1,091 matches
-
pe Dumnezeu, "„împăratul tuturor”". Prin invocarea ajutorului Sfântului Nicolae, Ivan se trezește în fața porții Raiului. El bate de mai multe ori în ușă, dar pornește înspre Iad atunci când află de la Sfântul Petru că în Rai nu este nici tutun, nici votcă, nici femei și nici lăutari. Dracii îi deschid poarta, necunoscându-i vocea, și apoi încearcă să-i facă pe plac pentru a nu ajunge iarăși în turbincă. Ivan face acolo un chef de pomină până ce Talpa-iadului, descrisă ca cel mai
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
avea mari dificultăți economice. În 1914, armata rusă avea doar 4,5 miliarde de puști. Industria era precară. 20% din industria grea și 50% din căile ferate au fost devastate de distrugerile războiului. S-a impus interzicerea băuturilor alcoolice că votca pentru a limita scăderea dramatică a bugetului statului. Rusia era practic în colaps în 1915. În 1916 se înregistrează o mică revenire în producția de armament, dar cu prețul unei debalansari a economiei. În 1917 urma escaladarea și în final
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
milioane de bărbați alcoolici, despre mizeria cruntă în care se zbate majoritatea populației rurale, despre copiii flămânzi și goi care încearcă să se salveze în stradă, despre mamele care nu văd altă ieșire din catastrofă decât în aceeași sticlă de votcă, despre șomajul ajuns la niveluri exorbitante? Criza economică globală? Dar criza aceasta durează în Rusia de aproape douăzeci de ani! Unde se duc miliardele sau trilioanele de dolari căpătați pentru exportul de materii prime? Or fi uriașe rezervele de petrol
Salvarea neamului by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6772_a_8097]
-
mai extravagante la scară planetară. Corectitudinea politică americană, stîngismul delirant și agresiv din capitala Franței, înfrîngerea lui Lech Walesa, un mit al luptei anticomuniste, la alegerile prezidențiale din Polonia, în fața unui fost demnitar al regimului comunist, ambiguitățile cu damf de votcă ale lui Boris Elțîn, campaniile de reincriminare a gînditorilor care în perioada interbelică au simpatizat cu fascismul și evitarea oricăror discuții despre esența criminală a regimurilor comuniste sînt elementele de fundal ale anilor de mijloc din primul deceniu postcomunist. În
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
nu acestea erau versurile la care vibram cel mai intens, cum era normal, printr-o identificare la îndemâna oricui cu personaje legendare, în vremi care numai legendare nu erau. Aici mai degrabă râdeam, îngroșam, supralicitam, mai exact: după câteva sticle de votcă rusească, răcneam toți de ne spărgeam piepturile, amestecând formații și cântăreți: "Trece-o mierlă pe păduri, / Oooff, ofofof, Zace Lucaci în lanțuri/, Pentru sfânta libertate/ de care noi n-avem parte". Dar și "Privesc din Doftana prin gratii de fier
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
un decret? Undeva, sub mare grijă Izolat de fondul sonic, Suspendat frumos c-o tijă, O cafea și un gin tonic. A zâmbit subțire Brighiu, A răspuns cuncetineală: N.B.C.-ul din Moldova, Este a mea osteneală. Alături un set deplin Votcă, coniac și vin.Brighiule, astea sunt E-uri? - Nu șefule-s S.T.L.-uri. Ba, mai mult, când vine vremea, În al meu atelier, Bucureștiul și Craiova Sunt la mine-n palier. M-a servit cu o cafea, Și un S.T.L.
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93213]
-
ușă; o delegație de bătrânei vine să salveze guvernul și un zdrahon de soldat, profilat măreț, le rânjește: "Niet", "Bolșevicii": agitatori cu fețe de samsari sau hoți de buzunare; masele însuflețite; chipuri de mujici încrâncenați, înghesuindu-se la stacanele de votcă; mulțimea protestatară alergând bezmetică și care, de la înălțimea de unde este filmată, pare un roi de muște pe o felie de pâine cu marmeladă; femei-ostaș pipăindu-ți fesele pe sub pufoaice. Din când în când apare Lenin, sufletul revoluției. Prima dată în
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
insula zburătoatere, plasată mai departe decât Luna de problemele reale ale românului. Ale unui român de preferință orb și mut, pentru care televiziunea și radioul ajung să fie mai otrăvitoare decât zilnicul țoi de sodă caustică preluat sub numele de votcă și mai respingătoare decât duhoarea patriotardă a foștilor și viitorilor agenți ai ceaușismului victorios pe unde lungi, medii și scurte.
