410 matches
-
ci lunecau și costumele, doar patul și amanții rămâneau sus. Dar și el Începea să se rotească, la Început mai lent, apoi din ce În ce mai repede, ridicându-se spre tavan și lăsând În locul său un dreptunghi de praf și scame și un vraf Întreg de pantofi, alături de cârpele și păpușile de care Lilith nu voia să se despartă nici În ruptul capului și care mult timp zăcuseră sub pat. Ridicându-se de pe traverse, cu buchetul de trandafiri strâns la piept, Noimann se scutura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de la Corso. Un compartiment Întreg era ocupat de Bikinski, reprezentat În mai multe ipostaze. Și tânăr, și bătrân. Privit din față și din spate, cu și fără barbă. În chip de stâlp de afișaj, Încălțat cu adidași Nike și cu vraful de icoane sub braț sau În chip de piatră kilometrică, alergând pe străzi de unul singur... Unul din Bikinski privea absent pe geam, altul se uita cu ochi pierduți la Noimann. Compartimentele cu sutele de Bikinski se perindară unul după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
născocire. Nimeni nu-i „cineva” real, cu excepția domnului Terry Fletcher. Spuneți-vă în continuare că e doar o poveste. Nimic din toate astea nu e real. Ideea vine din Anglia, unde studenții la arte se duc la poștă și iau vrafuri din etichetele alea ieftine pentru scrisul adresei, oferite gratuit clienților. Fiecare oficiu poștal are maldăre întregi de etichete dintr-astea, cam de mărimea unei mâini cu degetele întinse dar strânse. O mărime numai bună de ascuns în palmă. Etichetele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de pitici Odihnea pe creastă, sus, - Eu voinic prea tare nu-s: Rupt din fugă, Subt o glugă De aluni, pe buturugă, Odihnii Și eu curând... Vezi, atunci mi-a dat prin gând Că tot stând și alegând Jos, în vraful de foi ude Prin lăstari și vrejuri crude, S-ar putea să dau de el: Melcul prost, încetinel... În ungher adânc, un gând Îmi șoptea că melcul blând Din mormânt de foi, pe-aproape, Cheamă Omul să-l dezgroape... Și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
duium, să vie O viforniță târzie De Păresimi. Vântura, stârnind gâlceavă, Albă pleavă; Și cădeau și mărunței Bobi de mei... (Ningea bine, cu temei.) În bordei, Foc vârtos mânca năprasnic Retevei. Pe colibă singur paznic M-au lăsat c-un vraf de pene... Rar, le culegeam alene: Moșul Iene Răzbătea de prin poiene Să-mi dea genele prin gene. Și trudit Lângă vatră prigorit Privegheam prelung tăciunii... Umbre dese Ca păunii Îmi roteau pe hornul șui Leasa ochilor verzui. Și-mi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
treabă!... Cu aceste vorbe, bătrânul a pornit spre chilie. S a oprit în cerdac, a ridicat capacul unei lăzi și mi-a făcut semn să-l ajut la treabă...În scurtă vreme, m-am trezit cu brațele încărcate de un vraf enorm de cărți...Toate având tartajele de aceeași culoare...Aha! Îmi zic. Știu despre ce i vorba...După ce capacul lăzii a fost lăsat să cadă, bătrânul s-a întors spre mine, cu chipul luminat de un zâmbet șugubăț: Ei! Ai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
la bulgărele de aur mișcător. Ce i?... După un timp, îmi dau seama că o rază de soare - mai îndrăzneață - a spart coroana de frunziș a nucului din grădiniță și s-a furișat hoțește pe fereastra chiliei și, căzând pe vraful de cărți de pe masă, le-a prefăcut într-un bulgăre de aur! Jucăușul zefir al dimineții alintă cu gingășie frunzele nucului care se hârjonesc cu razele de soare...Totul este un joc îmbietor plin de farmec. Rămân un timp uitat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dispărut mai repede decât și-a slobozit glasul...” Cu bătrânul era altceva. Îl simțeam mereu în preajma mea și îl vedeam parcă aievea... Am rămas în așteptare, fără să-mi dau seama ce anume aștept...Din obișnuință, în acest timp răscolesc vraful de acte din față. După un timp, o mișcare din apropiere îmi atarge atenția. Privesc într-acolo, surprins...Din umbră se desprinde întâi...chipul bătrânului, care mă învăluie într-o privire caldă... Îndată îi văd și mâinile. Poartă două ulcele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Ceea ce știu este că după un timp mă aflam...în sala tronului din palatul voievodal și că actele domnești se găseau la fel cum le-am lăsat noaptea trecută; cele citite într-o parte, celelalte ședeau cuminți pe rafturi în vrafuri colbăite...Am făcut câțiva pași spre masă, fără sfială. Mă simțeam ca acasă. Obișnuindu-mă cu lumina puțină de acolo, m-am așezat pe scăunelul știut și am început să răscolesc, privind din când în când spre ușă. De ce? Nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
