4,908 matches
-
a luat cu el la câteva petreceri online, școlindu-mă În fascinantul domeniu al amorului eteric. Și iată-mă ajuns la vârsta la care „sex“ e, teoretic, doar un prefix În reprezentarea deceniului de viață pe care-l traversezi, marinat cu vopsea de păr și diferite pomezi, Împănat cu minciunelele pe care distanța dintre convivii virtuali nu numai că le acceptă, dar le și Încurajează (pe rețelele de socializare aveam doar patruzeci și nouă de ani), așezat apoi În tava verticală a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
intenționase adineauri, Își sprijini coatele de pervaz și se mulțumi să privească pasiv peisajul. Descoperi abia acum că de fapt Baakho era un oraș foarte urît. Nici o casă mai acătării, doar blocuri paralelipipedice, un fel de barăci din beton cu vopseaua scorojită, din balcoanele cărora femei obeze Își supravegheau copiii tembeli care zgîriau pe furiș vreo mașină parcată În preajmă - astfel protestau ei contra inechității sociale - acoperișuri cenușii, oameni mohorîți cărînd ceva În sacoșe, trotuare asfaltate mărginite de vitrine din profile
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pîrÎu, pînă la care aveau de coborît cîteva sute de metri. Pentru a-și menține moralul cît mai ridicat, Pablo decise că omul cu fața verde era totuși Vic, deși se așteptase să arate cu totul altfel. Poate că tocmai vopseaua de pe chipul lui Îl făcea să pară mai În vîrstă. Prin urmare, nu se mai temea de el; l-ar fi privit chiar cu simpatie, dacă ar fi avut ocazia. Deocamdată, celălalt continua să-l mîne de la spate, mormăind nemulțumit
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mai rezistă. Sunt strâns legate Între ele ca ecuațiile și formulele matematice. Din batjocură, cinism sau cine știe ce vicii administrative Primăria a trasat ,,străzi,, În acest ghetou mustind de mizerie, dându-le nume de flori, iar pe ,,case,, a scris cu vopsea albă numere de-o șchioapă. Corespondența nu vine niciodată aici. Cine să le scrie acestor paria și mai ales ce? Copiii abandonează școala Înainte de a se naște, când se foiesc Încă În pântecele mamelor, iar când uterele Îi expulzează În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
case gen vagon, mobila a fost cărată de doi vlăjgani Îmbrăcați ponosit, pe care mama Îi angajase cu o zi Înainte. Locuiam de-acum În ultimul corp de casă pe partea stângă a curții, lângă un chioșc de vară cu vopseaua verde scorojită În interiorul căruia se legăna În adierea vântului spânzurat de acopriș, un scrânciob pentru copii. Dar prima imagine pe care nu am uitat-o până astăzi, este aceea a unei fetițe cu chipul trist, și aproape Îmbătrânit, care cânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
enciclopedie adevărată de imagini, multe ascunse de ochii vigilenți ai ,,șoptitorilor,, care sunt În exces În această clădire hidoasă, amintire de la Tătuca Stalin. Fotoreporterul duce În spinare ca pe o raniță soldățească masivul și Învechitul aparat de fotografiat, de pe care vopseaua neagră a căzut În câteva locuri, cu toate dispozitivele ajutătoare: trepied, geantă cu filme, bliț, ș.a.m.d. Își salută șeful reverențios, informându-l că pe Bulevardul Prosperității, are loc mâine la orele 11,00 o manifestare sportivă În cinstea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
citirea gazetelor de sport din ziua aceea. Intram În liceu, străbătând În fugă un culoar lung pe pereții căruia erau atârnate fotografii cu sportivi celebri și intram Însfârșit În mica Împărăție a apei, care era de un albastru ceruleum, de la vopseaua cu care era dată cuva bazinului. Apa nu era Întotdeauna Încălzită, câteodată era de-a dreptul rece, dar eu, după ce mă aruncam brusc În pântecele ei, nu mai simțeam acele răcoroase Înțepându-mi trupul. Mișcarea Îmi făcea foarte bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Stă pe scaunul roșu din plastic, ca un spectator absorbit cu totul de acțiunea piesei. Pe pereții stațiilor, reclame uriașe apelează la naivitatea călătorilor,și se lăfăie atrăgând prin coloritul și conținutul lor: copiatoare, medicamente, detergenți, mobilier, aparatură electrică, mașini, vopsele, cosmetice, mezeluri, la toate adăugându-se câte un zâmbet bine studiat, și lăsând să se vadă danturi impecabile. Publicitate pentru orice se produce; numai așa concurența poate câștiga bătălia. Numai așa poți vinde și cumpăra, lăsându-te pradă propriei naivități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Încă nu părăsisem casa bătrânilor, deși primeam telegrame disperate