24,828 matches
-
greu, înaintea Fecioarei, abia atingând din zbor, în plină viteză, cu vârful deștelor, proptite bine ca niște ghiare în podeaua lustruită ca pentru un mare eveniment... Maria, dincolo de paravanul discret ce o desparte de Vestitor, ca și cum Ea nici nu are voie să-l vadă, cel mult să-l audă, - are figura tuturor celorlalte ființe idealizate, tuturor madonelor, fiind tot Venus, păgâna, născându-se, tot Primavera fermecând întreg Pământul, aici căpătând un alt rol, creștin, ce-i drept, asta fiind situația... Fecioara
Botticelli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13162_a_14487]
-
și procurori și puternici ai zilei - politicieni, oameni de afaceri etc. -, găști care se afișează fără jenă, ca tovarășii de pe vremuri. E așa de greu ca aceste găști să fie sparte? Nu zic că judecătorul, procurorul și polițistul n-au voie să aibă prieteni, dar să-și găsească prieteni, nu tovarăși de interese sau „sponsori”. Fiindcă altminteri vorbim degeaba despre independența Justiției. Mi se va spune, pe bună dreptate, că pentru asta e nevoie de timp. E adevărat, dar mai e
Drobul de sare al Justiției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13178_a_14503]
-
atât. Ay, ce ne-am înșelat! - Frate, îmi zice Haralampy, în cazul ei avem de-a face, de fapt, cu un fenomen datorită căruia poporul nostru își va redobândi ce-a „avut și mai mult decât atât”, adică umorul și voia bună. Plus o îmbogățire semnificativă a fondului principal de cuvinte al limbii materne cu o mulțime de vorbe și expresii, în urma constatării că sunt insuficiente cele peste 60.000 de cuvinte existente în DEX pentru a ne înțelege și noi
Ne-trezirea (bruscă) la... „realitatea TV” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13177_a_14502]
-
mărturisește că nu și-a pus încă problema, chiar dacă vine la astfel de spectacole și este cititor al lui Cioran! Soția sa adaugă un amănunt care îmi era necunoscut: s-a adoptat în Elveția o lege permițând să dispui după voie de cenușa cuiva care ți-a fost apropiat, să aduci urna acasă, s-o răspândești în grădină sau în alt loc (peisaj) preferat al decedatului. Este, desigur, mai puțin complicat decât să urmezi altă tradiție elvețiană, aceea de a urca
Un spectacol ciudat by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13172_a_14497]
-
revizuim articolul 7 din Constituție în sensul eliminării restricțiilor religioase în exercitarea drepturilor civile și politice. În principal, restricțiile îi vizau pe evrei. Discuțiile din Parlament au fost aprinse. Revizuirea s-a făcut totuși, cu unele ajustări, mai puțin de voie și mai mult de nevoie. Insuficiența formulărilor și mai ales neaplicarea lor ulterioară au condus la repunerea pe tapet, cînd ne-a fost lumea mai dragă: în timpul acelorași negocieri de pace de după primul război mondial. Un istoric scrie negru pe
“Să-și vază de trebile ei, Europa” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13180_a_14505]
-
spăimos, de căpcăun administrativ capabil să inspire coșmaruri fizice ori metafizice. Dimpotrivă, este un tip simpatic și chiar puțin populist în comportament: descinde fără pic de morgă într-o berărie oarecare, „se apropie cu bunăvoință” de cei trei amploiați, cere voie, civilizat, să se așeze la masa lor și face glume aluziv-politice cu schepsis: „Ei! dacă ar fi toți mânuitorii de bani publici ca Anghelache (...) n-ar mai trebui inspectori finanțiari! Tot vrea guvernul să facă economii - ne-ar putea suprima
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
Victoriei de la Samotracia, descoperită prin 1950, adineauri parcă: nici mâna ei propriu-zisă, de marmoră de Paros, oferită alături spre vedere într-o cutie de cristal, o vitrină, o raclă, dacă vreți, de vreo treizeci de cm. pe douăzeci, aproximativ, neavând voie să te atingi de ea, s-o măsori, decât cu ochii - nici ea nu ar mai fi fost necesară. Ca și capul statuii cine știe unde zăcând... Pentru că, dacă ar fi avut capul la locul lui, Victoria de la Samotracia ar fi dispus
Informarea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13192_a_14517]
-
din cartea lui Monciu-Sudinski o enciclopedie pasionantă a imbecilizării comuniste. În plus, metafizica de poiată și hambar a eroilor produce, în cele mai multe dintre cazuri, mostre savuroase de gîndire tîmpă sau naivă; indispuși sau pur și simplu nedumeriți, “glimbocanii” lasă, fără voia lor, să se înțeleagă că ceva (totul?) nu merge bine în mecanica proletar-rurală a comunei. Emițător al unor panseuri entuziaste de filosofie zootehnică (gen “Creșterea vitelor e o meserie foarte antrenantă” -p. 21- sau “Vita-i ființă gingașă” -p. 22
