402 matches
-
mă mai gândesc atâta la bani și să muncesc mai mult. Mie de fapt îmi place să muncesc din greu. Poate că am cam pierdut lucrul ăsta din vedere în ultimul timp. Se întoarse în birou și se uită la vraful de hârtii de pe masă. Erau pline de informații: rapoarte pe care Max trebuia să le citească, calcule peste care trebuia să se uite - rezultatul unei munci pe care oamenii de la etajul trei o depuneau chiar în acest moment. Și datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
braț și picior. Însă, odată urcată în lift, își dori să nu fie singură. Totuși, panica ei ușoară fu doar de moment și, ieșind la etajul șase, singurul sentiment pe care îl avea era mulțumirea întoarcerii. Începu prin a deschise vraful de scrisori pe care le primise (era uimitor cât de multe primea, dat fiind că exista și poșta electronică) și răsfoi câteva din rapoartele care îi fuseseră lăsate pe masă. Pe măsură ce dimineața înainta spre amiază și colegii ei își dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ochelari cu lentile combinate, fiecare tăiată În formă de semilună; un stilou; o scrumieră masivă din bronz, În care era capătul bine mestecat al unui trabuc, și lângă ea - cutia de Black Wisdom Havanas din care acesta fusese luat; un vraf de plicuri cu corespondență și câteva fotografii În rame de argint. M-am uitat la Schemm, pe care, chipurile, cititul din revistă Îl solicita mult, și apoi am luat una dintre fotografiile Înrămate. Tipa din poză era brunetă și drăguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
din cele câteva care se aflau pe biroul meu. Mă jucam cu el, rece cum era, când s-a auzit un ciocănit În ușă. Frau Protze Își făcu apariția: — Mă Întrebam dacă sunt ceva Îndosarieri de făcut. Am arătat către vrafurile dezordonate de dosare care zăceau pe podea În spatele biroului meu: — Ăsta e sistemul meu de Îndosariere. Mă credeți sau nu, chiar sunt Într-un fel de ordine. Ea Îmi zâmbi, fără Îndoială pentru a-mi face pe plac, și dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Blanchard și polițistul Bleichert să se prezinte urgent în biroul domnului Loew. Liber! Am străbătut coridorul ce ducea spre biroul lui Ellis Loew. Lee, Russ Millard și Harry Sears erau deja acolo, forfotind în jurul biroului lui Loew și răsfoind un vraf din ediția de dimineață a ziarului Herald. Lee îmi făcu cu ochiul și-mi întinse un exemplar deschis la știrile locale. Mi-au căzut ochii pe un articol intitulat „Procurorul adjunct al Curții Penale va candida la postul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
consta în trei vorbe: Rahat pe băț. Am terminat imediat după lăsarea întunericului și am pornit spre casă. Era vremea cinei. Când am parcat mașina, am văzut-o pe Kay cum iese valvârtej pe ușă, coborară treptele și azvârle un vraf de hârtii pe gazon, după care face cale-ntoarsă ca o vijelie, cu Lee pe urmele ei, urlând și dând din mâini. M-am apropiat și m-am lăsat pe vine lângă teancul de hârțoage împrăștiate. Hârtiile erau copii după rapoartele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
poliție, scos la-naintare pentru uciderea unui criminal din Edinburgh. Cum să ucidă bătrânul acela pe cineva? Era așa fragil! Procurorul Fiscal n-avea să-l atingă nici c-o floare! Logan Își lăsă capul să cadă până ajunse pe vraful de hârtii. — La naiba. Se lovi cu fruntea de masă, simultan cu fraza: La naiba, la naiba, la naiba... Fu Întrerupt de soneria puternică a telefonului mobil. Oftând, scoase drăcia și și-o vârî În ureche. — Logan, spuse el, lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de la-nceput, știi? El e șmecher. Io-s o labă tristă. „Du-te acasă, tataie, altfel Îți rup mufarina...“ Un zâmbet știrb se transformă Într-un hohot care deveni un alt acces de tuse. Doug se lăsase pe spate pe vraful de perne tari de spital, respirând greu. Așa că l-am bătut de l-a luat naiba. Chiar acolo În cameră. Apoi apare bastardu’ de frate-su ăla delicat din dormitor, jelind, Învelit tot În halatu’ lui roz. Și io n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