din partea soțului. Copacii goi se scuturau sub rafalele de vânt, și, apa, Înmuiase zidurile albe ale bisericii. Satul părea o navă Înconjurată de ape, dar pictorul lucra cu Îndârjire și mirosul vopselelor se amesteca cu mirosul de mărar, leuștean, tei și ceapă, care nu lipseau de la dejunurile noastre. Nu puteam să mă desprind de picturi. Știam că În curând vraja se va sparge, și că fiecare va pleca spre rosturile lui, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și am ezitat înainte de a bate. Scările și palierul aveau o înfățișare mai nouă căci se refăcea vopsitoria și, stând pe loc, am privit o grămadă de gunoi rămasă de la vopsitori și am încercat să-mi curăț cu un plic vopseaua care mi se lipise de mână. În aer plutea un miros neobișnuit. În cele din urmă, cum vizitatorul nu dădea semne că ar vrea să plece, iar râsetele arătau că totul este în ordine, am bătut la ușă și, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să ne vadă mai bine. —O! Frida 1 și Diego 2! Ce romantic! gânguri ea. Pentru că tocmai fusesem În Mexic, nu fusese dificil să Îmi pun la punct rochia flamenco roșie În stil Frida Kahlo. Hunter purta salopeta pătată cu vopsea pe care o crease chiar el. —Eu, pe de altă parte, mă bucur de noaptea mea ca un dependent de cocaină. Trebuie să veniți jos să Îl cunoașteți pe Milton, de care vă spuneam În Careyes. Decoratorul meu de interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fiu politicoasă. Mă simțeam un pic neliniștită: orice făcut manual Îmi suna alarmant de costisitor. Ce altceva am putea face? —Sylvie, am o idee și mai bună. Vopsea Farrow și Ball Pink - sunt obsedat de ea. Este cea mai rafinată vopsea roz din Anglia, ar arăta atât de Chatsworth aici. Nu o să ne apucăm să punem tapet În camera aceasta. Decorațiunea va fi chiar priveliștea. Ia uită-te la ea! Milton avea, desigur, perfectă dreptate. Am traversat camera și am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
poți Începe să te gândești la divorț. Tot ce-am mai putut să fac a fost să bălmăjesc o Încuviințare, cu ochii plini de lacrimi. —Vai de mine, Dumnezeule, constată Lauren cu mîhnire. Ești foarte palidă. Ai aceeași culoare ca vopseaua aia cu care toată lumea din Londra Își zugrăvește acum, o combinație Între var și o tentă de verde lămâie. Nici nu te mai deosebești de pereți. Hai să-ți spun ce se face musai când Îți părăsești soțul: Îți faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dat acele vaci și acei viței nefericiți o să ajungă în tomberoane. Înștiințarea de la proprietar zice că zugrăveala albă de pe tavan e doar un prim strat, de amorsă. Zică că, atunci când nu o să mai curgă sânge de sus, o să dea cu vopsea pe tot tavanul. Căldura e dată la maximum, ca să se usuce amorsa mai repede. Apa din toaletă s-a evaporat pe jumătate. Plantele sunt uscate ca hârtia. Locașul de scurgere din bucătărie e pe jumătate gol, și gazele din canalizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
domine. O mașină apare și parchează; e Stridie. Își dă părul din ochi și rămâne la volan, uitându-se la noi. Părul blond și ciufulit a explodat în toate părțile. Două cicatrice adânci îi brăzdează chipul cu două linii paralele. Vopsea sângerie, de război. Îi sună telefonul, și răspunde: — Biroul de avocatură Doland, Dimms și Darn. Eterna luptă pentru putere. Dar o iubesc pe Helen. Nu, zice Mona, și aruncă o privire spre Stridie. Așa crezi doar. Așa te-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mai mulți ani. Prin urmare, fiecare penetrare a lui Bull se răsfrânsese asupra lui Alan la un nivel profund, penetrându-l cu realizarea morbidă că ființa sa sexuală e una plicticoasă, lipsită de viață, o marionetă produsă în masă, cu vopseaua ciobită și cu sfori fragile. Desigur că era la fel cum fusese dintotdeauna. Testiculele i se întăriseră, se umflaseră și se umpluseră cu lichid. Imediat după punctul culminant, Alan simțise că Bull îi era supus o dată, de două, chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fuseseră la fel de norocoase și încă băteau câmpurile de pe lângă Somerset. Fusese nevoie să se trimită facilitatori cu lanterne puternice în căutarea acestora. Unul dintre medicii mai în vârstă suferise chiar o formă ușoară de degerături și ratase jocul cu pistoale cu vopsea de a doua zi. Chiar dacă apa fusese fierbinte, dușul era același firicel fără vlagă pe care Alan era obișnuit să-l asocieze pensiunilor de provincie. Fusese bucuros să descopere că și Krishna era cazat la doamna Critchley. Mai trebuia doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mă îngăduie în brațele ei deschise... Abia acum cimitirul de la Săpânța căpăta un rost în lumea lui Dumnezeu. Religia morțiitc "Religia mor]ii" O întrebam deunăzi pe Maia Morgenstern dacă mai are rost exhibarea violențelor și cruzimii cu latex și vopsea roșie într-un film despre Iisus, de vreme ce violențele și cruzimea reale ne copleșesc pe zi ce trece. După interviu, am văzut The Passion of Christ. După film, am văzut „Trenurile morții din Madrid” în regia Al-Qaida. Că filmul lui Mel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
