377 matches
-
de călăreți... Spune-mi ceva cu sens... - Off... cum mă ceartă... nu-ți mai spun nimic. - Nu e timp acum... - Norocul tău. Meriți să fii pedepsit. - Alexandru? - Dus de opt achingii În josul luminișului. Prizonier. - Ștefan? - Călăreții de Neamț coboară ca volbura de munte asupra spahiilor. Care nu se pot mișca din cauza vântului. Și un călăreț. - Iarăși?... - Iarăși. Un călăreț cu doi cai. Se apropie repede, la galop mare. Caii sunt Încărcați de arme. - De unde știi? - Lucesc În soare. E Îmbrăcat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rază de la câte-o lampă de gaz atârnată de vreo creangă joasă, În lumina căreia Johan și Farah puteau să Întrezărească conturul ramurilor ori acoperișul improvizat al colibei vreunui mun citor de pe plantații. Prin ferestrele deschise ale mașinii pătrundea o volbură de aer cald care le răvășea șuvițele părului și-i plesnea peste obraji. Mă bucur că pe-aici nu poți să conduci ca un nebun, i-a zis Farah. Îndată ce se risipesc norii, o să accelerez, așteaptă și-ai să vezi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
trece febril peste strune, vioara țipă în tăcerea din sală, pianul se dezlănțuie, Sandei atacă clapele cu furie, închide ochii și o vede pe Zinzin în spatele ei aplecată peste arcuș ca peste balustrada unui pod, gata-gata să se arunce în volbura apelor, atacă pianul, acesta geme din toți rărunchii, vede incendiul de la mănăstire, măicuțele hăcuite de soldați, Maria cântând la pian în mijlocul dezmățului și al focului, cu o expresie de fericire pe față, un soldat bătrân își înfășoară mâna în părul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ei, cu atâta inimă-bărbată Cutezător a fost și bietul Ilarion Cărare, cel care nu a mai apucat să ne spună cum s-a încurcat în blestematul de cablu electric, de pe acei bușteni pe care îl răstignise destinul, târându-l pe volbura apei tulbure și reci în adâncimile Muntelui Și Mehmet, adică Ali Străilaș, când a văzut că ne-am înmulțit în năpastă și nu mai suntem singuri sub ursită și-a sticlit dinții lui albi, iar Corneliu Braiu, cel tânăr, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să se evaporeze în felul ăsta? Mma Potsane trase aer în piept, apoi își suflă nasul în batista lui Mma Ramotswe. — Cred că a fost absorbit, își dădu ea cu părerea. În anotimpul pe aici se iscă uneori câte o volbură. Vin dinspre Kalahari și absorb lucrurile. Cred că băiatul ăla a fost înghițit de o volbură și aruncat undeva departe, departe. Poate dincolo de Ghanzi sau în mijlocul lui Kalahari sau altundeva. Nici nu-i de mirare că nu l-au găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în batista lui Mma Ramotswe. — Cred că a fost absorbit, își dădu ea cu părerea. În anotimpul pe aici se iscă uneori câte o volbură. Vin dinspre Kalahari și absorb lucrurile. Cred că băiatul ăla a fost înghițit de o volbură și aruncat undeva departe, departe. Poate dincolo de Ghanzi sau în mijlocul lui Kalahari sau altundeva. Nici nu-i de mirare că nu l-au găsit. Mma Tsbago se uită dintr-o parte la Mma Ramotswe, încercând să-i capteze privirea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
meri, parcă mă chema să-i ascult rodirea și Împlinirea. N-am rezistat să stau departe de ispita mărului În pârgă. Vreo două ore am comunicat cu dealurile, cu orizonturile Îndepărtate, cu toți pomii din livadă, cu florile albe, de volbură, cu cei dragi, dispăruți În pământul pe care-l călcam cu sfială și suferință. „Unde sunteți!? unde sunteți?! În fiecare zi aștept un semn de la voi. De-ați ști ce dor cumplit mă cuprinde, cum Îmi vine să răscolesc pământul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
