645 matches
-
din jafurile ușoare de la casele condamnaților, pe care el îi considera mai mult niște clienți. Îi plăcea slujba lui și, mai târziu, după ce avusese un fiu, îi deschisese și acestuia drumul spre casele cele mari în care trăiau dușmanii scaunului voievodal, însă fiul său, Constantin, era mai mult îndreptat spre petreceri. Abia unul dintre nepoți, tot un Ioniță, a dus mai departe fala familiei. Nu atât prin fapte de arme, cât prin felul său de a se face util. Acestuia i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
reducând obiectivul la suprafață pură, modifică concomitent relația omului cu el însuși într-una de rentabilitate. Revenind la (1), iată cele câteva chei geopolitice indicate de rețeaua noastră ca active pe teritoriul țării-țintă: în N, în zona mănăstirilor pictate, clopot voievodal, una bucată, 500 lbs., sec. XV; aici (3) s-a dezvoltat satisfăcător de mai mulți ani, proces care continuă cu pași repezi; în E-S-E, în deltă și zona de litoral, șarpele mare tip Kneph, una bucată, marmură, sec. I; valorificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
îl am întipărit în minte din școală, de când învățam despre marele voievod Hangerliu... Cine dă ființelor mediocre atâta instinct de adaptare? În-tr-adevăr, prințesa Hangerliu, persoană bonomă și caritabilă, de înfățișarea cea mai modestă în relațiile diurne, nutrea un amor propriu voievodal cu totul deplasat și era de o ambiție de putere nemăsurată, revelabilă în intonația groasă a vorbirii, semănată cu "dă ce, pă ce" în pretenția de a fi o prințesă autentic "rumînă" până și în pronunție. Ea se vâra în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că a admis să viziteze un local cu caracter public. De altfel, totul decurse ca într-o inspecție. Madam Pomponescu îi ieși înainte, doamnele din sală, foarte numeroase, la ivirea Hangerlioaicăi se ridicară în picioare. Prințesa le înregistră cu ochiul, voievodal, împărțind la fiecare o doză de atentie, apoi se așeză pe fotoliul oferit, cu secretarul pe scaun în vecinătatea sa. Avea acest obicei de a trece în revistă asistența la adunări, sugerând că aparține unei case domnitoare. Pentru acest motiv
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de hotărnicire și, prin justa lor interpretare, la studiul și cunoașterea satelor fără documente ori cu acte puține, cum ar fi: -însorărirea, ca fenomen teritorial, social și juridic, a existat încă înainte de apariția actelor scrise, a domniei și a cancelariei voievodale; -are aplicabilitate practică la două sau mai multe moșii alăturate, nici într-un caz nu se pretează la o singură moșie sau cu scopul de a “forma din ele un singur tot“, ci doar să restabilească, în caz de acaparări
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
modavă de-o vîrstă cu nucii ce-i vegheză prispa, cu greu realizăm că o enciclopedie, o adevărată enciclopedie poate căpăta și chipul și sufletul unui semen de-al nostru, de-o vîrstă cu vremea, desprins parcă din frescele ctitoriilor voievodale ce-n loc de turle înalță în zare străvechi stîlpi de vatră. Constantin Popescu, Directorul Muzeului județean Vaslui ,,Fii ai comunei Dănești“ 1981 ... necesitatea cunoașterii cît mai adînci a istoriei pămîntului și poporului nostru, presupune realizarea unor monografii amănunțite asupra
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
nu-l va ajunge din urmă ("martor mi-e Zenon"; aceasta fiindcă omul are "un avans față de lucrurile care nu gândesc..." Un alt poem, Bărbații, probează că istoria poate fi regândită și altfel decât se obișnuia. Un pomelnic de figuri voievodale statuare propune înscrierea lor în supratemporal; înaintașii din fresce devin forme pure, sacralizate, iar pomenirea lor e subiect de acatist: Mircea cel Bătrân îmbrăcat în zale. Alexandru cel Bun îmbrăcat în zale. Ștefan cel Mare îmbrăcat în zale. Mihai Viteazul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de ani de la urcarea pe tron a voievodului Moldovei ștefan cel Mare, receptat În memoria colectivă ca simbol al independenței și identității etnice, al gesticii ctitoriale aferente pietății creștine românești, În condițiile În care Basarabia și Bucovina, părți ale Moldovei voievodale de odinioară, se aflau sub dominația sovietică, alogenă și atee; acțiuni ale intelectualilor din perioada 1983-1988, Îndreptate Împotriva politicii de sistematizare irațională a orașelor ce viza distrugerea monumentelor de arhitectură din București și din alte orașe 4. Se poate degaja
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
autohton, în primul rând, prin elogiul valorilor istoriei naționale. Poetul a schițat proiectul unei epopei naționale, începând cu Dragoș-vodă, a valorificat mitul lui Zalmoxe (Gemenii, Memento mori, Rugăciunea unui dac), a reliefat epoca migrațiunii popoarelor (Strigoii), mitul descălecării (Dragoș-vodă), spațiul voievodal (ciclul Mușatinilor), patriotismul (Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie!; Doina), antiteză între trecutul glorios și falsul patriotism al contemporanilor (Scrisoarea III); idealurile Revoluției de la 1848 (Mureșanu, Geniu pustiu), individualitatea etnică, destinul neamului (Publicistică ). Alte sinteze se referă la elementele
