669 matches
-
Cum să nu fi știut? Dacă vrei îți fac și vrăji, glumește Teofana. — M-ai vrăjit până peste cap. Ce vrăji să-mi mai faci?o strânge cu drag de obraji și-o sărută Cezar. Foarte bine. Dacă avem un vraci în casă, nu vom mai cheltui banii cu medicii. Îți bați tu joc, dar să nu mă pui la încercare că te fac de nu știi pe ce lume trăiești. — Nu ești în stare de așa ceva, Teofana. Te cunosc perfect
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
își cere iertare după ce curcubeul sparge cu gingășia sa de culori zidul mohorât clădit de furtună. Atunci vor apărea zburdalnici mieii albi, năzdrăvanii văzduhului ce filtrează în lâna lor mițoasă blândele mângâieri ale soarelui. Copacii se vor reface oblojiți de vraciul blond purces din răsăritul lumii. Degetele strivite vor înverzi și-n semn de recunoștință vor saluta cântând un imn luminii. Iarba se va ridica din tranșeele unde fusese îngropată. Florile din ronduri își vor plânge morții, altele norocoase vor învia
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
a pus batista la gât. Nu știu ce o atrăgea în piatra aceea neagră; o privea mereu, o răsucea în degete, încerca să vadă prin ea. Cu toate intervențiile medicilor, nebunia lui Chabù rămânea mereu aceeași. Au fost atunci chemați din nou vracii și descântătoarele. Veni un unchi de al fetelor, un bătrân foarte blând și liniștitor, care cânta ziua întreagă imnuri vaishnave, melodii sfâșietoare și crude, ce-ți muiau voința și-ți înduioșau sufletul, și atunci asista întreaga casă, cu inginerul trântit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
liane țipă un lăstun, Pe sub ele o buhă se tot pitea. Poate-aș fi adus izvorul mai jos Sau să scap, cu el, de sovârf toți copacii, Dar riscam să întorc tot dealul pe dos Și să adun acolo toți vracii. Încât bățul rămase acolo, în drum, Iar dimineață, când m-am întors, Văile scăldate în aburi și fum Își dezveleau soarelui rodul frumos. Pe vechile cărări Poveste Pe vremea neîncepută încă, Când aripile-abia stau a se desface, Porni la drum
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
Înțeleg. Însă din nenorocire n-am avut parte de el. Dacă am concepe un altul? ― Nu, n-aș mai putea. Nu-i totuna... Era cu neputință s-o aduc pe linia de plutire. Am trecut în mâna timpului această îndatorire, vraci infailibil, care tămăduiește fără nici un leac rănile sufletului. Dar el lucra mai încet de-cît melcul și în primul rând mă acomoda pe mine cu noua stare de lucruri, făcîndu-mă s-o accept prin puterea obișnuinței. Ce-i drept și Mihaela
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
direct în gura osanalelor pentru „Marele Cârmaci“. Când a făcut revista și cenaclul Flacăra, s-a cutremurat lumea gazetărească și piața artistică, s au zguduit structurile Partidului, Miliției și Securității, pentru ca apoi, an de an, revista să decadă hilar, cu vraci paranormali, min ciună paranoică, fotbal politic, șantaje profitabile buzu narelor Bossului, ca să nu mai spun de mulțimea scrisorilor incomode, venite cu plângeri de la „oamenii muncii“ și livrate Secției de Presă, când nu direct „orga nelor abilitate să mențină ordinea și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
știa de un bulgar bătrân care făcea oasele la loc oricât de fărâmițate ar fi fost. Dacă spărgeai o oală în bucățele și-o puneai într-un sac, el o pipăia și-o făcea la loc. A intrat pe mâna vraciului și bine a făcut. Mai târziu, fiind vorbareț și mare povestitor și-a explicat ușoara dereglare a mersului fie prin contactul cu un pește spadă în Oceanul Fanteziei, fie prin suflul exploziei unei grenade în primul război mondial, alături de generalul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Uite acum îl semnez! (Faust semnează contractul adus de diavol) MEFISTO: Oricând vei mai avea nevoie de ceva, trebuie doar să-mi strigi numele și voi apărea să-ți îndeplinesc dorința! POVESTITORUL: Mefisto dispare iar din depărtare se apropie un vraci. VRACIUL: Bună ziua, domnule! (strânge mâna lui Faust și apoi spune gânditor) Nu știu de ce simt că ceva nu e în regulă cu dumneata! Ești atât de rece, că parcă nu ai suflet! FAUST: Domnule, vă mărturisesc că tocmai mi-am
Sceneta "Sensul vie?ii" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83571_a_84896]
-