a trecut prin minte să rămân cât pot de mult treaz, să aflu ce face călugărul în fapt de seară. Dar abia am închis ochii pentru o clipă și visul a și început să curgă...În fața mea se găseau aceleași vrafuri de hârțoage îngălbenite de vreme și colbăite peste măsură. Mi se părea cu nu am lipsit dintre ele decât o clipită sau...poate deloc. Nu mi-a trebuit prea multă vreme ca să încep a le răscoli de zor. Răscoleam, dar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
întâmplat și de această dată. De fapt, cartea de volnicie despre care era vorba a fost dată în urma judecății dintre Moisei Cucoranul și unchiul său Lupașco. În vreme ce eu cătam să dezleg înțelesul cărții de volnicie, bătrânul răsfoia mai departe prin vraful de manuscrise. În clipa următoare, și-a ridicat ochii spre mine, îndemnându-mă din priviri să citesc. N-am întârziat să-i lămuresc curpinsul manuscrisului. Iaca ce spune vodă: „Dat-am carte domnii mele boiariului nostru, lui Moisei Cucoranul cămărașul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
catapeteazma și odăjdiile bisericești. Despre pictură nu poate fi vorba, pentru că schitul nu a fost pictat niciodată. Pridvorul a fost făcut abia în 1936 de O. Bichiu.” Ca bătrânul să nu mi-o ia mereu înainte, răscolesc cu grabă prin vraful de manuscrise. Când am pus mâna pe unul care mi s-a părut de luat în seamă, l-am fluturat mândru prin fața călugărului... „Ai găsit mărturia vornicilor de poartă privitoare la locul unde a fost Școala Vasiliană. Așa-i?” Și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
putea să vă demonstrez că n-am făcut altceva decât să duc mai departe lectura unei singure cărți. — Și pentru mine toate cărțile pe care le citesc duc la o carte unică - spune un al cincilea cititor, apărând de după un vraf de volume legate -, dar e o carte înapoi în timp, abia ghicită din amintirile mele. Există o povestire care pentru mine se află înaintea tuturor celorlalte, al cărei ecou - imediat pierdut - apare în toate povestirile pe care le citesc. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
50 de lire din banii firmei. Douăsprezece minute: 100 de lire. Optsprezece minute: 150 de lire. Cum am zis, avocații de la Carter Spink nu stau degeaba. DOI Când ajung la serviciu, Ketterman se află lângă biroul meu, uitându-se la vrafurile de hârtii în dezordine și la dosarele presărate peste tot cu o expresie de dezgust. Sinceră să fiu, nu am cel mai bibil birou din lume. Adevărul e că... e un dezastru. Dar am intenția să fac ordine cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de nu am văzut... cum de mi-a scăpat... Nici măcar n-am văzut documentul. Nu mi-a captat atenția, nici măcar o secundă. Probabil că mi-a fost pus pe birou, după care a fost acoperit cu altceva. Un dosar, un vraf de dosare, o ceașcă de cafea. O scăpare. O greșeală. Unica greșeală pe care am făcut-o vreodată. Aș vrea să mă trezesc și să descopăr că totul n-a fost decât un coșmar, că s-a întâmplat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Dominic la microfon cu un glas profund de comentator TV. Întrebarea este... are vreun regret ? Mă privește interogativ. — Parcă trebuia să fie un film gen camera ascunsă, i-o retez scurt cu o privire supărată. Poftim ! Guy îmi trântește un vraf gros de contracte în poală. Uite afacerea Samatron. Uită-te puțin peste ea. Mă uit la mormanul de hârtii înalt de peste zece centimetri. Altădată, simpla vedere a unui contract nou-nouț îmi stârnea un val de adrenalină. Întotdeauna voiam să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
trupul acoperit În o armură solidă, cu margini roșii, și capul apărat de un coif care se lățea spre ceafă asemenea unor plete desfăcute. În mână purta o torță. Ca să arate mai bine că era grăbit, apropie flacăra de un vraf de suluri prăfuite. Istoricul nu stărui, luă În mâini și la subsuoară tot ce putea să ducă, fără să Încerce să facă nici cea mai mică selecție și, atunci când scăpă manuscrisul intitulat Tainele eterne ale astrelor și numerelor, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
