11,806 matches
-
pe cap o canotieră de paie, la un frac alb, cu papion roșu, știind că va cânta pe vas pentru niște scriitori străini. Al doilea, un negru, pare handicapat. Ni se spune că este surd de tot și că are vorbirea greoaie, după o luptă crâncenă cu japonezii în Pacific, în Okinawa. Insula pe care americanii au cucerit-o după lupte și bombardamente infernale. Așa încât, Charles își îndreaptă atenția asupra celuilalt, valid, pe care îl cheamă, am notat, Joe. El povestește
America invicta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16756_a_18081]
-
un adverb și condiționalul verbului: "pentru că ar avea, chipurile, o cauză mai nobilă și mai urgentă" (RL, 840, 1993, 4). Cică (provenit din formula introductivă cu verb de declarație: "zice că") e una dintre formele cele mai des întîlnite în vorbire și în scris: "o societate non-profit, cică" (AC 27, 1999, 3); cam strident populară e forma cicătelea, probabil rezultatul unei contaminări cu adicătelea: "Și pentru că noi nu putem subscrie la o asemenea logică, suntem trași de urechi și făcuți, cicătelea
Expresiile neîncrederii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16787_a_18112]
-
imediat, dar slab și perisabil. În loc să modifice o percepție, șocul năuc, greoi, strident colorat și vandabil doar o nedumerește și finalmente o copiază pe cea existentă, multiplicând-o în n exemplare. După minunea penelor și mai ales după aceea a vorbirii se va constata că șocul-papagal, șocul din colivie rostește exclusiv textele altora. Sentințele morale și cele estetice - poate nu chiar inutile, dar locale și fade - nu vor atinge niciodată esența acestui tip de vulgaritate. Ele reușesc doar să circumscrie la
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
2000, 5). "Registrul ironic" (care stabilizează inovațiile contextuale) nu se limitează însă la nivelul lexical: există chiar structuri sintactice, marcate cultural de apartenența la o epocă trecută și la un stil înalt, care se văd reluate cu intenție ironică în vorbirea curentă și familiară. Una dintre acestea e construcția cu dativul posesiv, în care pronumele apare ca determinant al unui substantiv: "s-a agitat în permanență, în stilu-i deja cunoscut" (Evenimentul zilei = EZ 2 iunie 2000); într-un alt exemplu, alături de
"A sa cronică..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16803_a_18128]
-
mine... Profesoara nu zisese nimic, îi mulțumise, ca și cum ar fi avut niște răspunsuri foarte bune, și mă scoase și pe mine la tablă. Mă executai numaidecît. Profesoara îmi înșiră mai multe cuvinte, era - spusese - un test în legătură cu adjectivele curente ale vorbirii. Astfel ea, de la catedra pe care ședea, îmi dictă rar și limpede adjectivele, în timp ce mă căzneam să le scriu corect pe tablă, mai ștergînd cîte o literă, mai adăugînd cîte una, după cum îmi venea, și rupînd în două creta din pricina
Lecția de engleză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16807_a_18132]
-
de Kurt Weill - se poate constata lipsa "coloanei sonore". Ea nu mai e necesară deoarece întreaga problematică a operei a fost redirecționată postmodern, către interogația - formulată de Christa Wolff - care domină toată dramaturgia lui Havel: "Cât de repede poate lipsa vorbirii să devină lipsa identității?". Personajele lui Havel nu sunt mute precum Casandra Christei Wolff; dimpotrivă, dialogul lor e savuros, dar el ilustrează mentalitatea unui "tâlhar nou", cinic, reversul clasicului Robin Hood. Farmecul piesei constă tocmai în coexistența umorului "light", tipic
Comedia vorbei de lemn by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16820_a_18145]
-
Rodica Zafiu Unul dintre cei mai reprezentativi termeni ai vorbirii familiar-argotice actuale (mai ales a acelui registru sociolingvistic care e numit "vorbirea tinerilor", chiar dacă nu are limite de vîrstă rigide) e marfă. Se știe că mijlocul predilect de îmbogățire al argourilor românești este modificarea semantică a elementelor deja existente în
"Marfă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16862_a_18187]
-
Rodica Zafiu Unul dintre cei mai reprezentativi termeni ai vorbirii familiar-argotice actuale (mai ales a acelui registru sociolingvistic care e numit "vorbirea tinerilor", chiar dacă nu are limite de vîrstă rigide) e marfă. Se știe că mijlocul predilect de îmbogățire al argourilor românești este modificarea semantică a elementelor deja existente în limba comună; în cazul de față, schimbarea de sens se asociază cu
"Marfă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16862_a_18187]
-
se bucura, a se opinti, a geme, a suspina, a ofta, a se cutremura ("am suspinat din rărunchi" - G. Galaction; "să se cutremure pînă-n rărunchi" - E. Camilar) etc. Acestea sînt de fapt contextele în care cuvîntul circulă și azi (în afara vorbirii regionale) în registrul colocvial și în presă; o sumară verificare în Internet oferă exemple precum "strigînd din rărunchi" (textele unui cenaclu), "ideea salvatoare a lui Ninel este să urle din rărunchi" (România literară, 1998); "o țară care se pretinde tolerantă
