera în secolul al XVIII-lea: opera seria și opera buffa; conturarea formelor liricodramatice naționale (singspielul german, vodevilul și opera comică franceză, opera buffă italiană, opera engleză The Beggar's opera). 5. Premise ale apariției clasicismului muzical; de la D.Scarlatti la fiii lui J.S.Bach; caracteristicile și reprezentanții Școlii de la Mannheim. Apariția și evoluția sonatei, simfoniei și a
ANEXE din 11 noiembrie 2010 privind programele pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
și ea o dezvoltare puternică. După primul spectacol în limba română dat de Gheorghe Asachi în casele boierului Ghica, spectacolele trupelor străine (italiene, franceze, rusești) se dădeau în săli special amenajate. În 1832, o altă trupă franțuzească de comedii și vodeviluri sosește în Iași sub direcția a doi frați Fouraux și preface în teatru casa doctorului Peretz din strada Goliei. Sala de teatru activa sub firma „Théâtre de varieté”. Pe scena acestui teatru, în 10 aprilie 1834, Gheorghe Asachi a organizat
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
(n. 5 iulie 1880, Vaslui — d. 29 august 1945, București) a fost un actor român de scenă și de vodevil, celebru cupletist și o figură cheie în teatrul de revistă românesc. S-a născut într-o familie modestă (tatăl, Ion Tănase, era laborant de farmacie), într-o casă țărănească din Vaslui, județul Vaslui. A fost un elev mediocru, cele mai
Constantin Tănase () [Corola-website/Science/298692_a_300021]
-
zâmbet cabalin”, devenit celebru în rolul lui "Don Camillo" din seria de filme "Don Camillo și Peppone", alături de Gino Cervi, după povestirile scriitorului Giovanni Guareschi. s-a născut la 8 mai 1903 în Marsilia. Părinții aparțineau lumii spectacolului, apărând în vodevilurile la modă, astfel că Fernandel are din copilărie contact cu scenă și la vârsta de 12 ani debutează într-un mic rol în dramă istorică "Marceau ou leș enfants de la révolution" de Anicet Bourgeois la teatrul "Chave". În 1915 tatăl
Fernandel () [Corola-website/Science/299623_a_300952]
-
care face parte. Scenă este memorabilă, mai ales din perspectiva în care reacționează ceilalți invitați la banchet care se transformă dintr-o gașcă de corporatiști într-una de pseodo-hipioți, de dragul teambuilding-ului și al detensionării echipei. Deși adesea are elemente de vodevil, umorul filmului nu este gratuit, ci construiește mai degrabă transgresiunea lui Toni în a dejuca absurdul și plasticul lumii fiicei sale. Într-o altă scenă deosebit de emoționantă acesta intepretează în fața unei familii reunite la masa de dinainte de Paste, o piesă
Elefantul din cameră. Scurtă cronică a filmului Toni Erdmann, de Maren Ade () [Corola-website/Science/296144_a_297473]
-
care făcea parte și I.L Caragiale, trecându-l la 17 martie 1901 în rândul societarilor, ceea ce înseamnă o consacrare. Pe scena Teatrului Național din Capitală interpretează, de-a lungul unui deceniu, o întinsă gamă de roluri, de la farsă și vodevil până la drama zguduitoare (Shylock din "Neguțătorul din Veneția" de Shakespeare, Cezar din "Ruy Blas" de V. Hugo, Ștefăniță din "Viforul" de Delavrancea etc.). Începând din toamna lui 1911, crizele nefritice încep să i se repte din ce în ce mai des, uneori fiind adus
Petre Liciu () [Corola-website/Science/307578_a_308907]
-
cultură generală și muzicală. Docil și tenace, tânărul Florimond învăța istoria, filozofia, literatura și poezia, studiind în același timp sârguincios muzică - teoria, armonia, contrapunctul, orchestrația, pianul, orgă. Câstigându-și existența că organist la diferite catedrale din Paris, Hervé începe să compună vodeviluri, opere-buffe, pantomime, fantezii, farse, balete, balete-pantomimă, operete, cântece, romanțe, muzică de café-concert, muzica religioasă (messe, cantate), muzica simfonica etc. La vârsta de 17 ani, în 1842, compune primul vodevil - „L’Ours et la Pacha” - că până la sfârșitul vieții să lase
