650 matches
-
d'accueil Jacques Alberione”, pe rue de Lilas, nr. 30, unde mă așteaptă sora superioară, foarte amabilă, de origine italiană. Rămân cu ele la rugăciunea vesperelor, apoi iau cina cu oaspeții casei cu care schimb diferite impresii. O doamnă mai vorbăreață, pictoriță, vine de la Lille și-mi spune că în tinerețe a mers mult pe jos, urcând și pe Mont Blanc. Imi sugerează apoi că la Cannes să mă opresc și să iau vaporașul spre insulele Lerins, unde este un important
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
că nu o să găsesc un pat să dorm. La presbyter-ul parohiei, mă întâmpină un preot din Senegal, tânăr și binevoitor, care ține locul parohului ce-i plecat în pelerinaj pe drumul sf. Iacob. Aici întâlnesc și o doamnă, franțuzoaică, tare vorbăreață, și ea în pelerinaj. Mai este și un conațional al tânărului preot african, un laic, mai în vârstă, cu vorba domoală și care ne întreabă pe amândoi de ce suntem pe acest drum, ce motivații avem și altele asemănătoare. Franțuzoaica îi
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
picure din când în când. Încolo, dușmanul cel mare al singurătății mele e urâtul. Persoanele câte sunt aici nu vorbesc decât rusește sau leșește, abia vro două din ele rup câte un cuvânt nemțesc ori franțuzesc. Astfel, deși nu tocmai vorbăreț de felul meu, sunt condamnat la un mutism absolut. De citit n-am asemenea ce citi, decât o ediție a lui Heine, rătăcite printre bucoavnele doctorului secundar... Pîn-acum nici un român // nu-mi interesează existința și n-o împinge la o
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
altminteri simplă și deschisă din născare. Luați notă că nu-l judec. Socotesc că neîncrederea lui e întemeiată și aș fi și eu ca el dacă, așa cum puteți vedea, firea mea comunicativă nu mi-ar sta împotrivă. Sunt, din păcate, vorbăreț, și leg ușor cunoștință cu toată lumea. Nu las să-mi scape nici un prilej, dar știu să păstrez distanțele, așa cum se cuvine. Când trăiam în Franța, îmi făceam prieteni din toți oamenii inteligenți pe care se întâmpla să-i fi întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
o lăsa să plece! O întorcea de trei ori de la ușă și ea rămânea bucuros. Mini primea deosebirea fără regret. Reciproc nu mai aveau nevoie una de alta. Era tot un fel de acord. In verandă buna Lina deveni mai vorbăreață: - Știi! Verișoara Lenora s-a cununat cu Walter și o duc foarte bine. Sunt foarte drăguți! Au venit să vadă pe Rim. Și Lina arătă o glastră cu flori ce se vestejeau: De casă nouă! Walterii țin cu ei pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
orice fel de valoare. Se completau însă de minune într-un singur individ, care nu era deloc banal. Scunzi de tot, slăbănogi, cu urechi largi, transparente, cu frunți înguste și ochi mici, șireți, erau urâți, dar așa de îndatoritori și vorbăreți, că erai nevoit să-i primești de buni. Abia sosiți, întreprinsese împotriva lui Doru Hallipa, tatăl lor, un proces mare pentru deturnare de avere, proces în care aveau o atitudine solidară, așa de repulsivă, că erau infam cotați la Palatul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
-l trăgeam de mână. Din fericire, el nu mă lăsa, de obicei, să-l aștept prea mult. Plătea ce băuse și se îndrepta spre ușă. Spre deosebire de cei care aveau poftă de ceartă la beție*, tata devenea excesiv de vesel și de vorbăreț. * Într-o vară, mama și sora mea (mai mare decât mine cu cinci ani) au complotat să-l scârbească pe tata de alcool. Eu n-am fost inclus in complot. Eram prea mic sau am fost bănuit că puteam trăda
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
grijă, când apare următoarea mea carte, ți-o trimit. Și cu autograf!” “Bravo! Înseamnă că am aflat cu ocazia asta și o veste bună. Și cam pe când?” “Știu și eu? Cred că până la anul nou” “Felicitări! Și doamna? Că, așa vorbăreț, cum mă știi, n-am aflat nimic despre dânsa. Mă!, și cât mă bucur că te-am întâlnit, chiar voiam să dau de tine. Uite, săptămâna viitoare am să vin, tot în interese de serviciu, la N...” “Păi, dacă-i
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
chiar acum. Ba n-a terminat. De-aia îl obligă să vorbească. Să arate că e ca lucrurile vii, nu ca pietrele. Nu știe exact de ce e aici sau cum. S-a acid-defectat. Ceva s-a defectat mai rău, dar vorbăreții nu vor să spună. Atâtea lucruri despre care se poate vorbi, milioane de lucruri mișcătoare și de ele nu pomenește nimeni niciodată. Când ei vorbesc, de cele mai multe ori nu se întâmplă nimic. Nimic, în afară de ceea ce e deja aici. Nici măcar lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