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
cine știe... * Pînă una, alta, citim tot în Ziua, “Sfîntul Sinod cercetează patru preoți PRM”. Adică patru popi pe care i-au împins păcatele să se înscrie în PRM, călcînd hotărîrea Sfîntului Sinod prin care preoții Bisericii Ortodoxe n-au voie să se angajeze politic și nici să se înscrie în partide. * Vă reamintiți uriașul scandal politic din jurul sediului Bibliotecii Naționale pe care, la un moment dat, pusese ochii guvernul? Povestea a fost îngropată atît de bine, încît, scrie ADEVĂRUL, “Uitat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13203_a_14528]
-
ceea ce am scris, ținînd cont și de recenzii, ajung la numărul 100. - De mare importanță a fost pentru noi studiul acesta despre receptarea lui Eminescu în R.S.S. Moldovenească. Era un teren absolut necunoscut. Intelectualii, literații români din Basarabia nu aveau voie să scrie despre acest subiect, cei din România nu cunoșteau situația și cu atît mai puțin se știa ceva în Occident. Or, dumneavoastră l-ați abordat și l-ați făcut cunoscut peste tot. Cum ați ajuns la această problematică? - M-
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
ocultă de restructurare psiho-volițională a etniei române”. Cine e „Oculta” și ce-o fi urmărind Dânsa nu ni se mai spune. Și, fiind vorba de Caragiale, nici nu putem ghici! Ca străin „deghizat” în român, Caragiale ne-a observat în voie și ne-a „pictat” în modul care-i repugnă atât de violent d-lui Popa. Însăși stabilirea lui Caragiale la Berlin e văzută de actualul său concetățean (asta e situația!) în termenii unei fraude: „Nu-i semnificativ faptul că acest
O partidă sado-maso cu Nenea Iancu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13230_a_14555]
-
însă atmosfera în viața literară a Transilvaniei care se găsea atunci într-o etapă de cumplite incertitudini istorice și sigur au dăunat tinerei mișcări sibiene, care ar fi avut altceva mai bun de făcut decît să se bage de bună voie în ciorba tulbure a unei și mai tulbure actualități”. Văzuți sub semnul „subversiunii”, atît cerchiștii cît și membrii „grupului publicistic-literar de la Timpul și Ecoul ” apar receptați deopotrivă ca „adversari” ai ardelenilor sacrificați de istorie, cu osebire a celor ce se
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
interesul episodul, plin de miez, al dezbaterii în jurul legii Oppia. Era o lege care interzicea luxul femeilor (podoabe de aur și veșminte de purpură), în regimul de austeritate din timpul războaielor punice. Indiferent de condiția ei socială, femeia nu avea voie „să aibă mai mult de o jumătate uncie de aur în podoabe” (15 gr.). Nimeni nu propune astăzi, la noi, în sărăcia lucie a tranziției, mai gravă decât un război, o lege care să impună bărbaților, proaspăt îmbogățiți, să poarte
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
provine din America Latină, unde o asemenea orientare a avut destui adepți. Pe scurt, eu cred că, de fapt, sistemele noastre de educație au ajuns într-un punct în care nu prea mai funcționează. - În ce ar consta criza? - Dă-mi voie să mă exprim în termenii lui Ivan Illich, un iezuit mexican foarte influent (care cred că a murit de curînd), unul dintre cei mai importanți critici ai educației moderne, în general. Illich a scris mai multe cărți despre sistemul de
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
referitor la un personaj - de regulă pozitiv - aflat în dificultate. Pentru a defini toate acestea cu un singur termen ne-am gîndit la cuvîntul “șăgălnicie”, care adună în el ceva din umor, ironie, glumă, dar și din ștrengărie, joacă și voie bună, fără să se identifice însă cu vreuna din ele. De altfel, în prefețele și dedicațiile ce-i însoțesc poveștile, Perrault vorbește, vrînd să le definească și descrie, rînd pe rînd, de “agrement”, “plăcere”, “satiră lipsită de venin și răutate
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
jugula libera expresie a conștiinței. Se angajează la postul de radio Europa liberă, cu simțămîntul că acesta a reprezentat un soi de „comandă” a destinului: „Mi-am zis că, dacă am fost silit să îmi părăsesc țara - silit de bună voie (iată un paradox în care cred) -, atunci sînt dator să lupt împotriva acelora și a ceea ce m-a silit să mă exilez. Sînt obligat de libertatea pe care mi-am cucerit-o să spun adevărul, să învăț ceea ce înseamnă democrația
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
viața curentă?... Și dacă sunt neapărat necesare, de ce să nu le utilizezi?... Vajnică, violentă cum este, madame Stein răspunde categorică: ... Dar nici nu poate fi vorba de așa ceva. Dumneata nu trebuie să scrii nimic care să fie inaccrochable. N-ai voie, asta nu duce la nimic. E o eroare și e în același timp o prostie. Nimeni nu-l mai atacase astfel. Veleitară, ea vrea să fie publicată într-una din marile reviste ale vremii, fiind convinsă că va reuși să
