1,402 matches
-
Articolele Autorului La nașterea fiului lor mama a implorat ursitoarele să aibă parte de un flăcău chipeș care să trăiască ani mulți și să cunoască ceea ce ei îi rămăsese străin în viață - fericirea Tatăl în schimb își dorea un copil voinic înalt și spătos bun ca pâinea lui Dumnezeu Ursitoarele însă l-au menit să sufere Referință Bibliografică: Predestinare / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 361, Anul I, 27 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate
PRE-DESTINARE de ION UNTARU în ediţia nr. 361 din 27 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351057_a_352386]
-
până astăzi, către Vlahuță, Caragiale s-a zugrăvit singur la această vârstă, aflat la răscruce de drumuri, ezitând între atracția către literatură și studiul dreptului, care, pe atunci ca și acum, părea o carieră serioasă.:”sunt, slavă Domnului, sănătos și voinic: duc bine la tăvăleală: dovadă că pot fi, în acelaș timp, și sufler, și copist la teatru și corector într`o tipografie mare, la două ziare și dau lecții la niște copii; așa că pot, cu una cu alta, câștiga destul
ION LUCA CARAGIALE, SAU FORŢA REALISTĂ A ACTUALITĂŢII OPEREI LUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351076_a_352405]
-
Valurile ei valsează. Podgoreni, vestiți haiduci Trec prin vadul de-a călare, Veseli și deloc uituci Cântă toți în gura mare: „Oltul nostru - Făt Frumos Limpede și...tulburel, Cu parfum de tămâios Și buchet de Otonel... De te scalzi, devii voinic, Dacă bei, ajungi hazliu... Umbli seara pe colnic, Beat de Lună, spre târziu. Oltul nostru nu e apă, Nu e nici vestitul Nil; E un chef, e o agapă Cu aplomb, prestanță, stil!.” De treci pe la Drăgășani, Parcă-ai vrea
FAIMĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351107_a_352436]
-
vremurile care au trecut. - Unchiule aș vrea să-mi vorbești despre haiducii Anghel Bocșa, Vasile Doncea zis Badea și Ioan Ianoși zis Ivan și despre comoara ascunsă de ei în munte. - Erau trei, taică, parcă îi văd: Anghel înalt și voinic, Badea scund și îndesat, Ivan de statură medie. Anghel purta o căciulă brumărie și avea o mustața neagră precum pana corbului. Badea era un hâtru și avea un fluier fermecat. De multe ori la hore cânta cu atâta foc încât
COMOARA DIN BULZ DE CONSTANTIN GEANTĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352192_a_353521]
-
umerii o tonă de cer. „Câinele zăcea în cușca strâmtă de lemn. Era un câine de talie mijlocie, a cărui înălțime nu depășea 45 cm, la o lungime de 90 cm. În schimb, cântărea undeva înspre 50 kg. Era îngrozitor de voinic; musculos, cu labe puternice, cu un cap mare, granitic, osos. Avea un bot imens, gros, cu colți puternici. Ochii galbeni aveau o privire cercetătoare, fixă, hipnotică. Avea o culoare neagră, o nuanță murdară, prăfoasă, cu părul scurt, ca peria. Câinele
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
pomenesc deloc, E treabă serioasă, nu e joc. Cât ține zarea, doar culoare albă, Bobițe promoroacă-n chip de salbă. În mersu-i sania se hartoiește Ori stă înțepenită ca-ntr-un clește. Pocnesc cu voioșie rar din bici- Încrâncenarea zmeilor voinici. Cum drumul se arată foarte lung, Dar, fără grabă, tot am să ajung! Un punct infirm - continuă mișcare Pe-ntinderi nesfârșite, când apare Ca pe ecranu-aceluiași radar, În mersu-i hotărât și temerar. Corăbiile le-am distrus demult, Înaintez cu grijă
SENS UNIC de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356352_a_357681]
-
Alături, o cămașă albă călcată impecabil și o cravată asortată. Lângă ușă, pe șanuri, o pereche de pantofi negri, proaspăt lustruiți, i-au atras atenția când se deplasa la baie. Sub șuvoiul de apă ce se risipea pe umerii săi voinici, Fănel zâmbea înciudat. "Tot ea se poartă mai frumos decât mine. Cred că i-a trecut supărarea. Și nu am avut puterea să-i cer iertare. Când venim de la nuntă vom dormi împreună. Sper să fie de acord și să
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]
-
da... Tu poți să-mi arăți pe unde să merg, dacă vrei. Știu că poți. Haide, arată-mi, te rog! Bradul s-a înclinat din nou și a scăzut în înălțime. Se făcuse cât de trei ori statura unui om voinic. A început să vorbească. Cu aceeași voce blajină, prietenoasă, pe care Fănel a asemuit-o cu vocea preotului de care-i plăcea atât de mult. - Eu nu-ți reproșez că mă prigonești, fiule, dar nici nu-ți cer să mă
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]
-