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și din ținutul Bacăului. Prima consemnare documentară o aflăm într-un act dat de voievozii Ilie și Ștefan la 10 aprilie 1437, unde este menționat un sat « Moinești pe Tazlău ».Cu formele Moinești și Moenești, localitatea apare în actele cancelariei voievodale moldovenești la 28 octombrie 1439, 26 martie 1531 (“jumătate sat Moenești”), 23 decembrie 1542 (apar aici și transcrieri “germanizate” ca Münesch, Moinescht, Moynescht ), 3 mai 1597, 14 august 1654, 3 martie 1715, datele îmbogățindu-se considerabil în secolele al XVIII
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Colecția ACADEMICA 130 Seria Istorie GHEORGHE BICHICEAN este profesor univ. dr. și prorector al Universității "Româno-Germane" din Sibiu. A publicat numeroase articole, studii, cursuri universitare și volume cu caracter științific: Adunări de stări în Țările Române. Congregațiile generale în Transilvania voievodală (1998), Istoria în documente (2002), Drept roman. Instituții, izvoare, jurisdicții (2008), Introducere în istoria modernă universală (2008). La Institutul European a mai publicat Istoria Germaniei. A participat la o serie de conferințe în centre universitare din țară și străinătate. Gheorghe
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
1. Marea Adunare a Țării și Sfatul de obște în Țara Românească și Moldova / 176 8.1.1 Tipologii și terminologie / 186 8.1.2 Structura nivelul de reprezentare și convocarea / 190 8.1.3 Adunările de stări de tip voievodal (secolele XV-XVII) / 197 8.1.4 Regimul boieresc (secolul al XVII-lea începutul secolului al XVIII-lea) / 198 8.1.5 Hotărâri ale Adunărilor de stări / 202 8.2 Adunări de stări în Transilvania / 205 8.2.1. Voievodat și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
anarhie și criză politică din regatul Ungariei, la sfârșitul secolului al XIII-lea, în care Andrei al II-lea sancționa Bula de Aur, va profita Transilvaniei: asociate voievodului, stările impun participarea lor la viața politică în cadrul organizat al Congregațiilor generale voievodale 105. Ulterior dreptul la rezistență va fi statuat în multe Carte și Privilegii. Între cele dintâi se pot menționa: Carta din Cartenbery (Brabant, 1312), reconfirmată în 1355 (Joyeuse Entrée) și constituind adevărate pactis conventis 106; Privilegiul Uniunii aragoneze (1287) din
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
se regăsește în expresia "etnie-stare privilegiată". Este urmarea faptului că unele grupuri și-au conservat particularitățile etnice astfel cum au pătruns în organizația corporativă a stărilor. În legătură cu aceste criterii și cu cadrul particular de dezvoltare a Congregațiilor generale din Transilvania voievodală, Gh. I. Brătianu scria că aici adunările reprezintă o "curioasă suprapunere a două noțiuni socială și etnică"128. Regula de drept stabilea că inițiativa convocării Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate revenea suveranului (principe teritorial, voievod, ban etc.). Sunt însă situații
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
sau orașelor, ori constituite în cadrul "universităților". Și în Transilvania este atestată, alături de Congregațiile generale, existența adunărilor organizate în cadrul fiecărei universitas constituită pe criteriu social și etnic (nobiliare, ale românilor, sașilor și secuilor) și care delegau reprezentanți la Adunările de stări voievodale. În Franța, la nivelul întregii țări erau convocate Statele Generale (Etats Généraux). Apariția Adunărilor de stări corespunde unei perioade de progres rapid al legalității în viața publică. Încercările de întărire a monarhiei sunt evidențiate de domniile lui Filip August (1180-1223
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a țării, Sfatul de obște -, cunoscute la început și sub denumiri asemănătoare celor din țările europene de pe direcția lor de contact (Seim, Rada, Parlamentum, Congregatio), au fost convocate începând cu secolele al XIV-lea și al XV-lea. În Transilvania voievodală 174, unde influențele occidentale prin intermediul Ungariei sunt evident subliniate în organizare și funționare, stările privilegiate erau convocate în Congregații generale (congregatio generalis), adunări în care după anul 1437 au fost reprezentați numai nobilii, eterogeni sub aspect etnic (unguri, români, secui
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
și două țări deosebite 479. Transilvania devenea de iure un stat separat, ce păstra cu regatul Ungariei doar relații dinastice. Devenit rege, Ștefan al V-lea (1270-1272) a promovat o politică autoritară față de Transilvania, pentru a împiedica întemeierea unor dinastii voievodale, astfel cum au procedat, de altfel, toți monarhii până la 1284. Poziția privilegiată pe care o dețineau fiii regilor Ungariei în Transilvania, se datora demnității lor de rex iunior ca primo genitas -, fiind investiți cu titlul de duce, superior demnității voievodale