minuscule în apartamente de bloc, în comun cu diverși proprietari dintre cei mai pitorești : o funcționară divorțată, care nu ieșea din casă decât ca să plece la serviciu, iar duminicile dormea până seara, un cizmar alcoolic, însurat recent cu o moldoveancă vorbăreață, pricină pentru care mereu se trezea cu ea zdrobită de pumni, o poetă care vorbea, la modul serios, cu extratereștrii, niște colegi miloși de serviciu cu două fetițe gemene, de vreo 8 luni... Azi, puține femei cu scaun la cap
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
Ticuță reporterul, adică mie, nu i-ar fi trecut acum prin cap. Mai degrabă aș fi vrut să știu ce e cu „marele mister” din sufletul oamenilor. Dar, până una- alta, eu sunt invizibil și trebuie să fiu și ne-vorbăreț.) Artistul: ─ Arta este cea mai puternică, mai frumoasă și mai înțeleaptă dintre zâne. Ea veghează și inspiră toate meseriile și toate îndeletnicirile omenești. Nu numai pictura sculptura, poezia, muzica și celelalte „arte” recunoscute sunt favoritele ei, ci și toate faptele
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
atașați ideilor revoluției. Am devenit obiectiv al discreditării și anihilării din cauza succesului public al Proclamației de la Timișoara și al ideilor acesteia care au animat mai apoi Piața Universității. După alegerile din mai 1990 la sediul Societății a apărut un ins vorbăreț care a declarat conducerii, inițial regretatului George Șerban, în calitate de președinte, că se oferă să colaboreze secret cu Societatea în depistarea racilelor SRI, care este și se comportă, susținea guralivul, exact ca fosta Securitate, așa încât dumnealui, deși ofițer activ, nu mai
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
buze lumea avea gust violet, așa cum ochii îi percepeau culoarea. O soră care aranja fostul pat al domnului McDade îi zise: — Trebuie să te porți foarte bine azi, Duncan. O să ai un nou vecin. Un pastor. — Sper să nu fie vorbăreț. — A, o să fie vorbăreț. Pastorii sînt plătiți ca să fie vorbăreți. Femeia puse paravane în jurul patului și cineva cu o valiză trecu în spatele lor. Paravanele fură date la o parte și un ins mărunțel și cărunt, îmbrăcat în pijama, stătea sprijinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
violet, așa cum ochii îi percepeau culoarea. O soră care aranja fostul pat al domnului McDade îi zise: — Trebuie să te porți foarte bine azi, Duncan. O să ai un nou vecin. Un pastor. — Sper să nu fie vorbăreț. — A, o să fie vorbăreț. Pastorii sînt plătiți ca să fie vorbăreți. Femeia puse paravane în jurul patului și cineva cu o valiză trecu în spatele lor. Paravanele fură date la o parte și un ins mărunțel și cărunt, îmbrăcat în pijama, stătea sprijinit de pernă și primea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
O soră care aranja fostul pat al domnului McDade îi zise: — Trebuie să te porți foarte bine azi, Duncan. O să ai un nou vecin. Un pastor. — Sper să nu fie vorbăreț. — A, o să fie vorbăreț. Pastorii sînt plătiți ca să fie vorbăreți. Femeia puse paravane în jurul patului și cineva cu o valiză trecu în spatele lor. Paravanele fură date la o parte și un ins mărunțel și cărunt, îmbrăcat în pijama, stătea sprijinit de pernă și primea în vizită doamne în vîrstă. Acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
undeva, din apropiere. Apoi am auzit, ca un ecou, un ceas cu clopoței, din cele care sunt, de-obicei, distracția străinilor de oraș. — Încă n-au ales alt director la Endebandans, în locul lu’ domnu’ Lahovary, a spus Petre, care era vorbăreț, am citit ieri în Universu’. Oricine vine, n-o să schimbe nimica din bolitica foii. Ce-i drebt, ei zic, cum zic toți, că sunt străini de bolitică! Strada avansa odată cu sania noastră, ciudat de repede. Am ajuns la intersecția pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu instrumentele organizate în compartimente, și urcă treptele pasajului, spre stația de birje din fața Teatrului Național. Făcu semn, se repeziră vreo trei deodată, dar doctorul se urcă la Evdoșka, nu pentru că-l știa mai sărac, ci pentru că-l știa mai vorbăreț. El însuși era mai degrabă taciturn, așa că i plăcea să asculte. — La Rosenberg, la Casa de Sănătate! Evdoșka înjura când și când îngrozitor, iar glasul lui subțirel, de scopit, nu se potrivea cu vorbele. Era caraghios să pomenești cu un