acum îl semnez! (Faust semnează contractul adus de diavol) MEFISTO: Oricând vei mai avea nevoie de ceva, trebuie doar să-mi strigi numele și voi apărea să-ți îndeplinesc dorința! POVESTITORUL: Mefisto dispare iar din depărtare se apropie un vraci. VRACIUL: Bună ziua, domnule! (strânge mâna lui Faust și apoi spune gânditor) Nu știu de ce simt că ceva nu e în regulă cu dumneata! Ești atât de rece, că parcă nu ai suflet! FAUST: Domnule, vă mărturisesc că tocmai mi-am vândut
Sceneta "Sensul vie?ii" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83571_a_84896]
-
rece, că parcă nu ai suflet! FAUST: Domnule, vă mărturisesc că tocmai mi-am vândut sufletul diavolului Mefisto, pentru că am vrut să fiu veșnic tânăr și bogat! Am semnat și un contract cu el! Nu știu dacă am făcut bine! VRACIUL: Ați făcut cea mai mare greșeală! Sufletul domniei tale nu-și va găsi liniștea și va fi chinuit în Iad în vecii vecilor! Și acest lucru nu te va afecta numai pe dumneata, ci întreg Universul, pentru că sufletul dumitale este
Sceneta "Sensul vie?ii" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83571_a_84896]
-
fizioterapeutul în zile întregi. Duane era foarte grijuliu. — Ce faci cu nuca spetei, Mark? Ai grijă la nuca spetei. Ăsta se numește punct focal. Rupp îi supraveghea, ca să se țină de treabă. —Las-o mai moale cu chestia asta de vraci și dă-i voie lui Gus al nostru să arunce mingea. Zic bine, Gus? —Bine, Gus, spuse Mark, care se uita la agitația din jur ca și cum ar fi fost în reluare. Bonnie venea o dată la câteva zile. Vizitele ei îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
putea ști. Avea să-i înfrângă rezistența prin raționament sănătos, prin logică ineluctabilă. Într-o după-amiază cenușie de aprilie, când îl luă la plimbare prin ploaia măruntă de afară în jurul iazului artificial de la Dedham Glen, aduse vorba despre cariera de vraci care aduce ploaia a tatălui lor, din vremea când pilota avionul său de stropit recolta. Mark clătină din cap. —Ei, de unde Dumnezeu știi asta? Ți-a spus Bonnie? Rupp? Și lor li se pare ciudat cât de mult semeni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-l diagnosticăm. Trebuie să ne întoarcem la Bunul Samaritean. —La Hayes? Data trecută m-a jignit, practic. Daniel, trebuie să-ți spun că sunt puțin surprinsă. De când te-ai apucat tu să aperi medicina organizată? Credeam că sunt toți niște vraci. „Tehnologia occidentală știe mai puține despre medicină decât au uitat indienii americani.“ — Păi, cam așa e. Dar pe vremea când primele popoare au descoperit leacurile, nu se întâmplau prea multe accidente de mașină. Dacă aș cunoaște vreun indian american care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fel. Chestia e că pur și simplu nu pot... Când încerc să mi-l închipui cum era înainte? Nu sunt sigură că... Uneori era chiar țâfnos. Răcnea cum am plecat eu și mi-am salvat pielea, lăsându-l pe mâinile vracilor și antreprenorilor. Mă făcea... Uneori mă ura pur și simplu. Nu te ura. — De unde știi tu? Palmele lui țâșniră în sus, o țintă pentru furia ei. Îmi pare rău, se precipită ea. Pur și simplu nu sunt convinsă că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Daikku, ocrotiți de leul de piatră. Descuia Poarta Leului ferecată și pășea în credința că e soldat. Unicul nepot al dastur-ului de la templul din Yazd nu râvnea onoruri, nici glorie. Se vedea slujind Ecbatana, cu triburi de magi și cu vraci cititori în stele. Bunicu-său nu uita să adauge: „Muntele Alvand e-al zartosht-ilor, o să mergem să vezi cum stă scris chiar de Xerxes și de marele Darius, care i se închinau lui Ahura“. Nu bunicu-său îl dusese, ci maică-sa
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Credințe asemănătoare existau și la egipteni, care îl asociau numărului sacral șase, număr “plin, divin și perfect”. Apollo era și un zeu vindecător, iar inelarul se numea la romani și digitus medicinalis (deget medical), deoarece medicii antici, iar apoi și vracii, și farmaciștii Evului mediu, amestecau cu el diferite unsori tămăduitoare și tot cu el le aplicau pe rana bolnavului. 9. Poate și în virtutea legii inversării contrariilor, specifică gândirii mitico-simbolice, în care noțiunile de mic-mare, slab-puternic se inversează, piticul din basm
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