remarc genialitatea scritiorului Șerban Mărgineanu: „Câinele zăcea în cușca strâmtă de lemn. Era un câine de talie mijlocie, a cărui înălțime nu Depășea 45 cm, la o lungime de 90 cm. În schimb, cântărea undeva înspre 50 kg. Era îngrozitor de voinic; musculos, cu labe puternice, cu un cap mare, granitic, osos. Avea un bot imens, gros, cu colți puternici. Ochii galbeni aveau o privire cercetătoare, fixă, hipnotică. Avea o culoare neagră, o nuanță murdară, prăfoasă, cu părul scurt, ca peria. Câinele
UNE HARMONIE PARFAITE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355997_a_357326]
-
iertam mereu. > - a răspuns cu dragoste învățătorul - < Da domnule învățător, așa voi face. > - a răspuns copilul cu lacrimi în ochi, -< Da, Domnule învățător,așa voi face. > - a răspuns copilul cu lacrimi în ochi, căci Andrei era un băiat chipeș și voinic și ușor s-ar fi putut răzbuna asupra celor de o seama cu el. Îndată s-a ridicat alt băiat care a zis: - < Domnule învățător, cazul povestit de Andrei nu este un caz închipuit, ci el este adevarat. Copilul care
O POVESTE DE VIATA (IERTAREA) de IONEL CADAR în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356034_a_357363]
-
care ai copilărit tu și surorile tale m-am temut să pup pe careva. Baba Aripoaia zicea că atât ține blestemul de la păcatele bunicilor sau străbunicilor care mi s-a dat mie, l-am avut drag pe Lae-l știi. Tot voinic și deștept. A murit când ne-am întors din evacuare, de dezinterie. Am zis că gata cu blestemul! Că pot și eu să-l pup mai des pe ăl mic, Lazurică. A murit de tifos! (Eu, atunci și acum cred
UN MĂRŢIŞOR PENTRU MAMELE NOASTRE IN MEMORIAM de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354953_a_356282]
-
ceda doar în fața morții cu care, se pare, avea o relație aparte. Zic aparte, pentru că, nu se știe de ce, ori de câte ori murea cineva din sat, ateul-ideolog se oferea să-i sape mortului groapa. „De ce să nu-i ajut pe oameni? Sunt voinic, am destulă putere”, spunea el și punea mâna pe hârleț. Vedea, probabil, un rost ascuns în a le săpa groapa consătenilor plecați „dincolo”. Cu toate acestea, așa materialist cum era, tatăl îi acorda lui Ștefan toată libertatea pentru a se
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355417_a_356746]
-
rostul meu aici, fiule. Las' că merg mâine la primărie să-ți dau telefon. Ai tu destule de făcut, nu să-mi porți mie de grijă... Zice că e frumoasă fata... O fi, că și el e frumos, mândru și voinic. S-o ia pe măsura lui, uite așa cum a fost biata maică-sa... O să vin mâine la cimitir, Marie, ca să-ți povestesc de băiatul nostru. O să fii și tu mândră de el. Ei, gata! Să merg în grădină, că mai
ISPITA (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356493_a_357822]
-
să‑și găsească femeie care să‑i facă plozi. În special, la cârciumă se găsea câte unul care prindea curaj să‑i zică. - Bă Vasile, mare păcat e că n‑ai și tu un moște-ni-tor... Cât ești tu de bărbat voinic și frumos, n‑ai femeie bună la treaba asta. De ce nu‑ți iei, bă, alta? Vasile înghițea în sec și se abținea. Înjura în gând, dădea paharul peste cap, golindu‑l dintr‑o înghițitură, plesnea masa cu pumnul și pleca
CHEMAREA DESTINULUI (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356695_a_358024]
-
cu ochii pe icoanele de pe altar sau la preot. Nu se uita la femei. Nici la cele care‑i mai aruncau ocheade, că se mai găseau și din astea. Că de, nea Vasile era curat îmbrăcat, bărbierit proaspăt, bine legat, voinic și chipeș din naștere! Nu le băga în seamă. Acasă avea motiv să mai râdă cu nevastă‑sa: - Auzi fa, Ioană, să‑i spui lu’ Nuța aia a lu’ Boșneag că la biserică îl cauți pe Dumnezeu, nu cauți bărbați
CHEMAREA DESTINULUI (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356695_a_358024]
-
-mă și pe mine-n zbor" pe deasupra norilor; du-mă-n crângul stelelor, în pădurea viselor, în țara poveștilor. Măi pitic, măi pitic, ,,nu te iau, că ești prea mic... " stai și mai crește-un pic, să ajungi și tu voinic, să n-ai frică de nimic. Să învingi balaurii, să faci din ei jucării, jucării cu bucurii în culori, nu fumurii, pentru cei mai buni copii. Și când zorii s-or ivi, atunci nu mai zăbovi, urcă pe aripa mea
FLUTURAŞ CU MOTOR- POEZIE PENTRU COPII de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356756_a_358085]
-
mai mic e pe mai departe ocupat cu mâncatul, se întoarce și se proptește între cele două uși. - Haide, mă, ce faci?, strigă el către băiatul care înfuleca liniștit în continuare. - Haide, mă, ce faci?, tresare din somn femeia cea voinică, dându-i celui mic un brânci de mai să cadă de pe scaun. „Atenție, se închid ușile!”, anunță robotul. Dar ușile nu se mai închid. Le ține cu mâinile băiatul care îl așteaptă pe lăcomos. Buimăcit, acesta sare de pe scaun și