el un suflet, trăiește și îl doare ori de câte ori cineva îi scormonește în măruntaie. Vâlvele sunt sufletul muntelui, există aievea și nu de puține ori îi ajută pe mineri. Ele le arată drumul spre comorile de sub pământ și îi conduc la volburile de aur, la filoane ori la scaune. Asta numai dacă au sufletul curat și le respectă muntele. Însă cei ce se duc acolo fără a ține cont de reguli, ori cu gând de a scoate afară tot aurul, să secătuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vedea de ce n-ar pune și niște întrebări. Nu, vâlva nu are nimic de a face cu ei, declară foarte sigură pe ea femeia. Zeii au suferit și au plâns când a apărut aici. Lacrimile lor s-au transformat în volburi de aur când au căzut pe pământ. Ca să-ți dai seama cât de mult au jelit, ține cont de cantitatea de metal galben ce se găsește la noi. Chiar dacă oamenii strică, așa cum spui tu, zeii nu intervin. Ei se mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pokerul mecanic. Dar acum stăpânesc domeniul ceva mai bine. Botoasele alea purpurii cu gura ca a unui pește la pândă - sunt lalele. Frumusețile ale cu câte trei flori de un portocaliu pistruiat: crini indieni. Făpturile roșii cu gâturile ca o volbură de apă sunt trandafiri, așa cum știe toată lumea. Mai sunt și din cei galbeni și roz. Scufiile alea cu tulpini groase și cârcei - sunt amarile. Privită de aproape, apa din stropitoarea ei părea să exprime tot felul de stări ale vremii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
m-am îmbrățișat cu fiecare pe rând și gelozia creștea în ei pe măsura dragostei ce-i lega. Deodată unul dintre tineri, să-i spunem Narcis, căci își contempla întruna profilul în apă, mi-a surprins chipul adevărat reflectat în volbura râului, căci oglinda nu e sensibilă la metamorfozele mele. A strigat către prietenul lui și mi-a apucat mâinile strâns la spate: E o Aspidă! S-o legăm și s-o lăsăm să se usuce la soare, până crapă! Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de personaje, chiar și de numele lor și totuși era altceva ce căuta ea, nu știa bine ce, dar începuse să intuiască că ea căuta un pasaj anume, foarte mic, pe care îi era teamă să nu-l scape în volbura și anxietatea lecturii. La capătul a numai câtorva ore de lectură febrilă și neîntreruptă, la pagina o sută cinzeci și trei, a știut imediat că a găsit fragmentul căutat. A recitit pasajul, de altfel foarte scurt, de câteva ori, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
anului, încetase să mai fie o opțiune. Nu puteam să-i dau lui Vivian satisfacția asta. și nici nu puteam să plâng ca să inspir milă. și nici nu puteam să-l abandonez pe Luke, să-l las fără editor în volbura sumbră de la Grant Books. Eu îl adusesem aici, iar acum era responsabilitatea mea să mă asigur că iese întreg și nevătămat. În momentul ăsta, nu am nici destul timp, nici destulă energie ca să-mi caut alt serviciu, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
strunele-mi de fier, De vrei s-auzi cum viscolește-n arfa-mi Un cânt bătrân și răscolind din fundu-i Sunete-adînci și nemai auzite Ordonă numai - sau de vrei ca fluviul De foc al gândurilor mele mari Să curgă-n volbură de aur pe picioare De stânci bătrâne, într-o limbă aspră Și veche - însă clară și înaltă Ca bolțile cerului tău, o, Odin, Spune-mi atunci, să-nstrun ale ei coarde Ca să-mi câștig cununa mea de laur. Poate-ar fi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
printre ierne, 1145Pînă unde-eterna iarnă munți de neaua-n câmpi așterne, Unde crivățul visează uriașe vijelii. Ș-atunci Nordul se stârnește din ruinele-i de ghiață, Munții plutitori și-i sfarmă și pe-a câmpurilor față El ridică visuri nalte... volburi mari de frig se văd 1150Și trecând peste oștire o îngroapă... Și cu fală El ridică drept făclie aurora-i boreală Peste-oștirea-ntroenită în pustiul... de omăt. Nordul m-a învins - ideea m-a lăsat. Și ca un soare Vezi că
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Saharei, râul Gange, Și la izvorul Nilului odată. Acesta dar trecând odinioară Pe-a lui cămilă arida Sahară, Sub arșița cumplită de amiazăzi Ce sacă râuri, lacuri și isvoare, Vuind aude împrejuru-i vântul Samum, ce-n gură-ntuneca cuvântul, Și volburi de nisip rotind în aer Cu ceru-ntunecat uneau pământul. Prin volburi repezi și prin vânt fierbinte Sbura pe-un cal arab mereu nainte Ca o fantasmă albă a pustiei: Era femeie ce-și ieșea din minte. Căci volburi de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Pe-a lui cămilă arida Sahară, Sub arșița cumplită de amiazăzi Ce sacă râuri, lacuri și isvoare, Vuind aude împrejuru-i vântul Samum, ce-n gură-ntuneca cuvântul, Și volburi de nisip rotind în aer Cu ceru-ntunecat uneau pământul. Prin volburi repezi și prin vânt fierbinte Sbura pe-un cal arab mereu nainte Ca o fantasmă albă a pustiei: Era femeie ce-și ieșea din minte. Căci volburi de nisip o-mpresurară Și calul ei în loc l-împiedecară, Iar ea țipa
