539 matches
-
-mbolnăvești de inimă rea, nu alta. De la Adjud încolo, vremea s-a stricat. S-a pornit o vijelie și un vifor de ne era frică să nu rămânem înzăpeziți. Piciorul se umflase ca o pâine dospită, pantoful stătea să pocnească, vorbăria mă scotea din minți. Nimeni nu se plângea că pe vremea Marelui Cizmar nu aveai voie să cârtești, că nu aveai acces la cultură, la informație, că se umpluse țara de turnători. Tot ce conta era burdihanul, atât! C XXXIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de școală ai predat? — La o școală normală care pregătea învățători. — Ți-a fost greu să predai în limba franceză? — Nu prea mi-a fost, că la matematică fiind vorba de cifre, de reguli, nu erai obligat să faci atâta vorbărie ca la alte obiect de învățământ. — Ai avut colegi buni? — Erau veniți din țările socialiste. — Tu ce mai faci? Ce-ți mai face iubita ta? — Doina-i gravidă. — Du-te mă! V-ați căsătorit deja? — Cât ai umblat tu prin
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pe alții să ne ia pământurile de sub nas. Nu-ți fie frică, moșule, că oameni de muncă or găsi boierii totdeauna, numai moșii să aibă, că oamenii se tot înmulțesc, dar pământul nu se întinde ca pelteaua. ― Ce mai atâta vorbărie, măi oameni! strigă deodată Vasile Zidaru, care tăcuse toată vremea, fiindcă ar fi avut prea multe de spus și nu l-ar fi lăsat ceilalți, răcorindu-se acuma cu un glas mai vârtos ca al tuturor. Aidem să și plecăm
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și murmură. Ce o fi pe-acolo, Dumnezeu știe... Pe Nadina o plictisea polologhia asta. Arendașul observă și-și opri elocvența. Urmă o pauză mai lungă. Nadina îl privea cercetător, parc-ar fi vrut să afle ce se ascunde sub vorbăria grecului, care făcea o figură blândă, aproape umilă și mai cu seamă impenetrabilă. ― În sfîrșit! zise brusc Nadina, enervată puțin și cu un gest ca și când s-ar fi hotărât să puie capăt convorbirii. Lui Platamonu i se păru că a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vindeți moșia, ne-am tot chibzuit și am socotit că de ce s-o înstrăinați, că doar noi am muncit-o totdeauna și ne-om învrednici și noi să... Pe Nadina o indispusese întîi Platamonu, pe urmă mirosul de usturoi și vorbăria țăranului. Ea în realitate nu se gândea să vânză Babaroaga. A spus astă-primăvară arendașului c-ar vrea să scape de moșie, dar fără să fie hotărâtă și mai mult ca să zică ceva, fiindcă omul nu pleca și nu-l putea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
plăti cu mult sânge curajul lor de a se ridica împotriva boierilor... Un sfert de ceas îi făcu teoria nedreptăților sociale, să-i dovedească de ce pe el îl dor mai mult mișcările actuale decât pe alții. Herdelea, ca să scape de vorbăria lui, se scuză că trebuie să meargă acasă, că vine de pe drum, dar tânărul Mendelson îl întovărăși până în fața porții și nu-l slăbi până nu-și termină expozeul. Acasă îl așteptau pe Titu două scrisorele. Una, sosită prin poștă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
capului, să renunțe la cuvântarea lui pe motiv că pretutindenea a ținut-o și a fost ascultată cu evlavie, o cuvântare inteligentă (ca a lui, firește) fiind cea mai bună introducere pentru îndulcirea spiritelor și descoperirea adevăratelor stări. Văzând efectul vorbăriei pe care numai căpitanul, plutonierul și primarul o gustau cu entuziasmul subaltern obligator, bătrânul Miron se simțea rușinat și aproape umilit în fața țăranilor. În sfârșit, după vreo jumătate de ceas, prefectul Boerescu își termină discursul, în loc de perorație, cu un îndemn
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
soarele e sus și vine prânzul și noi tot nu ne-am urnit! ― Lasă, c-avem vreme destulă, Petrică, și nu ne gonește nimeni! făcu Toader. Până mi-am așezat copilașii, că i-am lăsat singuri... Nicolae Dragoș puse capăt vorbăriei. Erau vreo douăzeci cei ce fuseseră în cârciumă și se aleseseră să pornească. Tocmai atunci sosi gâfâind de alergătură și Chirilă Păun, cu un băț noduros în mână. ― Stați, băieți, să nu plecați fără mine! strigă dânsul de-abia răsuflând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
N-au găsit. Nevasta plutonierului se zicea că s-a ascuns la cineva în sat, nimeni nu bănuia unde. Cum se amestecară în mulțime, fură iar cuprinși de amețeala obștească. Discuția asupra împărțirii moșiilor o reluară de la început. După multă vorbărie zadarnică, Petre hotărî: ― Asta nu e treabă de oameni ca noi, degeaba, că noi ne-om sfădi, și ne-om bate, și nu ne-om potrivi. Asta e treabă de ingineri! Să mai așteptăm să se așeze lucrurile și să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