descriere și le-a mirosit, da, le-a mirosit cum ai mirosi o bucată de salam sau o ceașcă cu cafea sau părul unei femei stop (ce va face individul?); se așază din nou În fotoliu, Începe să ia din vraful de scrisori una câte una și să le (ei, ce?) citească (acum am pierdut orice șansă de a face din el un actant cu acte În regulă: ce să fac? Mă resemnez, citesc și eu); pe măsură ce parcurg rândurile, Îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
camera fetelor. Deși conținutul seifului era pentru ele, erau prea mici ca să înțeleagă astfel de lucruri. Am aprins lumina de pe hol și am deschis ușa dulapului cu lenjerie. Mirosul de haine proaspăt spălate îmi inundă nările. Am scos cu grijă vraful de prosoape de pe raftul din fața seifului, nu pentru că eram îngrijorat că Madeleine va observa că umblasem iar la el, ci doar pentru că nu voiam să fac dezordine pe raftul pe care ea sau doamna Goralski îl aranjase. Nu sunt lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și lăsase grămada de tacâmuri pe cuptorul cu microunde. Scoțându-și batista din buzunar, Își suflă din nou nasul și apoi, distrat, Începu să șteargă cu ea masa din bucătărie, În timp ce Ted aranja farfuriile după formă și mărime, punând fiecare vraf la locul lui, În dulapul de deasupra chiuvetei. —De ce nu scrii un articol despre asta Într-un ziar, Fima? Ar trebui să publici ceva, ca să poată citi și alții. Ai un limbaj atât de bogat. O să-ți facă și ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
polițiste. Chestiunea În sine nu-i complexă. Locuiesc, după cum prea bine se știe, pe strada Vicente López. În odaia mea de lucru, uzina metaforelor mele, am o casă de bani; În prisma ei este (mai bine zis era) zăvorât un vraf de scrisori. Până aici nu Încape nici o taină. Corespondenta și admiratoarea mea e Mariana Ruiz Villalba de Muñagorri, Moncha pentru intimi. Eu joc cu cărțile pe față. În pofida unor calomnii impostoare, legăturile noastre n-au fost intime. Noi hălăduim Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care pot fi profitabile tuturor și, prin urmare, surse de putere. Dar, mie, care n-am nimic de-a face cu creația și nu intenționez să scriu vreodată vreo carte, gândul ăsta îmi e indiferent, pe mine mă mișcă toate vrafurile astea de hârtii numai din motive sentimentale - ele sunt viața trecută a mamei mele; atât. Sau, dacă aș fi fost un străin, le-aș fi răsfoit sau citit pe toate eventual din curiozitate, să aflu ce gândea sau ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îi respinsese primul memoriu, într-o cămașă descheiată la gât, în carouri galbene și roșii, sprijinit de speteaza scaunului pe care își așezase haina, cu o mână umflată și acoperită de păr întinsă, cu degetele ca niște cârnăciori, peste un vraf de dosare din fața sa, privindu-l cu aceiași ochi mici și rotunzi, dar fără să mai gesticuleze ca data trecută și fără să mai umble de colo-colo, revoltat de câte îi sunt date să audă și cu câte treburi imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
glasul prea subțire pentru trupul prea mare: lasă, tovarășu’, crezi că nu ne-am uitat și noi în dosaru’ dumitale? și crezi că? și tăcând dintr-odată când adjunctul de primar i-a pus mâna pe brațul păros întins peste vraful de dosare și i-a făcut lui Andrei Vlădescu un semn cu capul, să continue, vă ascultăm, zicându-i, să auzim care-i problema; uitându-se cu privirile ușor mijite, scrutător, la Andrei Vlădescu, care începe, nedumerit și surprins, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
răspunzând ca un automat, fără să mai gândească: simplu, o scrisoare din partea redactorului-șef în care, iar subalternul oprindu-se din a-și șterge sudoarea de pe ceafă și pe de gâtul gros și ridicând mâna cealaltă, întinsă până atunci pe vraful de dosare, într-un gest brusc revoltat, ca și cum ar fi vrut să îndepărteze de la el o ispită sau o pată, subțiindu-și glasul și mai mult: ascultă, tovarășu’, nu-ncerca să ne vii aici cu tot felul de intervenții! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu o lună în urmă. Erau tot trei bărbați la biroul acum mai impunător, în stânga cel cu ochi mici și rotunzi, glas prea subțire pentru trupul său mare, degetele ca niște cârnăciori, mâna acoperită cu păr întinsă peste un alt vraf de dosare, din nou într-o cămașă cu carouri țipător colorate; la dreapta altul, în vârstă și cu părul alb, probabil cel de data trecută, nu era sigur; și la mijloc primarul, mărunțel, cu mișcări zvâcnite. „S-auzim“, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