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
Ți-ar șterge-n taină, lacrima și-atunci poate că ''m-ai vedea''. Și n-ar fi noapte, mai frumoasă și nici inimă mai voioasă Ca noaptea ploii încălzită de-o inimă îndrăgostită! Noapte de sânziene Ce mi-ai adormit voinice, la umbra paltinilor, în ținutul ielelor, locul sânzienelor? Zână, tu nu-mi face rău! Mie-mi place dansul tău! Ochișorii-ți de turcoaz mă vor scoate din necaz! Învoiește-te, de-ai vrea, Zâna mea, frumoasa mea, să stau în
NOAPTE ALBA DE MATASE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356060_a_357389]
-
-ar putea? Să alergi veac după veac, Să mai duci și-n spate-un sac, În odăi sau în cerdac Să fii puștilor pe plac? Hai să-l mai lăsăm un pic, Să se odihnească zic, Să se simtă mai voinic, Că-i și el un biet bunic! Referință Bibliografică: SUB BRĂDUȚU-MPODOBIT / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1454, Anul IV, 24 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
SUB BRĂDUȚU-MPODOBIT de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369005_a_370334]
-
pat imediat, am ieșit pe ușă în grabă, ocolind casa prin spate și ajung la acea intrare, trecând pe lângă cușca câinelui ce lătra cu înverșunare încercând să scape. Bătrânele nu se vedeau.După ce dau colțul casei, văd un om foarte voinic, înalt și gros cu părul cărunt, cu un bici în mână ridicat amenințător și o privire urâtă, fioroasă cu o față roșie și ochii injectați de furie, parcă nu avea nimic uman în privire, semăna o bestie dezlănțuită. În momentul
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
ai pierdut apa? Bietul de tine! Parcă auzi niște suspine, ca un plânset cu sughițuri și niște șoapte nedeslușite, ca ale unui muribund, dar nu înțelese nimic. Se aplecă, făcu mâna pâlnie la ureche și auzi un glas stins: - Mor, voinice, mor!... Ulcioarele izvorului meu... sunt goale!... Aveam și noi un vânt care mâna prin cer norii cu ugere pline. Mulgea, neisprăvitul, toți norii, în ulcioarele izvoarelor... Aveam și noi apă... Atâta treabă avea el: dimineața mâna norii la păscut pe
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
barba într-o crăpătură de stâncă și-acum urlă, tăntălăul, după ajutor... Cine să-l ajute?... Noi suntem pe moarte... Iar norișorii noștri... Nu se mai auziră decât suspine și sughițuri din ce în ce mai stinse. Într-un târziu mai bolborosi: - Mă sufoc... voinice... du-te la izvoare... și scapă... nepricopsitu... Mărțișor înțelese și alergă în susul râului, spre izvoarele sale. Norocel, cu pana, după el: - Iar te călătorești aiurea, neică? - Taci, tu, Noroace, că avem treabă! Ajunseră la poalele muntelui, la izvoare. - Stai aici
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
ai pierdut apa? Bietul de tine! Parcă auzi niște suspine, ca un plânset cu sughițuri și niște șoapte nedeslușite, ca ale unui muribund, dar nu înțelese nimic. Se aplecă, făcu mâna pâlnie la ureche și auzi un glas stins: - Mor, voinice, mor!... Ulcioarele izvorului meu... sunt goale!... Aveam și noi un vânt care mâna prin cer norii cu ugere pline. Mulgea, neisprăvitul, toți norii, în ulcioarele izvoarelor... Aveam și noi apă... Atâta treabă avea el: dimineața mâna norii la păscut pe
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
barba într-o crăpătură de stâncă și-acum urlă, tăntălăul, după ajutor... Cine să-l ajute?... Noi suntem pe moarte... Iar norișorii noștri... Nu se mai auziră decât suspine și sughițuri din ce în ce mai stinse. Într-un târziu mai bolborosi: - Mă sufoc... voinice... du-te la izvoare... și scapă... nepricopsitu... Mărțișor înțelese și alergă în susul râului, spre izvoarele sale. Norocel, cu pana, după el: - Iar te călătorești aiurea, neică? - Taci, tu, Noroace, că avem treabă! Ajunseră la poalele muntelui, la izvoare. - Stai aici
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
pornim în căutare. - Eu am întrebat în piață și acuma cred că știu, cumva, lupul a răpit-o, zise iedul mijlociu. - Urmele așa arată, confirmă iedul cel mic, dar să-l prindem nu-i prea lesne, decât noi e mai voinic! Sfat întinseră în noapte, stând la masă față-n față și-o porniră spre bârlogul lupului de dimineață. - Ce surpriză, strigă lupul zărindu-i din depărtare, ce-am făcut oare să merit să-mi faceți așa onoare? - Doar o vizită
LUPUL ŞI CAPRA CU TREI IEZI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370610_a_371939]