constituenții ei. Brett comenta răbdător: "Adevărat."' Pentru Brett, acest cuvânt avea mai multă valoarl decât orice părere amănunțită. Îi certifica prezența mai bine decât ar fi făcut-o un discurs. Pentru el, tăcerea reprezenta forța superioară de comunicare, fiindcă în vorbărie sălașuia nebunia și urâțenia. Mai era și Ash, ofițerul științific, și nici gradul și nici funcția nu-i făceau visele mai plăcute și nici mai haioasc, de altfel. Erau organizate cel mai profesional din tot echipajul. Numai el, dintre toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
revărsau parfumul îmbătător pășesc înăuntru. Observ chiar de la intrare că toate mesele sunt ocupate, doar într-un colț al salonului era una liberă. În bodegă, clienții vorbeau tare de credeai că ești lângă un stup de albine, fiindcă zumzetul și vorbăria estompa programul muzical al televizorului care stătea agățat ca un fluture uriaș pe unul din pereți. După ce m-am așezat, am făcut comandă de o halbă de bere. Lângă masa mea, doi bărbați trecuți de șaizeci de ani își depănau
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
să mor, căci fusesem despărțit de Maitreyi. Cum de pot fi asemenea lucruri pe lume? mă întrebam eu, fără să gândesc întrebarea, ci simțind-o numai, cum de se poate ca un ceas după plecarea din Bhowanipore să pot asculta vorbăria acestei bătrâne, care nici nu bănuiește ce epavă are în față? Totul mi se părea irațional, imposibil, și ghiceam că aș înnebuni dacă aș rămâne multa vreme cu asemenea oameni alături, dacă nu mă înfund undeva în singurătate, să uit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de lucru de nu-mi văd capul. Se duce, târâindu-și alene papucii, se trântește într-un scaun și-și sprijină falca în palmă. Își plimbă degetele pe obraz : să se radă azi, să nu se radă... A amețit de vorbăria bătrânei și tot poveștile alea vechi ale ei ; când crezi c-ai scăpat, o ia iar de la capăt. De la o vreme, parcă vorbește din ce în ce mai mult, și tot atâta de mult mănâncă. Dar nici el, astăzi, nu-și găsește locul. Răsfoiește
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a perspectivelor. Aceasta se realizează în mai multe feluri. Întâi, prin colportaj. Dimineață pierdută este un roman al femeilor și deopotrivă unul „feminin“, în măsura în care bârfa, trăncăneala constituie un mijloc de evocare și judecare a oamenilor și vieților lor. La această vorbărie de femei, să adăugăm faptul că, de obicei, protagonistele una gândesc și alta spun. Aceste mișcări psihologice sunt sugerate prin alternarea dialogului cu monologul interior. Gabriela Adameșteanu posedă arta exactă și subtilă a acestui procedeu. Grija autoarei pentru adevăr păstrează
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acest lucru. Inutil să ne mai lamentăm. Căci dincolo de un astfel de spectacol histrionic, dincolo de conformismul intelectual despre care L.-F. Céline spunea cu luciditate că este "sloganizat, blablatizat, gargară", se prefigurează exigența și practica unei gândiri meditative. Împotriva unei vorbării utilitare sau abstracte, ceea ce este totuna, necesitatea unei adevărate "cun(o)așteri" care să știe să "se nască" odată cu obiectul ei. Un discurs care se dezvoltă pornind de la experiență. Pentru a relua o expresie din clasele primare de altădată, ceva
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
el să aibă a trimite câte triidzăci de lei bătuți în tot anul,... fără nici o prici, iară părinții de la Xiropotamo să n-aibă a-l schimba până la moartea lui”... ― Mai pe înțelesul tuturor, egumenia se “cumpăra”, părinte. Și nu ieftin. ― Vorbăria despre egumeni se întețește. Cred că tebuie să vedem ce “afacere” fac și alții. Iată, așa de-o pildă, la 6 aprilie 1733, “Egumenii de la svintel(e) măn(ă)stiri care sântu suptu ascultare Sfântului Mormântu aici, în Ieși: anume
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
gură spartă ce ești, de zicala care spune că un necaz nu vine niciodată singur. Dacă n-ai priceput-o, ți-o pot <traduce>”. “Zicala ca atare o înțeleg, da’ nu știu care-i al doilea neaz pentru tine, afară de lipsa Zânei”. “Vorbăria ta, cumetre, care a venit taman când nu am nevoie. E limpede?” “Un răspuns mai străveziu nici că se putea, dar... fiindcă e și un <dar>... Te-ai gândit tu ce-o fi pus la cale bătrânul călugăr pentru mâine