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și volburi de nisip rotind în aer Cu ceru-ntunecat uneau pământul. Prin volburi repezi și prin vânt fierbinte Sbura pe-un cal arab mereu nainte Ca o fantasmă albă a pustiei: Era femeie ce-și ieșea din minte. Căci volburi de nisip o-mpresurară Și calul ei în loc l-împiedecară, Iar ea țipa cu un copil în brațe Chemând pe-Ali în ajutor să-i sară. Cum volbura-mprejuru-i se rotește, Cum arde vântul viața-i și cum crește, Prin aer ea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ce-i răscolea inima pestriță. - Hai, ia-ți-l - zise-n sfârșit. El se urcă pe cal cu buzduganul de-a umere. Părea că fața pustiului se ia după urmele lui, și sbura ca un gând, ca o vijelie pintre volburele de năsip ce se ridicau în urmă-i. Într-o pădure îl aștepta fata fugită. El o urcă pe cal după dânsul și fugea mereu. Noaptea inundase pământul cu aerul ei cel negru și răcoare. - Mă arde-n spate! - zise
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-i. Într-o pădure îl aștepta fata fugită. El o urcă pe cal după dânsul și fugea mereu. Noaptea inundase pământul cu aerul ei cel negru și răcoare. - Mă arde-n spate! - zise fata. Făt-Frumos se uită înapoi. Dintr-o volbură naltă, verde, se vedeau nemișcați doi ochi de jeratec, a căror raze roșii ca focul ars pătrundeau în rărunchii fetei. - Aruncă peria - zise fata. Făt-Frumos o ascultă. Și de odată-n urmă-le văzură că se ridică o pădure neagră
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
iubea atît de mult această grădină ! Se însera. Luna încă nu își pierduse din rotunjimile nopților precedente, iar greierii începeau să acopere zgomotul traficului, ca în fiecare seară. Ajunsesem la tufișul de lîngă gardul vecinului, acoperit cu o pelerină de volbură, care îl ascundea practic în întregime. Deodată, ceva a început să miște în tufiș și o arătare s-a strecurat pe sub volbură în luminișul din fața garajului. Am încremenit. — Gertrude, ce faci aici ? am strigat eu peste cîteva secunde bune de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
zgomotul traficului, ca în fiecare seară. Ajunsesem la tufișul de lîngă gardul vecinului, acoperit cu o pelerină de volbură, care îl ascundea practic în întregime. Deodată, ceva a început să miște în tufiș și o arătare s-a strecurat pe sub volbură în luminișul din fața garajului. Am încremenit. — Gertrude, ce faci aici ? am strigat eu peste cîteva secunde bune de amuțeală. Din tufișul de volbură ieșise o rață. Iubesc rațele. Le ador ! Nu se compară cu gîștele, rudele lor vulgare și guralive
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în întregime. Deodată, ceva a început să miște în tufiș și o arătare s-a strecurat pe sub volbură în luminișul din fața garajului. Am încremenit. — Gertrude, ce faci aici ? am strigat eu peste cîteva secunde bune de amuțeală. Din tufișul de volbură ieșise o rață. Iubesc rațele. Le ador ! Nu se compară cu gîștele, rudele lor vulgare și guralive ca niște țațe de Obor. Rațele sînt mignone ca niște pari zience pline de șarm, sînt discrete și au o conversație plină de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
am strigat-o și am căutat-o pretutindeni. Dar Gertrude dispăruse fără urmă ! Mi-a fost teamă să nu fi murit și un sentiment de vină m-a luat cu leșin. Am căutat așadar centimetru cu centimetru în tufișul de volbură, dar tot nimic. Înseamnă că era o rață sălbatică și, pur și simplu, și-a luat din nou zborul după un moment de epuizare - am construit eu rapid o explicație perfect rațională. Apoi am renunțat, întrebîndu-mă retoric, precum eroul lui
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
trunchiat, cum spuneți dumneavoastră! Spre exemplu, tineri fiind, fără obligații familiale, demoralizați și dezamăgiți de cele ce se întâmplau în jurul nostru, adică de crunta realitate, la un moment dat, am dat bir cu fugiții, o luasem razna, ca proștii prin volbură. Tentații multe... Care de care mai atractive... Înfruptându-ne din ele, involuntar ne întreceam în vicii: fete frumoase, din licoarea lui Bahus gustam cam des și mai mult decât era necesar, cafele peste cafele preparate în nisip sau direct pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]