1,110 matches
-
omoare câinele în bătaie pentru o pasăre. - Găina e pentru mine mă' să știi! Altădată eram în București, căutând o adresă, când am văzut pe trotuar un câine scuturându-se și tremurând din toate mădularele. Parcă ar fi vrut să vomită, să tușească, îi curgeau bale, de-abia se ținea pe picioare. Un câine care trăgea să moară. A fost otrăvit, mi-a zis cineva. Numai are nimeni ce îi face. Al doilea câine este bătrân, are peste cincisprezece ani și
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351072_a_352401]
-
din nefericire, n-a mai venit. Istoria, această purcea pusă la îngrășat pe cincizeci de ani devoră deavalma, tratate, mărgăritare, ștroturi și viețile a cel puțin două generații de fii, consemnează undeva prin ciornele sale poetul. După cincizeci de ani vomită resturi confuze din toate acestea sub formula impozantă de -acte reparatorii-, dar o face cu o atât de mare lentoare de parcă ar monta din pilitură de eternitate într-o cameră obscură o bijuterie pe inelarul justiției. Asfel încât, proprietar al
CARTEA CU PRIETENI XXX- CONSTANTIN FIERARU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351149_a_352478]
-
amară-i decât fierea și nu-i bună de nimic Nu mi-o îndesați pe gât deloc n-o să-mi folosească domnilor numaidecât îi pun gurii altă mască Poate o să-mi folosească mai amară decât fierea uite firea-mi omenească vomită pe loc tăcerea Și-mi iese buluc pe gât luați-o dac-o vreți atât Costel Zăgan , Cezeisme II Referință Bibliografică: UCENICUL TĂCERII / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 826, Anul III, 05 aprilie 2013. Drepturi de Autor
UCENICUL TĂCERII de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345688_a_347017]
-
că trebuie să arunc toate prezervativele din buzunar. Când am ajuns acasă și mi-am găsit soția - numai burta era de ea, așa de mult slăbise așteptându-mă pe mine - m-am simțit așa de idiot că îmi venea să vomit când mă gândeam la mine. Mai ales când am văzut cât de mult mă iubește ea și ține la mine, iar eu mă purtam așa de urât. După vreo săptămână-două, iar am început. Mergeam pe stradă cu ea și capul
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356362_a_357691]
-
omoare câinele în bătaie pentru o pasăre. - Găina e pentru mine mă' să știi! Altădată eram în București, căutând o adresă, când am văzut pe trotuar un câine scuturându-se și tremurând din toate mădularele. Parcă ar fi vrut să vomită, să tușească, îi curgeau bale, de-abia se ținea pe picioare. Un câine care trăgea să moară. A fost otrăvit, mi-a zis cineva. Numai are nimeni ce îi face. Al doilea câine este bătrân, are peste cincisprezece ani și
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 11 de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355777_a_357106]
-
să înjure. Eu eram bun la literatură și eram creativ chiar și în domeniul... înjurăturilor... Reporter: Nu-mi permit să vă cer câteva exemple... Odată m-am gândit cât de urât și de groaznic înjuram și mi-a venit să vomit. Mi-am dat seama cât de străină îmi este această experiență față de cine sunt eu în momentul de față, prin harul lui Dumnezeu. Într-adevăr, Duhul lui Dumnezeu locuiește acum în mine și nu este de acord cu ce făceam
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356600_a_357929]
-
rămase punga de semințe, unica urmă a bătrânei țigănci și a nepoatei sale în micul lor univers... În fine, cîteva amănunte despre acest personaj cu suflet: “El-Coyote”, avea 21 ani. “Pensionar” al orfelinatelor publice până la vârsta de 18 ani, fusese “vomitat” pe străzile orașului imediat după ce devenise major. Avea în buzunar o diplomă care-i atesta calificarea de mecanic-auto. El-Coyote era oricând la dispoziția... Directorul Hotelului “Hell and Paradise” folosea serviciile lui El-Coyote pentru transportul clienților “de marcă”, în momentele în
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
ca două picături de apă cu malpraxisul. Iată despre ce este vorba. În urmă cu mai bine de două săptămâni (era într-o sâmbătă pe la amiază), brusc fratelui meu mai mic i s-a făcut rău și a început să vomite. Fiind acasă, firește că îndată am sunat la 112 și - semiconștient și acuzând dureri mari la cap - bolnavul a fost transportat la secția Urgențe din cadrul Spitalului municipal Sighetu Marmației. Aici este consultat pe rând și apoi în grup de trei
NEOMENIA ŞI NERUŞINAREA – DOUĂ DIN REALIZĂRILE DE HARAM ALE POSTDECEMBRISMULUI ROMÂNESC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368886_a_370215]
-