Răutatea vine pe unde radio by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16062_a_17387]
-
în producția de băuturi, fabrica s-a dezvoltat în următorii ani într-un ritm foarte susținut. Evoluția constant pozitivă a afacerilor a creat cadrul propice extinderii gamei de produse sub marca Alexandrion și intrării pe piața internațională de brandy și votcă. După 20 de ani de experiență consistentă în plan comercial și numeroase acumulări calitative în plan profesional, afacerea Alexandrion a devenit un model al industriei de băuturi din România. Alexandrion Grup România ocupă primul loc pe piața băturilor spirtoase din
Nawaf Salameh () [Corola-website/Science/333559_a_334888]
-
Iordachescu Ionut Premierul Victor Ponta a declarat că președintele Traian Băsescu a jignit "poporul român" când i-a răspuns vicepremierului rus Dmitri Rogozin făcând referire la votcă, adăugând că șeful statului are comportament de "sanatoriu" și că nu ar fi rău dacă Băsescu ar ajunge într-o astfel de instituție spitalicească. Vicepremierii Liviu Dragnea și Daniel Constantin, împreună cu prim-ministrul Victor Ponta, au fos invitații jurnalistului Victor
Ponta îl trimite pe Băsescu la sanatoriu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/30551_a_31876]
-
tipă care să zică: „Oh, nu ești...“. „Ba da“, răspundeam invariabil - și la fel de invariabil îmi petreceam nopțile cu ele. Ne îndreptam deci înspre casă - a mea - oarecum nerăbdători să ne-o punem, amândoi puțin băuți (câte jumătate de sticlă de votcă) și puțin drogați (câte zece centimetri de cocaină). Din boxele mașinii vuia soundtrackul minimalist-repetitiv de la Dracula, compus de Philip Glass și interpretat de cvartetul Kronos, trezind probabil partea orașului pe care tocmai o străbăteam. De obicei nu ascultam muzică ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cu ea. Oana preciză din nou că Nicolaescu și Cărmăzan. Lumea era revoltată. Take, Marcel și Ronaldinho ar trebui să câștige, nu boșorogii ăia. Se făcu chiar și un plan de luptă. Cineva propuse proteste, demonstrații. Luca îmi aduse niște votcă. - Băi, Luca, îl interpelă Cornel, tu de ce nu bagi ceva la CNC? - Nu eu, bă Cornele, zise Luca plictisit, am eu alte treburi... - Auzi Luca? făcu Take. - Da. - Te superi dacă-ți spun ceva? - Vedem noi. - Știi, bă, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să-mi dați telefoane la trei dimineața? Domnii mei, la ora asta eu sau beau, sau scriu, sau fut. Uneori chiar toate trei la un loc, recunosc. Dar vi se pare corect ca eu să trebuiască să las sticla de votcă din mână ca să ascult povețele distinsului frate Paul, care ține morțiș să-mi vorbească minute în șir, aproape un sfert de oră, despre ce înseamnă a fi membru în această minunată lojă? Despre consecințe, responsabilități și prostii de-astea? La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Prea mult pentru tine, hm? — Exact, prea mult. M-am uitat după Jacqui, era numai vina ei - era colegă cu fratele lui Kent. Dar n-am văzut decât găligani gălăgioși cu pupilele imense și fete cu un aer dubios, înghițind votcă direct din sticlă. Am descoperit apoi că Kent dăduse sfoară în țară că dorea ca oamenii să vină cu genul de fete care se aflau pe ultima sută de metri în cursa nebună, lipsită de inhibiții, dinainte de dezintoxicare. Dar chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Doina“, cu scările de la budă în pantă, pe care te prăbușeai ca un avion în picaj. Ne mutam apoi pe Dorobanți, la „Varșovia“ (unde te întâmpinau cele mai soioase fețe de masă) și „Primăvara“ (nu găseai niciodată bere acolo, doar votcă „Săniuța“). Apoi, până la Hotel Dorobanți, pedalai doi kilometri de pomană, spre Dacia și Eminescu. Acolo, la intersecția Marilor Clasici, te pomeneai iar cu-o grămadă de birturi sub nas: „La Ciupercuțe“ (unde halbele duhneau a Dero), „Turist“ (cu berea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
blocului, ei îi plăcea să vină după ore pe la mine (o ascundeam de părinți; așa se proceda atunci), cine mai poate ști și cine mai are timp să-și aducă aminte? Acolo se-adunau iarna și prietenii mei, la o votcă sau un „Vinifruct“: Gino și Cezar, cocoțați pe dulapul bunicului, sub tavan; Mihnea și cu mine, spate-n spate pe ziarele de pe dușumea; Andrei ținând afară de șase (oricum n-ar fi încăput pe ușă). Noi ceilalți, rămași înăuntru, ne întrebam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-ului zicea mersi c-a ajuns până pe vârful dealului; se mai găsiseră viteji care să deschidă ușa ori să pună mâna pe telefonul mobil și sfârșiseră neprevăzut: transformați în strecurătoare sau cu două degete lipsă. Berea mea avea gust de votcă și-aventură. Butonam calculatorul și măream imaginea emisunii preferate: Air Crash, o poveste care, de două ori pe săptămână, îmi amintea că ghinionul unora face norocul celorlalți. Vedeam avioane bubuind în aer, spintecate de explozii sănătoase: fuselajul se răsucea, topit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tânărul Lupu, habar n-având ce spune. Căzuse singur în capcană. „Mă, da’ ești deștept tare!