cu oglinzi. Nu se puteau dispensa de el, de fascinația și de teama pe care le-o inspira imaginea lui. Era Dumnezeul lor, un Dumnezeu bolnav, șchiop, îmbătrînit, chinuit de gută și maniac, cu toate atributele unui idol local, unui vraci de care aveau nevoie și pe care vroiau să-l știe la locul lui, chiar fără să-l vadă, cu atât mai de temut cu cât era mai invizibil, pe care să-l bârfească și de care să depindă, care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu oglinzi. Nu se puteau dispensa de el, de fascinația și de teama pe care le-o inspira imaginea lui. Era Dumnezeul lor, un Dumnezeu bolnav, șchiop, îmbătrânit, chinuit de gută și maniac, cu toate atributele unui idol local, unui vraci de care aveau nevoie și pe care vroiau să-l știe la locul lui, chiar fără să-l vadă, cu atât mai de temut cu cât era mai invizibil, pe care să-l bârfească și de care să depindă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
neîncredere. Nu spune nimic din modestie, pentru că nici o altă moașă n-a reușit să-ți ia locul la Teba. Doamna stăpânului meu a pierdut sarcina de două ori și a fost pe moarte din cauza unui copil născut mort. Medicii și vracii nu i-au putut face nimic, iar acum moașele se tem să vină la o prințesă care a avut atâta ghinion la nașteri. Mama ei a murit și ei îi e foarte frică. Stăpânul meu o iubește mult pe soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
orientale, aproape mongolice; cu privirea crudă, dar cu zâmbetul deschis și râsul spontan. Să tot fi fost strânși vreo douăzeci, majoritatea bătrâni, dar erau și mulți războinici pictați din belșug și nu s-ar fi putut spune care era căpetenie, vraci sau șef mai mic de trib, căci nici unul nu părea să dețină autoritatea asupra celorlalți. Toți apăreau goi, cu excepția clasicei fâșii roșii înnodată de penis, și vreo șase erau împodobiți cu mănunchiuri de pene în urechile perforate. Vorbeau între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
drumurile, potecile ascunse, râurile, văile și trecătorile de la fiecare punct cardinal al teritoriului yubani. Astfel - repetate până la saturație - băieții vor putea, mai târziu, să străbată aceste drumuri aproape cu ochii închiși, fără să aibă nevoie de călăuză. Și căpetenia sau vraciul le vorbea despre zei și spirite; despre Taré și Intié, silindu-i să învețe pe dinafară nesfârșitele Kum-taré sau psalmi de origine divină care alungau orice fel de rău. Existau Kum-taré împotriva mușcăturii de șarpe veninos, a durerii de stomac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de război. Și acum suntem în război. Sau nu-i adevărat? — Nu știu. Sunteți în război? — Albii îl vor... De cincizeci de ani, yubani-i n-au mai micșorat capete. Ritualul este aproape uitat și doar Xudura, cel mai bătrân dintre vraci, jură că și-l amintește. — O să micșorați capetele astea? întrebă el, îngrozit. Îi veți transforma pe nenorociții ăștia în „tzanza“, pentru ca albii să aibă dreptate când spun că yubani-i sunt niște animale care nu merită respect? — Albii nu respectă animalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din coliba cea mare, în urma unui bătrân adus de spate și acoperit cu amulete: Câtă vreme te gândești, vei vedea ceva pe care puțini albi l-au văzut: micșorarea capetelor... — Or s-o facă deja? — Încep acum. Bătrânul este Xudura, vraciul, singurul care cunoaște formulele magice. Ceilalți sunt ajutoarele lui, cei care i-au ucis pe garimpeiros. Kano este printre ei. Și-au petrecut noaptea în post și meditație, închiși în colibă și nu vor mânca, nici nu vor bea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
între ei. — De ce? — Spiritele morților bântuie în jurul capetelor. Caută să se răzbune împotriva celor care i-au biruit și împotriva tribului yubani. Dacă ritualul micșorării nu se îndeplinește în toate amănuntele lui, spiritele vor reuși să se răzbune. Războinicii și vraciul sosiseră împreună la butuc. La trecerea lor, tribul se dădu în lături cu respect și acum forma un larg și tăcut cerc. Xudura se postă dinaintea capetelor și începu să le acopere cu blesteme, strigând din răsputeri și agitând în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu ochii negrului Rafalo și apoi, la unison, fiecare războinic aruncă ochiul corespunzător în mlaștină, pe deasupra capetelor spectatorilor. Timp de câteva minute, nu se întâmplă nimic. Războinicii se așezaseră pe vine și fiecare puse dinaintea lui un cuțit ascuțit, în vreme ce vraciul rămânea nemișcat, cu ochii dați peste cap și privirea îndreptată spre cer, ascultând. — Xudura știe că spiritele morților încearcă să adune ochii și îi caută în mlaștină înainte ca pirania să-i devoreze, șopti José Correcaminos. Dar în mlaștină, trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]