printre cei de fațè, dar pe care, acesta, stimulat de aburii alcoolului, o vede aievea, în carne și oase, dându-i târcoale, Interlocutorul invizibil al cetèțeanului turbulent pare sè-și schimbe încontinuu poziția, fie sèrind pe masa plutonierului major, fie deasupra vrafului de dosare așezate pe un dulap din colțul încèperii, fie sub masă unde stau eu că sè-mi scriu declarația, la un moment dat, potrivit felului ciudat în care bețivul și-a dat capul pe spate că sè-l vadè, acesta dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cei ce o doriseră, nimicul dintre întrebările puse de ea în jurnalul intim, dospit de răspunsuri albe în fața cărora, sigure pe sine, rămâneau cele două puncte :. Concluzia era pe undeva risipită pe la fundul boccelei, dar acum nu o mai interesa vraful de pălăvrăgeli, sfaturi în consilii de familie cu părinții și rudele limitrofe, secondate de cele de peste mări, cu înțelesuri de pe altă planetă, fără să uite sentimentele (stafidite) contradictorii pentru toată cloaca aceea de mătuși, profesori, mame și tați care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să avem grijă mereu, nici nu știi când pot deveni reali, ca să nu se poată trezi, să nu se poată trezi... Lanurile de porumb foșneau înfricoșător. Căpcăunu cobora de pe Lună pe acoperișurile foișoarelor, dădea mâna cu fiecare santinelă arătându-le vrafurile de zmeie și parașute, apoi cu poalele negre ale hainei fluturând, se deplasa iute spre școala la care, peste câteva ore urma să mergem, da, urma. Și Șepcarul spuse: Viața mea a fost mai searbădă din cauza ochilor mei slabi, ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ție Gustav, prietene, eu și acum dau teze. Într-o zi am descoperit cu surprindere că un înger scria în locul meu. Când m-a văzut, s-a rușinat, a ridicat din umeri și s-a volatilizat, lăsând din grabă pe vraful de hârtii o pată de soare. Am încercat să o acopăr cu tușul negru al pixului, dar parcă aș fi scris peste o pată de grăsime. Nu se vedea nimic. N-am mai răsfoit paginile scrise până atunci de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
am adunat pe toți și am deschis ușile. Încăperea era goală. Scaunele erau vraiște și erau hârtii pretutindeni. Parcă ar fi fost furtună înăuntru. Am făcut curat, după cum vezi. Hârtiile sunt acolo, în colț, zise arătând cu degetul, grosolan, un vraf. Geamurile erau închise toate. M-am gândit că poate au ieșit pe fereastră. Știi... de la etajul unu până la parter nu e chiar atât de mult spațiu, dar geamurile erau închise, și ele se închid doar din interior... la ușă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
spune că suntem gata pentru testarea umană? Josh se cutremură. — Eu nu aș face-o, zise el. Adică, nici măcar nu am cerut la FDA să ... — Știu. Primul pas. Să facem cererea. — Rick, știi ce presupune cererea pentru faza întâi. Un vraf de date de cercetare și un teanc de formulare de trei metri înălțime. Asta doar ca să începi procesul. Și ar trebui să oferim un grafic de dezvoltare ... Rick flutură din mână, nerăbdător. — Știu. Am spus doar să o anunțăm. — Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pe rană, cu ochii după ăla, că eram înnebunită de frică, el s-a îndreptat spre ușă, până la urmă a ieșit repede, eu îl așteptam neliniștită în cerc, în semnul ăla pe care îl făcuse. S-a întors cu un vraf de tratate, s-a așezat la masă și a început să citească, răsfoia, ofta, n-a ridicat deloc privirile spre mine, sublinia cu un pix, nici nu știu cât timp a trecut până și-a învățat el lecția. Într-un sfârșit, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
plimb printre haine: ador fiecare textură, fiecare culoare. Negrul se pierde în ciocolatiu, în maro-deschis, în crem în cele din urmă, cu o nuanță de bleumarin aruncată cu măsură. Văd niște pantaloni frumoși și ignorând-o pe Geraldine, care îngrămădește vrafuri de haine pentru mine în mâinile lacome ale vânzătoarei, merg la camera de probă să-i încerc. ― Ce zici? îi cer părerea Geraldinei, întrebându-mă de ce pantalonii îmi sunt un pic cam mari, așa cum îi țin deasupra mijlocului, să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]