“, s-a enervat Mihnea. „Unde-ai auzit tu de țuică la Tulcea?“ „La lipoveni...“, a mormăit Lupu o explicație. „Pe naiba. Ăia beau o votcă dublu distilată. Seamănă într-adevăr cu țuica, doar că o trec de două ori prin agregat.“ „Prin ce?“, a întrebat Lupu, prudent. „Prin agregat, bolovane. Acolo nu-i spun alambic, ci agregat. Instalația de distilare. Mai bagă și niște ierburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Sarrieri“, pentru a alege sutienul dorit. Aș fi stat lângă ea pe marginea blocului D9, privind printre lacrimi apusul de culoarea ceaiului de trandafiri. M-aș fi culcat lângă prietenul ei, împărțind cu-aceeași tristețe și bucurie patul, sticla de votcă și zecile de fotografii. Toate astea le-aș fi făcut senin, excitat, convins că-mi sunt destinate, ca un vraf de scrisori peste care dai din greșeală. Maria mă cucerise. Odată ajunși împreună, franchețea ei erotică și cumințenia mea imaginară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nimic. Se mai juca fotbal în curtea școlii (dar trebuia să te știe cineva din cartier, ca să intri acolo) sau se bea bere pe gard. Erau preferate sticlele mari, de plastic, la doi litri: PET-urile. Copiii, încă neînvățați, trăgeau votcă cu paiul, din cutii mici, de 250 mililitri. Golanii stăteau la o tacla, în timp ce nevestele lor își dezmorțeau picioarele printre mașini și grădini de floarea-soarelui: țineau de mână fetițe cu părul lung, buclat, cu ghetuțele furate din depozit. La 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai apucau să sară gardul înapoi. Îi găseai sprijiniți de zid sau de mașini, unii moțăiau pe capota lui Firănescu (lucru riscant, ținând cont de faptul că tipul arunca sistematic cu găleți de apă de la etaj), alții strângeau la piept votca sau PET-ul de „Bucegi“, cățărați pe conducta de gaz. Cei mai curajoși rămăseseră blocați pe gard, într-o zonă a nimănui, cu un crac pe stradă și celălalt în curtea depoului. Prinși între sârme și cărămizi, cu salamul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fericite; câteva, mai nărăvașe, dansau într-un fel de cuști cu gratii, inundate de lumini violet. Bărbații erau puțini, nesemnificativi: niște suporturi pentru mișcarea tăcută și frenetică a femeilor. M-am întors la Bloody-Mary-ul meu. Un sfert de pahar de votcă, trei sferturi de suc de roșii. Deasupra, turnam piper și sare, râșnite dintr-un butoiaș furat de la bunica Aneta. Sucul îl cumpăram de la „Alimentara“, la sticlă de jumate, capsulată ca berea. Rămâneau dinți de rugină pe gâtul ciobit, îi simțeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Mă uit în oglindă. Fața se deschide-n dominouri albe și verzi, mânuite de-un suprarealist abil. Ochiul clămpăne peste buze, nasul cade pe-obraz, dinții se rostogolesc odată cu bărbia. Mai vii eram atunci când simțeam frigul caloriferelor și gustul de votcă ieftină, când ne băteam de Crăciun pentru brazii aduși pe-ascuns cu locomotiva, când așteptam roșul murdar al autobuzelor, când în mâna-n care strângeam mingea de fotbal se comprimau și spaima și bucuria și rânjetele securiștilor peste cupola muzeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Marea Caspică. Îl recunoșteam dintr-o revistă, după dunele de sare, tractoarele și vagonetele corodate în nisipul portocaliu. Și îl mai știam și după cele trei cuvinte pe care le rosteam în minte, fără să mi le spună cineva: ceai, votcă și Allah. Aveam sub ochi celebra Gură Neagră, golul surpat în pustiul Turkmenistanului la 10 metri sub nivelul mării, de care orice călător fugea numai când îi auzea numele. Laguna deșertului, saturată de sare de brom și cloruri de magneziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
luminoase din platou. Se perindă de-a valma în fața camerei tot feluri de directori de obscure ONG-uri umanitare, plasate însă strategic în buricul (buricele, mai exact) Parisului, cântăreți celebri de origine asiatică care par treziți după o baie de votcă dintr-un club elitist parizian, frumuseți exotice (vulgaritate sexy-căutată), dar și preoți iezuiți uitați prin jungla asiatică de 40 de ani și care acum apar, în fine, la televizor. Dacă stau să mă gândesc bine, este prima oară când văd
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]