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
și mai tare. Până l-am pierdut din vedere pe o stradă mai deochiată, plină de cârciumi sordide. Ca să-l găsesc, am intrat din circiumă în circiumă. Un miros acru de tutun, amestecat cu aburi de alcool și cu o vorbărie vulgară, plutea în acele încăperi pline cu clienți de o anumită condiție. Chelnerii îmi aruncau priviri piezișe. Nu făceam parte, în mod evident, dintre cei ce frecventau obișnuit cârciumile respective... Ca să mă pot uita în liniște, ceream peste tot ceva
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
destule pericole care ne pândesc și dacă vine trenul. Uneori, chiar mă întreb dacă nu-i mai bine ca el să nu sosească; să ne lase să-l așteptăm mereu cu speranța că va sosi într-o zi... Dintr-odată, vorbăria mea mi s-a părut mai mult decât stupidă. M-am oprit. "Ce se întîmplă oare cu mine? m-am întrebat. Din ce în ce mai des, sânt ca o minge de biliard." Acum aș fi vrut să strig sau să. tac, să tac
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Siei consta în schimbarea odăiței murdare a internatului școalei de infirmiere, cu casa luxoasă a Rimilor. E drept că acel confort nu era pentru ea o necesitate și-casa Rim îi părea o pușcărie. Distracțiile, la care renunțase, erau 147 vorbăria vulgară a camaradelor, bolnavii care formau clientela, evenimentele uliței văzute peste poarta și plimbările cu Lică. Nesimțitoare către ticăloșia boalelor de prin spitale și aziluri, Sia avea repulsie pentru puținele îngrijiri ce cla lui Rim. Rim, totuși, îi suprima cât
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se aprinde ca un bec învingător al umbrelor, incertitudinilor, temerilor, întunericului... Cărțile au o putere fascinantă pe care ecranele electromagnetice, oricât de colorate, de guralive și de dimensionate, n-o pot avea. Imaginile se izgonesc unele pe altele, ca și vorbăria, care te privează de reflexie, de tonifiere a proceselor și facultăților cerebrale, făcându-te un spectator, un înregistrator pe termen scurt a ce vezi și auzi. Vederea invadată de imagine cultivă o gândire concretă, limitată, fără aripi, care nu-i
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
rândul lor de ucenici și astfel societatea se modifică, crește progresiv, sintagmatic și paradigmatic, redându-i omului verticalitatea, caracterul, sensul din zicala germană “ein Man ein Wort” = capital sigur în relațiile investiționale ale oricui. E o aserțiune faptul că nu vorbăria gonflantă, înșelătoare, cațavencă, orgolioasă, în general cretină, deșartă ca cea mai sufocantă deșertăciune, ca cea mai diluantă ideatic sursă și la îndemână politicianismului, poate convinge pe termen lung pe un om de bună credință, pe un intelectual care prin mediul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Julius se sătură să mai aștepte și Își vîrÎ fără sfială mîna În buzunarul de la haina nașului său, pentru a scoate darul care se vedea de la distanță; poate că deschizînd cutia o să schimbe subiectul conversației, poate că o să pună capăt vorbăriei. Îți cer iertare, finule. Uitasem complet!... — E un pistol, unchiule? Nu, băiețel; e o cutie de pixuri de aur Parker. Ți-ai fi dorit un pistol? — Un pistol adevărat? Ca să-l omor pe diavol?... poc, poc, poc?... Julius rămase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unde fata așezată la fereastră Își făcea unghiile zîmbitoare. Acum fredona din nou. — Cine e? Dar de ce?... Aici toți o apucă pe un drum greșit, Îl Întrerupse bătrînelul. — Haide odată! strigă Carlos aproape În același timp, de jos. Destul cu vorbăria! Văzînd că Julius coboară, se Îndreptă spre ieșire. Te-nfiori privind la mine; nu fi rău, iubite, vino. Flori ajunse-n rai căzut-au În noroi, strivite, iarăși. Încercă să-i dea o explicație, Începu să-i povestească despre timbre, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fleacuri), ci pentru că ajungeam să iubesc câte-un autor până la nebu nie, să mă identific cu el și să cred că numai vorbele pe care el le-a rostit odată exprimă adevărul funda mental al lumii, pe când tot restul e vorbărie goală. De-a lungul timpului, am rămas același jerk căruia nu-i pasă cu ce se-mbracă, ce mănâncă și ce spune la o bere sau la un colocviu, dar am învățat să fiu mai prudent în două privințe măcar
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]