colorată. „Ai dosarul pe aici?“, l-a întrebat. „Desigur, desigur“, s-a auzit glasul subțire, „tovarășu’ a mai fost pe aici, la tovarășu’ prim, și ne-a amenințat și cu intervenția revistei ăsteia sau ceva de genul ăsta“. Scotocea în vraful de dosare din față, a scos câteva hârtii și i le-a întins primarului. „Cum adică să vă amenințe? De ce să fie nevoie de o intervenție?“ „Pentru că legile spun altceva“, s-a auzit iar glasul subțire, „și tovarășu’ nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Cartierul meu general era, la acea oră, la ai mei, În Avon, acolo unde mă mutasem, cam cu inima Îndoită, după absolvire, acolo unde rămăseseră majoritatea efectelor mele personale În timpul călătoriei din vară. Toate hainele mele pentru interviuri erau făcute vraf pe canapeaua lui Lily. Încercasem să Îi spăl vasele, să Îi golesc scrumierele și să cumpăr cutii de Înghețată Häagen-Dasz ca să nu mă deteste, dar mi se părea corect să o scutesc din când În când de veșnica mea prezență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lungi ca să mângâie elegant gleznele, iar altele atât de scurte, că păreau bustiere. Am luat o fustă lungă până pe la jumătatea gambei și mi-am pus-o În dreptul taliei, dar materialul abia dacă Îmi acoperea unul din picioare. Următoarea din vraf pe care am pus mâna se revărsa până la podea Într-un vârtej de tul și șifon și părea că s-ar potrivi mai bine la o petrecere În aer liber din Charleston. Una dintre fuste era din material decolorat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Emily mă prezentase lui Ahmed Înainte de Crăciun, prezentarea făcând și ea parte din instruirea mea, și acum speram să-l pot câștiga de partea mea. — Stai așa, a strigat el văzând că m-am pus pe Înhățat diverse ziare din vrafurile de la margine. Ești fata cea nouă a Mirandei, nu? Vino Încoace. M-am răsucit pe călcâie și am observat cum Ahmed se apleacă și se vâră cu totul sub chioșc, iar fața Îi devine stacojie de efort. — Aha! a strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nimic altceva. Am așezat farfuria pe marginea biroului ei și am pus cafeaua latte și șervețelul cu toate accesoriile necesare alături. Nici nu m-a privit. M-am oprit o clipă să văd dacă nu cumva are să-mi Înmâneze vreun vraf de liste cu documente de pe biroul ei, care trebuiau trimise prin fax, găsite sau Îndosariate, dar m-a ignorat cu totul, așa că am ieșit. Ora opt și jumătate dimineața. Eram trează de trei ore, mă simțeam de parcă aș fi muncit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ieșiți pe poarta hotelului, dați‑mi voie să vă arăt asta. S‑a dus la biroul‑mamut, a deschis sertarul de sus și mi‑a Înmânat un plic cu antetul franțuzesc al revistei Runway pe el. În plic era un vraf de bancnote de euro, În valoare de vreo patru mii de dolari. Biletul, scris de mână de Briget Jardin, editorul care se ocupase de cele mai multe din problemele vizând organizarea și planificarea călătoriei și a petrecerii Mirandei, zicea așa: Andrea, draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu poată asista la prezentările colecțiilor de primăvară cu cea mai redusă cantitate de stres, neliniște sau griji. Mulțumesc foarte mult, Stephan. Asta e foarte util, am zis eu și am vrut să‑i dau totuși vreo două bancnote din vraf, dar el s‑a prefăcut politicos că nu vede și s‑a retras, numai plecăciuni, pe hol. Am constatat cu satisfacție că părea mult mai puțin terorizat decât fusese cu câteva minute mai devreme. Am reușit cumva să Îi fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
atrăseseră atunci cînd vizionaseră casa. „O să putem sta acolo Împreună În serile lungi de vară“, au spus. Acum Helen se uita la vălmășagul de haine care ascundea bancheta; aruncă apoi o privire spre patul nestrîns, spre ceștile și cănile și vraful de cărți citite și necitite care erau Împrăștiate peste tot... — Camera asta, zise ea, e insuportabilă. Poftim, sîntem două femei mature, dar trăim ca niște curve. Nu-mi vine să cred. CÎnd eram mică, mă gîndeam la casa pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]