"Din toți rărunchii"; "din toți bojocii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16931_a_18256]
-
pe făptaș bolnav de schizofrenie, psihoza sa constînd, conform ipotezei medicilor, într-un fel de sublimare a unui puternic instinct auto-distructiv în criminalitate îndreptată împotriva a tot ceea ce era frumos în lumea înconjurătoare. Tînărul suferea de un grav impediment de vorbire, care îi provocase grave complexe de inferioritate. Detestîndu-se pe sine pentru propria-i imperfecțiune, piromanul se răzbuna încercînd să distrugă însăși ideea de perfecțiune, întruchipată de Templu. Pornind de la un su- biect transparent dostoievskian, Yukio Mishima scrie o carte impresionantă
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
fi extrasă dintr-o dramă de bulevard. în scena duelului, încrucișarea spadelor acoperă trăirea oamenilor. O contribuție esențială la dezordinea din final are Ștefan Bănică jr, interpretul lui Laertes, agitat fără înțeles. Este încă unul din momentele cînd gesturile și vorbirea actorilor sînt în dezacord cu intensitatea momentului dramatic. Fortinbras (neidentificat, alt interpret decît cel trecut în program), anunță într-o recitare calpă surlele și fanfarele, fără prea multă legătură cu ceea ce s-a întîmplat pînă atunci pe scenă. Restul e
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
sine, iar traducătoarea Tudora Șandru Mehedinți a săvîrșit un mic miracol redescoperind această extraordinară expresivitate în limba română. Există puține cărți care te obligă să reflectezi la farmecul unei limbi, la simpla curgere a cuvintelor, la un adevărat fior al vorbirii, cu toate că ele nu au fost scrise de la bun început în acea limbă. Aceasta este una dintre aceste cărți, iar meritul îi aparține în întregime traducătoarei. Desăvîrșirea stilistică a scrisului lui Marquez poate fi însă chiar o piedică la un nivel
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
vorbește: "Făcea greu propoziția simplă, căutînd ca-n niște cioburi un subiect, urmat imediat, în sintaxă, nu în timp, de un predicat scormonit, și răsturnînd o grămadă de spărturi și o saltea aruncată, pînă să o reușească". Și, încă, despre vorbirea cu sisific efort a insului cu pricina: "parcă ducînd scînduri lungi în spinare, cu care nu putea să intre de-a curmezișul". N-am voie să închei fără să spun că pe apele mîloase ale caricaturii, disprețului și scîrbei plutesc
Inutile silogisme de morală practică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17032_a_18357]
-
fața, dar înaintăm cu spatele. Ca într-un step sinucigaș, o populație bezmetică de Fred Astaire-i și Gene Kelly-i dansează pe tavan și pe pervazul ferestrelor, cântând în zoaiele propriei nimicnicii pentru că mersul normal a devenit pentru ea nefiresc, iar vorbirea normală o jignire insuportabilă.
Cântând în zoaie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17033_a_18358]
-
a doua" sau "secăndul""; "ce se mai vinde prin "secănduri""; "se vînd, la second, cu o bogată căptușală" (Capitala, 25, 2000, 7). Fragmentele citate ilustrează un proces bine definit de evoluție semantică și de productivitate lexico-morfologică: se pare că în vorbire second hand a căpătat (transfer metonimic perfect normal) și sensul de "magazin unde se vînd mărfuri la mîna a doua"; cu acest sens, a devenit substantiv neutru, articulabil, apt să primească desinențe de plural. La fel de firească e și abrevierea sintagmei
"Secănd" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15801_a_17126]
-
la mîna a doua"; cu acest sens, a devenit substantiv neutru, articulabil, apt să primească desinențe de plural. La fel de firească e și abrevierea sintagmei, prin păstrarea primului său element - transformare perfect paralelă cu cea petrecută cu decenii în urmă în vorbirea familiară, cu blue jeans - deveniți blugi. și în cazul blugilor (concurați acum de mai eleganta refacere jeanși), decupajul (imperfect) conserva din sintagma engleză adjectivul. Dacă nu e neapărat o formă care se va impune, secăndul constituie în orice caz o
"Secănd" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15801_a_17126]
-
Rodica Zafiu Demonstrativele ăla și ăsta sînt, cum se știe, intens folosite în vorbirea familiară actuală; cu reguli de uz destul de nuanțate și diferențiate. Frecvența aparițiilor nu pare totuși să producă o ștergere a conotațiilor stilistice și sociolingvistice ale acestor forme: apariția lor într-un text de tip cult sau folosirea în situații de
Ăla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15844_a_17169]
-
