1,937 matches
-
a ne face cât mai mult rău. Cu toate acestea, nu găseam nimic altceva mai îngrozitor decât monosilaba aceea tainică, acel mmmm... interminabil și gros, pe care budiștii l-ar fi găsit încântător probabil, închinându-i-se preocupați, sărutându-i voluminoasa și întunecata manta sonoră. - Omorâți-i pe necredincioooși! se auzi dintr-odată vocea lui Euripide răcnind atât de puternic, încât aproape că îmi sparse timpanele. L-am privit cu milă, fără să înțeleg cum de mai putea trăi mistuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Da, te aștept acolo, se arătă de acord inspectorul. Nu avea nici un chef să mai urce în cameră, așa încât se îndreptă spre grădina din spatele casei și se trânti într-unul dintre fotolii. Își aprinse o țigară, căutând din ochi scrumiera voluminoasă pe care o văzuse cu o seară înainte. Era pe masa cealaltă, așa încât se ridică oftând și o aduse mai aproape. Fuma tăcut încercând să recapituleze tot ceea ce se întâmplase în ultimele ore. Îl sâcâia faptul că gândurile refuzau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de mii de ani mai târziu apar - tot în Africa, se pare - două noi primate, și ele nomade: Homo sapiens, apoi Homo heidelbergensis, mai bine adaptați la mers decât predecesorii lor. Stau mai drept decât ceilalți, creierul le este mai voluminos, iar organizarea socială și limbajul sunt mai sofisticate. Singurele lor unelte sunt tot pietrele cioplite. Supuși integral forțelor naturii - ploaia, vântul și trăsnetul -, văd în ele manifestarea unor forțe superioare. încă nu-și îngroapă morții; locuințele lor, încă precare, devin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
prima dată oricui să aibă o adresă neteritorială înumăr de telefon mobil sau adresă de e-mail). Primul telefon mobil nemilitar apare în Marea Britanie la sfârșitul anilor ’70. El necesită mai întâi alocarea unei frecvențe și a unei baterii portative foarte voluminoase; aceasta până când rețelele celulare își măresc capacitățile de transmisie, iar bateriile se miniaturizează. în treizeci de ani, telefonul mobil ajunge la nivel planetar și face posibilă circulația vocilor și a datelor. El reprezintă astăzi cel mai mare succes comercial din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
pulpe de berbec, iar sânii ca niște verze uriașe. Fața lătăreață și cărnoasă făcea impresia unei nudități aproape indecente și avea mai multe rânduri de bărbii, sau mai bine zis gușe. Nici nu știu câte erau, cădeau într-un fel de cascadă voluminoasă pe sânii ei ampli. De obicei se îmbrăca într-o rochie roz foarte largă, fără talie, și toată ziua purta pe cap o pălărie mare de pai. Dar când își despletea părul - ceea ce făcea din când în când întrucât era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o voce frumoasă, e o voce pe care o asculți curios, ridici capul atent, pentru că e altceva, te surprinde ineditul ei, nu te-ai fi așteptat să iasă din femeia aia mică și subțire un glas atât de puternic, drept, voluminos, puțin hârâit, glas de altistă care fumează mult. Termină de cântat, se face din nou liniște, roșul îmbracă verdele, în lungul grădinii, trifoiul și lucerna se ridică purpuriu, tulpina mărului cu o sută de mii de brațe are altă culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o floare prea exotică pentru a se Încadra În spațiile vaste ale primăverii, așa cum se Încadrase În cuibușorul de la clubul Minnehaha. În mai i-a scris documente de câte treizeci de pagini, aproape seară de seară, expediindu-le În plicuri voluminoase, cu indicația exterioară „Partea I“ și „Partea a II-a“. — Oh, Alec, cred că m-am săturat de colegiu, a răbufnit Întristat o dată , când se plimbau la asfințit. Cred că și eu, Într-un fel. — Tot ce-mi doresc este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
forfotește de „bruneți Întunecați și tăcuți„ și de „brunete languroase“ care nu posedă nici o fărâmă de creier sub țeastă, dar, nu se știe de ce, nu sunt niciodată acuzați de penurie de inteligență. — Iar gura mare, bărbia lată și nasul mai voluminos sunt, indubitabil, indicii ale unui chip rasat. Nu sunt sigur. Amory era partizanul trăsăturilor clasice. — Ba da. Hai să-ți arăt. Burne a extras din sertarul biroului o colecție de fotografii de oameni celebri cu bărbi mari și zburlite: Tolstoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