Florimond Ronger (Hervé) () [Corola-website/Science/307650_a_308979]
-
că organist la diferite catedrale din Paris, Hervé începe să compună vodeviluri, opere-buffe, pantomime, fantezii, farse, balete, balete-pantomimă, operete, cântece, romanțe, muzică de café-concert, muzica religioasă (messe, cantate), muzica simfonica etc. La vârsta de 17 ani, în 1842, compune primul vodevil - „L’Ours et la Pacha” - că până la sfârșitul vieții să lase posterității un număr imens de lucrări: peste 120 de vodeviluri, pantomime, operete, mai bine de 20 de balete, reprezentate la „Folies-Bergeres” și la „Teatrul Imperial” din Londra etc. Dacă
Florimond Ronger (Hervé) () [Corola-website/Science/307650_a_308979]
-
muzică de café-concert, muzica religioasă (messe, cantate), muzica simfonica etc. La vârsta de 17 ani, în 1842, compune primul vodevil - „L’Ours et la Pacha” - că până la sfârșitul vieții să lase posterității un număr imens de lucrări: peste 120 de vodeviluri, pantomime, operete, mai bine de 20 de balete, reprezentate la „Folies-Bergeres” și la „Teatrul Imperial” din Londra etc. Dacă ținem seama și de faptul că la mare parte din lucrările lui a compus textele și a făcut libretele, ca toată
Florimond Ronger (Hervé) () [Corola-website/Science/307650_a_308979]
-
mitologia antică în speranța de a repurta un succes la fel de răsunător precum cel de care avusese parte opera "Orfeu în infern" în 1858. De această dată ei își găsiră un colaborator în Henri Meilhac (1831-1897), un jurnalist și autor de vodeviluri cu care făcuse cunoștință Halévy în 1860. Colaborarea dintre cei doi libretiști a fost extrem de fructuoasă în cei douăzeci de ani care au urmat. De obicei Meilhac era responsabil de structura pieselor și de schițarea în mare a scenelor, pe
Frumoasa Elena () [Corola-website/Science/306878_a_308207]
-
de pe Columbus Circle. Mai târziu, Newman și-a adus aminte cum reușea ca muzica unor compozitori ca Beethoven și Chopin să sune mai tare decât sunetul vaselor și al discuției clienților. Într-o noapte, Grace LaRue, o mare vedetă a vodevilului, a venit la restaurant și l-a auzit cântând. A fost atât de impresionată încât i-a oferit o slujbă să o acompanieze în următorul ei turneu. După ce acest tur s-a încheiat, LaRue a primit o ofertă de pe Broadway
Alfred Newman () [Corola-website/Science/307941_a_309270]
-
Hefft erau aprobate de Știrbei. În cursul anului 1852 lucrările s-au desfășurat într-un ritm intens. Decorațiunile interioare au fost realizate de germanul Mühldörfer. La 31 decembrie 1852 are loc inaugurarea Teatrului Național, cu piesa "Zoe sau Amantul împrumutat", "vodevil cu cântece". Clădirea teatrului a fost construită în stil baroc în cea mai mare parte, avea un parter cu 338 staluri, trei rânduri de loji, un foaier luxos cu scări de marmură de Carrara și o mare galerie, unde aveau
Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București () [Corola-website/Science/302653_a_303982]
-
a fost o trupă de actori de comedie, care au apărut în vodeviluri, piese de teatru, filme și programe de televiziune. Născuți în New York, au fost copii unei familii de evrei imigranți din Germania. Numele adevărate ale celor șase frați Marx sunt următoarele: Născuți într-o familie de artiști, talentul muzical al fraților
Frații Marx () [Corola-website/Science/303395_a_304724]
-