amarul strâns în atâția ani de suferință de când în bezne ne-au legat de glezne cu lanțuri ce insultă-orice ființă. O ne-ndurare fără-asemănare ne-a frânt mândria și-ultima voință și-ajunși fărâme nu ne mai rămâne decât să vomităm în conștiință. Și totuși, iată, și mai mult se poate, căci răbdăm totul din obișnuință! de Anatol Covali Referință Bibliografică: Și mai mult se poate / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2033, Anul VI, 25 iulie 2016. Drepturi
ŞI MAI MULT SE POATE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370884_a_372213]
-
Milițianul mai înalt se albi la față. Ĩnțelese mimica bărbatului, care confirmă întocmai cele anunțate la telefon. Era clar acum, că nu a fost o glumă și că cele relatate s-au întâmplat în realitate. Cel scund a început să vomite și s-a îndreptat grăbit spre toaletă. Ly se gândi fără să vrea la ziua când a cunoscut-o pe Violeta. Prima senzație pe care a avut-o, a fost că ar mânca-o toată, că ar savura-o ca
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
deschis. Viziunea sumbră, accentele metalice se păstrează și în Campanie electorală prin versuri ce surprind flash-uri ale destrămării:,,viața asta miroase a hoit”, ,,pe stradă/ din țevile de eșapament,/ gazele ofilesc iarba” ori ,,un câine bolnav/ caută umbra./ a vomitat/ își păzește osul/ deja sfărâmat”. Latura religioasă e abordată și în Ochiul curat, cea de-a patra parte a volumului, semnificative fiind aici poemele Drumuri, respectiv poemul omonim - Ochiul curat - creație în care se năzuiește purificarea ,,Fă să piară, Doamne
OCHIUL CURAT SAU DOBÂNDIREA CERTITUDINILOR NECESARE DE MIHAELA OANCEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368164_a_369493]
-
de el și-i șueră în ureche: - Iubi, când mai mergi la piață, mă iei pă mine, nuuu... Că io pot să stau cât și cum vrei, nu ca... Bă, te sparg, dacă mă fentezi! Abia la tomberon reuși să vomite... Luni lucrurile intrară în normal, iar domnul T în zona misticului. Se gândea să facă un studiu aprofundat asupra căilor prin care Dumnezeu îl aduce pe bărbat pe căile virtuții și ale pocăinței. Era, desigur, un bleg! Referință Bibliografică: COMPLOTUL
COMPLOTUL GOSPODINELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362705_a_364034]
-
barcă, este că atunci când îți este lumea mai dragă, ai parcurs peste o milă marină în larg și deja tragi cu spor voltele pline cu guvid, musafirul începe să ia copastia în brațe și să dea la pește, adică să vomite. Răul de mare poate apărea la cei neobișnuiți și la valurile făcute într-o cadă, darmite în legănarea continuă a mării. Să-l lași să leșine în barcă nu poți. Starea sănătații lui se deteriorează tot mai tare. Stă tot
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354253_a_355582]
-
băgase? Nici acum nu știu. Probabil intrase pe cea mai apropiată ușă. Așa a scăpat. M-am întors nervos și i-am poruncit lui Helmut: - Mișcă-te la mașină, că trebuie să merg să mă schimb. Repede! Îmi vine să vomit... Și l-am lăsat pe țiganul evreu mort și pâinea lui acolo jos, pe trotuarul acela împuțit, infect, unde colcăiau gunoaiele și cerșetorii. Pe țigancă însă, aveam s-o cunosc mai bine, mai târziu. Momentul acela a fost cel în
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
încărcată decât a mea. Am povestit până târziu, în noapte. M-am culcat fericită, liniștită. L. e un om calm, cald și vesel. Nu știu ce mă făceam în anii aceștia fără optimismul lui. Cu toată adâncimea somnului, l-am auzit cum vomită în baie...o dată...de două...de trei ori...Dimineața, încă o dată. Nu zice nimic despre asta. Îl aud cum se spală pe dinți. Nu băuse nimic. Nu bea niciodată. Mâncase tot ce mâncasem eu...bunătăți...eco. Îmi surâde și îmi
ÎN MIEZUL ORELOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357135_a_358464]
-
spun cât eram de bolnavă. -Mă doare capul! Am început cu voce slabă. -Nu te doare niciun cap! mi-a răspuns mami mai mult îngrijorată că rucsacul era prea greu pentru mine. -Cred că mă doare burta și am să vomit! i-am spus de data aceasta destul de tare încât să mă audă și tanti Oala, care venea în urma noastră. -Să ai grijă să nu-ți pierzi lucrurile! mi-a spuns mami. -Dacă mor acolo, să nu mă lăsați, să mă
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
barcă, este că atunci când îți este lumea mai dragă, ai parcurs peste o milă marină în larg și deja tragi cu spor voltele pline cu guvid, musafirul începe să ia copastia în brațe și să dea la pește, adică să vomite. Răul de mare poate apărea la cei neobișnuiți și la valurile făcute într-o cadă, darmite în legănarea continuă a mării. Să-l lași să leșine în barcă nu poți. Starea sănătații lui se deteriorează tot mai tare. Stă tot
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357496_a_358825]
-