obscuritatea era mare. Amory era conștient că vorbea cu voce tare, foarte succint și convingător - i se părea lui -, despre dorința sa de a strivi oamenii sub călcâi. A consumat trei sandvișuri, devorându-le ca și cum n-ar fi fost mai voluminoase decât niște drajeuri de ciocolată. Pe urmă Rosalind a Început să-i răsară din nou În minte și și-a surprins buzele formând, iar și iar, numele ei. În clipa următoare i s-au Împăienjenit ochii de somn și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sus de șnur, Iar eu, caracter ales, n-am cu ea nimic, v-o jur; Deschid ușa-n zori, la hol, aia care dă afară Și ce văd, un geamantan barosan chiar lângă scară(!?) Trei sacoșe, patru plase, alea mai voluminoase, Printre care, cu stupoare, soacră-mea-n carne și oase; Somnoros, privind la ea, scărpinându-mă la ochi, Număr ce bagaje-avea, să nu-i fie de deochi! Însă dumneaei, nimic, nici „bon jour”, nici „bun găsit” Ori în gât, măcar
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
mare poet, vă rog să rețineți aceasta, dincolo de unele poeme de-ale lui de ocazie, din care are destule, după cum bine știți. Dar dacă dăm deoparte zgura poetică păunesciană și lăsăm numai poezia lui autentică din cărțile lui atât de voluminoase, ca să zic așa, aș putea selecta un singur volum, așa cum pricep eu poezia, un volum de o sută de poeme, cu care l-aș așeza pe Păunescu alături de cei mai mari poeți ai noștri. Deci, se crede greșit, nu greșit
ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A POETULUI ROMÂN GRIGORE VIERU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361272_a_362601]
-
încercăm să privim cu alți ochi această Taină pe care mulți creștini, din păcate, o ignoră aproape întotdeauna. De ce este importantă Taina Maslului pentru teologi? Dacă pe tema Tainelor Botezului, Euharistiei sau Pocăinței există nenumărate studii, articole, prezentări și cărți voluminoase, nu același lucru se poate spune și despre Taina Sfântului Maslu. Este șocant să observi cât de ignorată poate fi din punct de vedere teologic această Taină atât de importantă. De regulă, atunci când un teolog dorește să scrie câteva aspecte
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
aici este vorba de talent, desigur: „Într-o cameră denumită discret „oficiu”, dintr-o discotecă de cartier, Beșleaga Gigi - „Amorosu” discuta pe șoptite cu un individ scurt, lat, gras; fără a fi prorpiu-zis obez, individul era: îngrozitor de voinic și, cumva, voluminos. Lumea îl cunoștea după o poreclă care-l definea perfect: „Jean-Capabilul”. Iată dedesubturile afacerii: „Clădirea, mai cunoscută prin cartier sub denumirea de „pizderie”, era parțial ascunsă de-o iedera sălbatică.” Începe darea în vilag a adevăratelor afaceri necurate: „Bâțâind din
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
și într-un șir ordonat, ca un șir matematic. - Ia mamaie un corn cu brânză, auzi Sofica o voce gingașă în stânga ei. Întoarse capul și o femeie grasă, cu o haină de stofă maronie pe ea, îi întinse un pachet voluminos. - Bogdaproste, spuse bătrâna cu ochii lucind de foame. Femeia se depărtă, iar Sofica desfăcu febril pachetul. Vru să ducă la gură acel corn moale, aproape cald, dar gândul la Andrei o opri. Privi aproape cu tandrețe acea porție consistentă de
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
marcată de o încrâncenare, ascunsă cu subtil rafinament. Cât privește humorul cărții sale, el vine din revoltă, din durerea și înciudarea autorului față de o lume care nu-i la locul ei, inutilă și destructivă. Cartea despre care vorbim nu este voluminoasă, dar e de o densitate și suculență excepționale, ea ne relevă un scriitor de anvergură universală, prin substanța și aliura ei - pe cât de satiric prezentată, pe-atât de profund umană. Dar cartea aceasta de excepție își câștigă universalitatea, în același
CODUL LUI M.B.B. de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363483_a_364812]
-
moment se apropie de grup un alt fost coleg de liceu, Georgică Buhăianu, absolvent al facultății de Finanțe, A.S.E. București, director de bancă și om de afaceri. Corpolent, cu ceafa groasă, fața bucălată și gușată. Din cauza gâtului scurt, căpățâna sa voluminoasă părea așezată direct pe trunchiul gros ca un buștean. Când i-a zărit pe cei trei discutând cu necunoscutul care-i spunea poreclele, înțelese că era bârfit. Vocea celui cu spatele i se părea cunoscută, ca de altfel și statura
TRANDAFIRUL SIRENEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368249_a_369578]
-
cu care se îmbogățise ferma de curând. Fata veni după el, cum ar fi venit vițelul după ugerul vacii. - N-am timp de întrebări! - Voiam doar să vă arăt proiectul, l-am terminat! Fără să arunce vreo privire către dosarul voluminos, Mihai Man pătrunse în aerul încins al spațiului destinat maternității. Nu avea timp de prostiile lor. El era într-o anchetă, avea treburi mai importante de rezolvat. - Am câteva grafice frumoase pe care le-am realizat folosind exact datele din
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