Harpo era deosebit de talentat, putând cânta la aproape orice instrument; totuși marea sa atracție a fost harpa, de unde i se trage și numele de scenă. Chico era un pianist excelent, iar Groucho cânta la chitară. Și-au început cariera în vodeviluri, unde unchiul lor juca deja ca Al Shean din Gallagher and Shean. Groucho a debutat în 1905, predominant ca și cântăreț. Pe rând au primit roluri Gummo (1907), Harpo (1908), apoi mama și mătușa lor Hannah în 1910. Trupa și-
Frații Marx () [Corola-website/Science/303395_a_304724]
-
și, după 1912, Chico ca elevi. Câțiva ani mai târziu, Gummo a părăsit grupul pentru a lupta în primul război mondial ("„Orice e mai bun decât să fiu un actor!”"). Zeppo îi va lua locul în ultimii lor ani de vodeviluri, primii pași pe Broadway și filmele produse de Paramount care au urmat. Despre intrarea lui Harpo pe scenă se povestește că într-o după amiază, în timpul unei reprezentații susținute de frații săi, "Harpo a instruit o fată din cor să
Frații Marx () [Corola-website/Science/303395_a_304724]
-
trupe de teatru din Statele Unite. Cu simțul umorului ascuțit și deosebit, satirizau înalta societate sau ipocrizia umană. De asemenea, au devenit faimoși pentru puterea lor de improvizație și datorită scenariilor lor libere. Datorită managementului lui Chico și creativității lui Groucho, vodevilurile fraților au repurtat destule succese pentru a-i propulsa pe aceștia pe scena teatrului Broadway. Prima dată au prezentat un musical, "I'll say she is" (1924 - 1925), urmat de două comedii muzicale: "The Cocoanuts" (1925 - 1926) și "Animal Crackers
Frații Marx () [Corola-website/Science/303395_a_304724]
-
Battue, un om sărman ajuns peste noapte milionar datorită unei moșteniri și devenit legendar sub masca de carnaval a unui Lord Seymour cu băierile pungii larg deschise, ar fi finanțat în 1832 prima reprezentare a dansului pe o scenă de vodevil. Cu toate împotrivirile inițiale ale oficialităților, dansul devenise în scurt timp popular. Îndrăgită pe atunci era executarea cancanului coborând în lanț și cu mult tumult pe trepte. Dansurile acestea cu adevărat „infernale” nu l-au inspirat imediat pe Offenbach. Primele
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
lansarea ca violoncelist, la nouăsprezece ani. Primul concert în public l-a susținut alături de Jules, în 1839. Încă din aceea perioadă muzicianul a fost atras de lumea teatrului și a acceptat cu plăcere angajamentul de a scrie câteva melodii pentru vodevilul „Pascal et Chambord”, care au rămas însă lipsite de succes. Prin ascensiunea ca violoncelist al saloanelor pariziene, Offenbach a câștigat în schimb o serie de discipoli. Renumele de curând dobândit i-a permis să apară și pe scena cazinoului din
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
un concert dramatic. Este vorba de diverse romanțe și cuplete vesele, asemenea celor care se vor întâlni ulterior în operetele renumite ale compozitorului. Succesul acestor piese a atras după sine prima ofertă din partea Operei Comice, pentru o prelucrare muzicală a vodevilului "Alcovul". Directorul acestei instituții a refuzat însă până la urmă muzica lui Offenbach, care nu a mai ajuns, cu toate străduințele acestuia, să fie reprezentată. Până la urmă, acesta și-a înscenat pe 27 aprilie 1847 pe cont propriu opera, într-un
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
un om cu un simț mai pragmatic decât al său. Rolul Parisului în conștiința culturală a Europei și renumele de care se bucura peste tot acea "Vie parisienne" ușoară și elegantă pe care o va caricaturiza el însuși într-un vodevil i-au asigurat lui Offenbach popularitatea în întreaga Europă, mai ales în statele germane. Față de acestea el se simțea probabil încă atașat; dese turnee le-a întreprins în stațiuni balneoclimaterice mondene cum ar fi Bad Ems sau Bad Homburg, avându
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]