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Dan dădu să răspundă ceva, însă Peppin se reașeză la birou. Avea caracteristica oamenilor care vorbesc mult: asculta puțin. La etaj, în biroul primului redactor, discuția se lega mai greu. Fratele lui Peppin, Pavel, fiind de mic în preajma unei persoane vorbărețe, devenise taciturn, iar Procopiu, care avea o nevastă guralivă, iubea liniștea mai presus de orice. Când nu vorbea, Pavel își imagina tot felul de scene, scria în gând. Nici nu știai câte se petrec îndărătul ochelarilor lui rotunzi. La el
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Dacă are grijă, nu-l mai chinuie cu ghipsul. 4 Întors, seara târziu, la hotel, Otto constată că n are cu cine să sporovăiască, deși murea să spună cuiva cum își petrecuse ziua și ce reușise să afle. Otto era vorbăreț, iar acasă la el, în Transilvania, era mereu un frate sau o mătușă sau un vecin care să-l asculte. Câteva lucruri așezate grijuliu pe patul colegului său de cameră, legate cu fundă, erau semn că acesta nu părăsise hotelul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
îi știe zdraveni, se plânsese de asta și lui Omar, dar nu prea avea ce să facă. Anais nu mânca aproape nimic și era chinuită cu lecții de pian, pentru care o ducea în oraș săptămână de săptămână. În schimb, vorbărețul și pistruiatul Mémé hoinărea pentru amândoi și păru cel mai încântat că aveau un oaspete. Omar se sfii să rămână între ei într-o seară atât de intimă: veniseră rude, fratele gazdei lui și o soră a fostei neveste, pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
picur de lapte în amestecul de arabi și de turci, ce făcea din abadanizi niște corcituri ale Persiei. Războiul mai lăsase ceva din fațadele de cărămidă roșcată, ce duseseră gloria portului, ținându-i renumele englezesc de „micuțul Manchester“. Bărbații erau vorbăreți și femeile foarte islamice. Comercianți, dar și pelerini, care se îndreptau spre Kerbala și spre Nadjaf, rămâneau în port câte o noapte, înainte de a trece pe apă în Irak, la Bassora. Arabistanii fideli lui Saddam își găsiseră neveste persane și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să pretextezi "o urgență". Cred că subalternul care-ți ține locul regretă cafeaua pe care mi-a oferit-o. Întârzierea dumitale i-a demonstrat că nu merita să se deranjeze. Dealtfel, și-a schimbat, văd, atitudinea! Acum trei ore era vorbăreț, amabil și plictisitor. Acum tace. Singurul lucru bun care mi se întîmplă de trei ore. Nu mă mai obosește cu conversația lui. Am timp să privesc, nestingherit, cum crește întîrzierea dumitale, ca a trenurilor iarna. Și de ce? Pentru că ocupi o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vinzi? — Sau să-l dau. — De ce? Care e problema? — Proprietarului nu-i place de el. Jenny îndepărtă pânza de pe colivie. Gerard clipi și își întinse aripile. — Am fost răpit, zise el. — Hei, vorbește destul de bine, spuse Stan. — Oh, e tare vorbăreț, zise Jenny. — Oh, e tare vorbăreț, repetă Gerard, imitându-i vocea. Nu mă mai lua de sus. Stan se încruntă. — Ce vrea să spună? întrebă el. — Sunt înconjurat de proști, zise Gerard. — Vorbește mult, spuse Jenny, ridicând din umeri. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Care e problema? — Proprietarului nu-i place de el. Jenny îndepărtă pânza de pe colivie. Gerard clipi și își întinse aripile. — Am fost răpit, zise el. — Hei, vorbește destul de bine, spuse Stan. — Oh, e tare vorbăreț, zise Jenny. — Oh, e tare vorbăreț, repetă Gerard, imitându-i vocea. Nu mă mai lua de sus. Stan se încruntă. — Ce vrea să spună? întrebă el. — Sunt înconjurat de proști, zise Gerard. — Vorbește mult, spuse Jenny, ridicând din umeri. — E ceva în neregulă cu el? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și să facă tot ce-i stătea În puteri să nu strălucească prea tare. Un miros pătrunzător, picant a venit dinspre bucătărie și i-a gâdilat nările, trezind-o din reverie. — Deci, a exclamat Armanoush Întorcându-se spre cea mai vorbăreață din cele trei mătuși ale ei. Rămâi la cină? — Doar puțin, scumpo, a murmurat mătușa Varsenig. Trebuie să plec curând la aeroport; gemenele se Întorc astăzi. Am trecut pe-aici doar ca să vă aduc niște manti făcut În casă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]