bine de douăzeci de minute, abordând-o direct: - Raluca Radu, ai câteva minute libere? Obrajii fetei se îmbujorară de surpriză. Își luă rămas bun de la colege și îi permise să o însoțească în parcul din apropierea facultății, strângând la piept mapa voluminoasă din vinilin albastru. - Ce notă ai luat pe proiect? - A, proiectul de practică! Zece. - Eram sigur! - Mulțumesc. Man își făcuse un discurs elevat, care i se părea că suna destul de convingător, dar acum nu își mai găsea cuvintele. - Uite, aș
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
spumant prin idei, fascinant prin cuprindere și înălțimea gândirii, prin exactitatea aprecierilor, prin nuanțări și prin parfumul de imensitate al lumii și al literaturi, ce mi-l strecura în suflet și în minte, de fiecare dată când îl ascultam. Cam voluminos și cam înalt, cu dosarul din care ne citea la curs, ușor jerpelit și cu foile acelea mari date pe dedesuptul celei din care ne citea. Toată lumea, vreo o sută de studenți, scria de zor ce ne dicta fără mari
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
spumant prin idei, fascinant prin cuprindere și înălțimea gândirii, prin exactitatea aprecierilor, prin nuanțări și prin parfumul de imensitate al lumii și al literaturi, ce mi-l strecura în suflet și în minte, de fiecare dată când îl ascultam. Cam voluminos și cam înalt, cu dosarul din care ne citea la curs, ușor jerpelit și cu foile acelea mari date pe dedesuptul celei din care ne citea. Toată lumea, vreo o sută de studenți, scria de zor ce ne dicta fără mari
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
Acasa > Literatura > Comentarii > IOAN ADRIAN TRIFAN - DELICATEȚE, CANDOARE, SINCERITATE, DE VICTOR RUSU Autor: Ioan Adrian Trifan Publicat în: Ediția nr. 1747 din 13 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului IOAN ADRIAN TRIFAN-DELICATEȚE, CANDOARE, SINCERITATE, DE VICTOR RUSU În voluminoasa antologie „literar-artistică”, cu titlul „Roșu aprins în câmpul de mătase”,, apărută recent la Editura „Napoca Nova”, printre cei 103 autori incluși în sumarul generos al tipăriturii, cu versuri, critică literară, eseuri și literatură umoristică, ne-a reținut atenția substanțialul ciclu
DELICATEŢE, CANDOARE, SINCERITATE, DE VICTOR RUSU de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367986_a_369315]
-
astăzi când pășesc, decât ieri. O radiografie, mă arătasem iarăși îngrijorat, ar fi necesară, totuși, și un bandaj elastic. Nu e de joacă!... Prin fața noastră tocmai trecea o tânără pereche, împrăștiind în jur vocea unei cântărețe revărsată dintr-un casetofon voluminos cât un geamantan. Boys, boys, boys urlau difuzoarele în vibrație maximă. El, un ins slăbănog, căra aparatul făcând un efort aproape supraomenesc, judecând după grimasa feței și transpirația care-i inundase trupul. Ea lingea impasibilă dintr-un cornet de înghețată
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
romanice într-un important centru cultural, primeam diverse publicații inaccesibile mie aici, prin care mă țineam cât de cât la curent cu evoluția culturii europene. Știind că aveam o fetiță în clasele primare, corespondenta mea strecura de fiecare dată în voluminoasele ei plicuri galbene câte o revistă pentru copii în limba germană, conținând, între altele, felurite basme, povești, istorioare ori simple anecdote. Pentru că fiica mea nu ajunsese încă să studieze la școală limbi străine, trebuia să-mi fac timp și să
POVESTEA NEOBIŞNUITEI CĂLĂTORII de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366882_a_368211]
-
Pe drumul repatrierii statul român ateu a ieșit în întâmpinarea bravilor ostași și a dârzilor eroi pe zdrențele cărora mândria ostașului mai triumfa alături de tresele regale decolorate, cu baionete și câini polițiști. Însoțitorul convoiului care se repatria era nedespărțit de voluminoasa geantă în care erau încarcerate umbrele lor, bandajate cu dosarele întocmite de NKVD, pentru a fi predate Secăturității noi Republici populare, ce trebuia să facă corectura de rigoare: încadrarea de la „prizonier de război” la cea de „criminal de război”. Radu
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
spumant prin idei, fascinant prin cuprindere și înălțimea gândirii, prin exactitatea aprecierilor, prin nuanțări și prin parfumul de imensitate al lumii și al literaturi, ce mi-l strecura în suflet și în minte, de fiecare dată când îl ascultam. Cam voluminos și cam înalt, cu dosarul din care ne citea la curs, ușor jerpelit și cu foile acelea mari date pe dedesuptul celei din care ne citea. Toată lumea, vreo o sută de studenți, scria de zor ce ne dicta fără mari
ÎNTÂLNIRILE MELE CU... „DIAVOLII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367704_a_369033]