ce simt, după aceasta, mi s-a spus că am în continuare diagnosticul pe care-l știam. Am mai stat o lună și iar am mers la control să-i spun doctoriței (nu-i dau numele), că mă simt rău, vomit dimineața, după ce servesc micul dejun. Atunci s-a enervat puțin și mi-a dat trimitere la laborator, să fac testul cu urină. Am fost, l-am făcut și, la trei zile mi-a dat rezultatul. De aici încep ispitele, după cum
UN VIS ADEVĂRAT de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357911_a_359240]
-
certurile privind protocolul de la Kioto de care el chiar nu avea habar. Seara se duse mergând împleticit spre cină. Prima doamnă era și ea prezentă, iar orezul fiert pe jumătate împreună cu paharul de lapte degresat nu l-au făcut să vomite doar pentru că nu mai era în stare de nici un efort. Reuși totuși să-i șoptească soției să ceară ea o sticlă de whisky pe care apoi să o bea în cabinetul de lucru privat. O încăpere intimă, mobilată cu mult
CEL MAI PUTERNIC OM AL PLANETEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340447_a_341776]
-
că diferența dintre omor și umor e de o singură literă. Și că ambele pot fi făcute cu inteligență. Umorul fin reciclează poncifele și kitschul oricât de gros. Cum dracu să mai fie bun un film în care un ins vomită instant, în puhoaie, câțiva litri de sânge, mai mult de jumătate din cât are în corp? Sau când criminala Daisy e lovită în plină față, cu pumnul, cu toată forța, de un vlăjgan ca John Ruth Călăul, călare pe ea
The Hateful Eight – Optarul de inimă neagră sau The Force Afakens () [Corola-blog/BlogPost/339015_a_340344]
-
Deja, șobolanii roșii bat în retragere! Programul USL rămâne în picioare!?! Adio, dar USA rămâne deschisă! * P.S. Un rocker vine acasă rupt de beat. Maică-sa, grijulie, îl întreabă: - Ți-e rău, puiule? Să-ți pună mama o manea să vomiți? * Toate bune!?! Ai nevoie de o informație? Mică, mică? O rezolvăm împreună. Trimite mai departe! Mulțumiri! Să se vadă! Ne-am eliberat de frică! ------------------------------------------------- Sergiu GĂBUREC http://blogulluigabu.blogspot.ro București sâmbătă, 1 martie 2014 Referință Bibliografică: Sergiu GĂBUREAC - TABLETA
TABLETA DE WEEKEND (58): DIN NOU. NE-AM ÎNFRÂNT! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341308_a_342637]
-
Stăpânul ei o mângâie recunoscător și așteptă înțepenit urmarea zgomotului intervenit pe care el nu-l avea în plan. Nimic. Simțurile i se ascuțiră la maximum. Doar mirosul de varză putrezită de pe cracul stâng îi pătrunse prin nări. Ca să nu vomite încercă o manevră de control a situației tușind intenționat. Musca moartă zbură în zig-zag pentru a scăpa de virușii împrăștiați de tuse. Fatalitate! Nimeri în plin vitrina cu bibelouri și căzu răpusă de impact. Rolul morții și-l păstră definitiv
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
sufletul și se face pasăre care atinge bolțile cerești". Observația a șasea Referindu-se la dumnezeiasca Împărtășanie, unii pun înainte cuvântul spus în Proverbe (25,16) și spun: Când găsești miere, mănâncă îndeajuns, ca nu cumva mâncând peste măsură să vomiți". La aceste sofisme ne rușinăm să facem întâmpinare. Fiindcă, potrivit lui Grigorie Sinaitul și altor părinți, mâncarea mierii nu se înțelege cu referire la dumnezeieștile Taine, ci despre contemplația mentală și desăvarșire. Iar dacă ei o iau cu referire la dumnezeieștile
DESPRE PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN CONCEPŢIA SFÂNTULUI NICODIM AGHIORITUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342451_a_343780]
-
Una dintre prietenele mele cele mai bune avea 13 ani atunci când, plimbându-se cu bicicleta, a căzut și s-a lovit foarte grav. A ajuns la spital vomitând, urlând de durere și abia ținându-se pe picioare. De la secția de Pediatrie i-au spus că, având 13 ani, se încadrează la adulți și au trimis-o frumușel în celălalt capăt al spitalului. La adulți, medicul a refuzat să
Medicii care suferă de sindromul Burnei-Dumnezeu. „Mi s-a spus că sunt impertinentă, că nu are dreptul o puştoaică să pună la îndoială decizia medicului” () [Corola-blog/BlogPost/338046_a_339375]
-
Când ești bufniță, e dificil să vânezi. Cauți tot timpul locul cel mai bun, cu cea mai bună perspectivă. Mediul cel mai propice. Pradă puțină, ușor de prins, de cea mai bună calitate. Înghiți mult, dar, ce nu poți digera vomiți. Mi-am petrecut mare parte din copilărie în solitudinea zăvoaielor, a codrilor, a munților. La un moment dat, asta nu mi-a mai fost de ajuns. În schimb, în lume, eram, mă simțeam, un intrus. Totul mi-era ostil. Tot
Povestea ca viață. Confesiunile omului-bufniță () [Corola-blog/BlogPost/337879_a_339208]