de la magazin" - nu transmit în mod normal conotații speciale, avînd doar rolul de circumscriere a unui obiect sau a unei persoane prin caracteristici contextuale. Alternativele la asemenea formule - cu acela, cel - aparțin în mod clar stilului înalt, registrului scris și vorbirii îngrijite; existența lor, ca și a eventualelor construcții cu un substantiv (termen de politețe) a accentuat, prin contrast, conotația excesiv dezinvoltă a construcțiilor cu ăla. Tot așa, existența în română a diferitelor modalități de desemnare politicoasă prin pronume de politețe
Ăla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15844_a_17169]
-
selecție naturală. Aceasta însă este o paranteză. După ce lămpile erau stinse, femeile mai tinere umblând de-a bușilea prin iglul lor pe întuneric, căutau să-și găsească un soț mai bun și mai voinic, mai fierbinte și mai înțelept, după vorbirea sa și cu acesta se împreuna în mijlocul nopții adânci, viscolite, a țării lor de la miazănoapte. Albii de prin alte locuri ale pământului, ce-i vizitau cu corăbiile lor, se mirau de acest obicei, pe care-l socoteau înapoiat, cu toate că despre
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
măi!..." Pentru că într-adevăr se face uz și abuz de un anume tip de maieutică în aceste tablete, alcătuite după rețetă franceză iluministă, cu toate ingredientele de aluzii culturale puse într-un aparent derizoriu și mixate pe un ritm de vorbire neaoșă, cu perfect simplu și lejerități de vorbire familiară. în Barbarius aveam un caz de schizofrenie reală, tradusă literar în dialogul perpetuu dintre Cezar Zdrăfculescu și un inexistent Rînzei care îl însoțea peste tot, comentînd fiecare gest al bătrînului reîntors
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
abuz de un anume tip de maieutică în aceste tablete, alcătuite după rețetă franceză iluministă, cu toate ingredientele de aluzii culturale puse într-un aparent derizoriu și mixate pe un ritm de vorbire neaoșă, cu perfect simplu și lejerități de vorbire familiară. în Barbarius aveam un caz de schizofrenie reală, tradusă literar în dialogul perpetuu dintre Cezar Zdrăfculescu și un inexistent Rînzei care îl însoțea peste tot, comentînd fiecare gest al bătrînului reîntors în România în anii '90. în primul capitol
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
constată neînregistrarea ei în textele dialectale. Despre fenomenul confuziilor și al substituirilor între conjuncțiile parțial sinonime scrie și Mioara Avram (Gramatica pentru toți, 1997). E într-adevăr foarte probabil ca eroarea să fie o manifestare a fenomenului de hipercorectitudine: tendința vorbirii populare de a folosi conjuncția generală că în locul unui conector specializat pentru subordonarea cauzală ("N-am venit, că a plouat") conduce la greșeala mai gravă de a utiliza în mod impropriu conjuncția cauzală și pentru completive, subiective sau atributive introduse
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
foarte sumar sursa, adresele electronice fiind adesea complicate sau netransparente): Cred căci de data aceasta ajutoarele dumneavoastră nu va mai spune despre mine căci sunt ofensiv"; Sunt convins căci în adîncul inimii dumneavoastră sunteți ferm convins căci și astăzi există vorbire în alte limbi ca la rusalii"; "Vreau sa precizez faptul căci"...; Văd căci doriți din toata inima..." (scrisori și jurnal pe teme baptiste); "nu cred căci contează așa de mult unde anume stau sau unde muncesc" (pagină personală a unui
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
așteptarea, se mizează prea tare pe ilustrația muzicală, în sine. Altfel, extrem de inspirat selectată de George Marcu (o prezență electrizantă este Lucian Maxim - percuție). Dar muzica nu mai este neapărat un suport, ci se transformă în principalul povestitor care introduce vorbirea directă. Un fel de Pavarotti and Friends. Suma energiilor de pe scenă nu mai are același impact. Vorbesc acum despre un spectator care cunoaște drumul lui Puric. Este limpede că spațiul nostru teatral are nevoie de această dimensiune. Care a fost
Made in România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15611_a_16936]
-
își permitea o înstrăinare totală și pentru că apărea cu "text bilingv", în traducere imaginară. Altminteri, era un text mai ales pentru văz, cu secvențe grafice atipice nu numai pentru română, ci pentru orice limbă existentă (ynggggoe). Finalul dezarticulat din Bruscă vorbire a lui Nichita Stănescu, destul de straniu, era în schimb mai curînd onomatopeic, destinat auzului ("Halerib, Khaa,/ Helerib, Khii,/ Heoro, loro, oro"). Limbajul ludic cu aparențe criptografice din Epilogul lui Negruzzi la Păcatele tinerețelor trecea fără marcare explicită, în cursul aceleiași
Limbi imaginare, limbi amestecate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15660_a_16985]