Strada Jean Zay by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13325_a_14650]
-
Gîndește-te la chestiunea simplă a discursului televizat. Prevăd c-o să fii obligat să apari pe micul ecran în calitate de rege al Franței. - Și ce-or să facă? - Să zicem că președintele trebuie să țină o cuvîntare. Nimic nu e lăsat la voia întîmplării. Face o repetiție cu un expert în discursuri publice, în pronunție și în controlul emoțiilor; e antrenat de un om care și-a demonstrat valoarea cu vîrf și îndesat. - Ca Marilyn Monroe... - Mă rog, pe-acolo. Dar asta nu
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
vânzarea se face greu ceea ce adâncește amărăciunea sufletească a poetului. La sugestia lui Bariț, volumul de poezii al lui Andrei Mureșanu este prezentat spre lectură unui comitet format din Timotei Cipariu, Pavel Vasici și Sava Popovici: „În urmă, îmi iau voie a înștiința pe onorabilul comitet cum că din tipografia lui Ioan Gott ieșiră la lumină poeziile lui Andrei Mureșanu care, privite din punct de vedere al artei, merită luare-aminte a criticei. De aceea, rog pe onorabilul comitet să binevoiască a
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
la Krețulescu, în ziua cînd și-a lansat cartea, nu ți se adresează acum. Pentru el totul e acum. Clipa ca atare nu contează. Din acest motiv, cred, Pintilie urăște improvizația. Totul trebuie să fie scris, premeditat, nu lăsat la voia întîmplării. Pentru Pintilie prezentul e inform și dătător de coșmaruri. Ca și pentru Caragiale sau pentru Cehov sau mai ales pentru Gogol. Dar tocmai din cauza repulsiei sale față de prezentul care te poate împiedica să fii ceea ce îți propui artistic, Pintilie
Lada cu vechituri a lui Pintilie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13374_a_14699]
-
tuturor românilor. Probabil că Vadim va spune că pentru asta are consilieri, avocați, specialiști și alți băgători de seamă. Posibil. Dar acum nu i-a avut?! O revistă atât de importantă în jocurile strategice ale partidului e lăsată chiar în voia sorții? Sau, pur și simplu, Vadim n-a putut să înregistreze „România Mare” pentru că nu mai era de mult a lui? E cunoscut scandalul de-acum un an și ceva, când ziarele de la București au publicat un document prin care
Monte-Cristo, varianta în zdrențe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13356_a_14681]
-
sau Triumful dantelei (Iolanda Malamen) îi fac onoare sau nu, însă eseul lui George Geacăr a meritat, cu siguranță, sacrificiul contribuabililor. Și asta pentru că scriitorul care a condus, printre altele, cea mai importantă editură din vremea național-comunismului (editură care, prin voia întâmplării, publică acum acest eseu) e supus, în volumul de față, unei severe analize etice. Biografia omului Marin Preda e judecată prin prisma bibliografiei pentru a permite reevaluarea celei din urmă. Rezistă Risipitorii, Marele singuratic sau chiar îndelung lăudatul Cel
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
mai interesantă a cărții. Sînt introduși în scenă, sub nume anagramate, Paul Georgescu, Nicolae Labiș, Zaharia Stancu, Victor Eftimiu, Radu Cosașu însuși (cu episodul "adevărului integral"), Eugen Barbu, Petru Dumitriu, Lucia Demetrius ș.a., întreaga viață literară în timida deschidere "cu voie de sus", de la începutul anilor '60. Transformate în personaje ale unor întîmplări intrate - unele - în folclorul lumii literare românești (nu pot să-mi dau seama cum pot fi ele percepute de cititorul străin), toate aceste persoane sînt cam sărace față de
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
rea intenție. Le cădea bine la amîndouă. Și mie. Dar era și complicat. Trebuia să-mi împart timpul. Să-mi inventez pretexte. Trebuia să cumpăr de două ori pe atîtea flori. Trebuia să fac duș de două ori. Nu aveam voie să le confund numele. Atunci am învățat să nu mai folosesc nume pentru femei. La un moment dat tot le confunzi. M-au ajutat cuvintele de alint. Două, trei, ajung. Abia acum îmi dau seama că nici o femeie nu a
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
ele, ai fi zis că avea loc o întâlnire normală între doi amici. Omul îl mângâie pe cap, rostindu-i numele, cum se face între prieteni. Cu măgarii lui, Mitică era culant. Când n-avea treabă cu ei, le dădea voie să umble liberi pe imaș, bizuindu-se pe fidelitatea lor.
Asfințit cu ghioc (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12071_a_13396]