chef să privesc, să trag cu ochiul meu de șoim, pentru o clipă, la mama în fața oglinzii de la baie încercând să se spele pe față, cu pulovărul ei galben cu floricele pătat de un roșu violent (sânge? și dacă era vopsea, tempera, acuarelă?), „ieși, Mateiaș, ieși“, intrase, se pare, și celălalt Matei, cel de jos, în baie, o privea pe mama nemișcat, tremura? (dar cine a mai pomenit o stană de piatră care să tremure?), mama era foarte frumoasă, cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
declarații de război: Dragul meu! — Așa ne vorbeam! izbucni el, triumfător. Anna dădu din cap, fără să-l slăbească din ochi. — Draga mea... spuse el. Glasul ei, cînd deschise din nou gura, era uscat, ca un tablou vechi de pe care vopseaua conveniențelor Începea să se scorojească. — Mi-ai spus nu o dată că pentru mine ai face și imposibilul! — Așa ți-am spus? — Nu-ți cer imposibilul, ci cîteva lucruri foarte posibile. Stai liniștit. Mai rămîi aici cîteva săptămîni, pînă-ți recapeți memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
în hemoragiile țesuturilor lor cerebrale înflorind sub camerele de compresie placate cu aluminiu și sub recipientele de reacție. Vaughan își imaginase masive tamponări dintre dușmani pe viață, morți născute din ură oficiate de carburantul arzând în șanțurile de pe marginea drumului, vopseaua fierbând în lumina fadă a după-amiezii din orașele de provincie. Vizualizase ciocnirile specializate ale criminalilor evadați, ale recepționerelor de hotel ieșite din tură, blocate între volanele și poalele amanților lor pe când îi masturbau. Se gândise la accidentele cuplurilor aflate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de prăbușirea compartimentului pentru motor. O vânătaie semicirculară îmi marca pieptul, un curcubeu marmorat întinzându-se de la un sfârc la celălalt. În cursul săptămânii următoare, curcubeul acesta a trecut printr-o succesiune de schimbări de nuanță asemenea spectrului coloristic al vopselelor auto. Uitându-mă în jos la propriu-mi corp, mi-am dat seama că, după modelul rănilor, un inginer auto ar fi putut reconstitui sigla și modelul mașinii. Profilul tabloului de bord, precum și profilul volanului învinețit pe piept, îmi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
distorsionată, apoi găsind confirmarea acestui lucru în propria mea deviere de caracter. - Asta e mașina ta? Întinse o mână înmănușată și atinse grilajul radiatorului, pipăind un stâlp cromat frânt din acordeon, căutând parcă o urmă a prezenței soțului ei pe vopseaua stropită cu sânge. Nu vorbisem niciodată cu femeia aceasta obosită, și simțeam că ar fi trebuit să mă lansez într-o scuză formală pentru moartea soțului ei și groaznicul act de violență în care fuseserăm implicați. În același timp, mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
gemulețului lateral. Mi-am apăsat buzele de fildeșul dezgolit și nepătat al dinților ei de sus, fascinat de mișcarea degetelor sale pe cromul neted al stâlpului ferestrei. De-a lungul suprafeței acestuia se întindea, pe muchia externă, o dâră de vopsea albastră lăsată de vreun muncitor nemulțumit de pe linia de montaj. Unghia arătătorului ei zgârie această dungă, ce urca pe diagonală de la baza geamului urmând același unghi al bordurii de ciment al canalului de irigație aflat la trei metri de mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
într-un costum de dril trecu pe lângă mine, ținută de mijloc de tânărul ei bărbat. Acesta îi susținea sânul drept cu dosul palmei, mângâindu-i sfârcul cu încheieturile degetelor. Urcară într-o mașină cu roți mari toată numai fanioane și vopsea galbenă, și plecară în sunetul ciudat al claxonului. Un bărbat îndesat în geacă de camionagiu își ajută nevasta să urce terasamentul, ținându-i o mână pe fese. Această sexualitate perversă umplea aerul, ca și când am fi fost membrii unei congregații care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]