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
voievodale, astfel cum au procedat, de altfel, toți monarhii până la 1284. Poziția privilegiată pe care o dețineau fiii regilor Ungariei în Transilvania, se datora demnității lor de rex iunior ca primo genitas -, fiind investiți cu titlul de duce, superior demnității voievodale (Duces Transilvaniae, qui dignitate Vaivodis erant eminentiores)480. Puterea monarhică a fost slăbită de la început de noua instituție (ducatus). Regele încredința administrarea unor părți din regat fiilor săi ori altor membri notabili ai familiei regale. Ștefan I a încredințat spre
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
atribut fundamental al Adunării de stări apropie instituția Țărilor Române de cele europene similare și, în particular, de pe direcțiile de contact menționate. Alegerea însemna, implicit, impunerea controlului stărilor privilegiate asupra domniei prin acceptarea unor Carte sau pactis conventis. În perioada voievodală Transilvaniei i-a fost refuzat acest drept, însă perioada constituțională sub suzeranitate otomană (1541-1691) a restituit Dietei dreptul alegerii principelui. În Moldova și Țara Românească acest drept a fost atât de bine conservat până în secolul al XVI-lea, încât atunci când
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
întregul program de renaștere națională epocii care a urmat"602. Acesta este sensul pozitiv și solidar al acțiunii stărilor privilegiate. 8.1.1 Tipologii și terminologie În principatele dunărene au fost identificate trei tipuri de Adunări ale stărilor privilegiate 603: voievodal, în perioada secolelor XV-XVI, ale cărui origini pornesc din secolul al XIV-lea; boieresc (nobiliar), din secolul al XVI-lea în prima jumătate a secolului al XVIII-lea; sfatul de obște fanariot, în perioada 1750-1821 (a cărui activitate se prelungește
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Românească 634. Sensul acestei intenții, înțeleasă ca un act autocratic al domnitorului, nu poate eluda realitatea existenței stărilor: un raport exprimă realitatea epocii, enumerând "ordinele sau stările nobile" (Ordines sive Status diversi nobili)635. Structura Adunărilor de stări de tip voievodal materializează legăturile de solidaritate între domnitor și marii boieri, din care o parte, fără a deține demnități la Curte, sunt puternici seniori teritoriali și se manifestă în acest sens în cadrul relațiilor vasalice. Biserica deținea un rol important. Funcția politică a
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
În raport cu necesitățile Țărilor Române, funcțiile Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate s-au manifestat pe plan intern și extern, fiind materializate într-o pluralitate de forme în plan politic, juridic, legislativ și fiscal. 8.1.3 Adunările de stări de tip voievodal (secolele XV-XVII) În perioada voievodală este preponderentă funcția politică. Ea se manifestă mai întâi în alegerea domnitorilor. Atestate documentar de la 1418 în Țara Românească și 1457 în Moldova, adunările elective aveau un larg caracter reprezentativ. Sistemul mixt ereditar-electiv al Domniei
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate s-au manifestat pe plan intern și extern, fiind materializate într-o pluralitate de forme în plan politic, juridic, legislativ și fiscal. 8.1.3 Adunările de stări de tip voievodal (secolele XV-XVII) În perioada voievodală este preponderentă funcția politică. Ea se manifestă mai întâi în alegerea domnitorilor. Atestate documentar de la 1418 în Țara Românească și 1457 în Moldova, adunările elective aveau un larg caracter reprezentativ. Sistemul mixt ereditar-electiv al Domniei, ori actele de autoritate ale
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
modernă. 8.2.1. Voievodat și principat De la sfârșitul secolului al X-lea, românii organizați în cnezate și voievodate au înfruntat expedițiile militare ale triburilor maghiare. Din această perioadă și în prima jumătate a celui de-al XI-lea, organizarea voievodală s-a întărit, iar victoriile expedițiilor militare pornite din porunca regelui ungur Ștefan I au fost dificile. Acest proces de înstăpânire feudală s-a accentuat spre finele secolului al XIII-lea, în condițiile unei îndelungate rezistențe din partea populației românești, care
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
să evidențieze rolul pe care l-au jucat în dezvoltarea instituțională a unei țări. Cu privire la subdiviziunea celei de-a doua faze perioada incipientă a principatului Transilvaniei (1111-1176) în istoriografie s-au perpetuat în general datele ca aparținând perioadei de dezvoltare voievodală, fără a distinge cu deosebire etapa dintre anii 1111-1176707, adică aproape un secol, pentru care nu există toate datele necesare pentru a argumenta "de ce și cum", aproape un secol de istorie și evoluție a Transilvaniei într-un spațiu definit de
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]