598 matches
-
penițe de cer. Făceam punți din eșarfe regești de cuvinte, Iubeam pentru doi, subjugat, în culori, Mi-era noaptea poem, săptămânile sfinte, Întețeam jar de gand pe cearșaf de splendori. Țâșneau sub vesminte fântâni de lumină, Stârneam lungi săruturi cu vreasc de candoare, Din cupe de maci sorbeam vis la cină, Serafi așterneau ceru-ntreg la picioare. Târziu am aflat ce pungașă e viața, Cum cerne pe tâmple ninsorile toate, De-abia ce am scris iubirii prefață Și-aș vrea amânat
SE POATE? de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376107_a_377436]
-
că n-am privit sufletul tău. Să nu spui vreodată că nu am iubit ființa ta! Pentru că Eu, pas cu pas, Am urmărit cărarea-ți pietruită. RUGA UNUI VIS PUSTIU Fă-mi, Toamnă, dorul mai aprins, Să ardă-n mine vreascuri de iubire. Să mistuiesc ca strugurii în teasc, să mă cobor, să mă înalț Ca frunza care moare, ca să învie. Fă-mi, Toamnă, sufletul încins, O torță pentru nemurire Să ard de sete după veșnicie. Un strop de nard doresc
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
spui că n-am privit sufletul tău.Să nu spui vreodată că nu am iubit ființa ta!Pentru că Eu, pas cu pas,Am urmărit cărarea-ți pietruită.RUGA UNUI VIS PUSTIUFĂ-mi, Toamnă, dorul mai aprins,Să ardă-n mine vreascuri de iubire.Să mistuiesc ca strugurii în teasc,să mă cobor, să mă înalțCa frunza care moare, ca să învie.Fă-mi, Toamnă, sufletul încins,O torță pentru nemurireSă ard de sete după veșnicie. Un strop de nard doresc să fiu
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
ce frecții-mi făceai cu frunte de țuică la păgânele astea de oase?! -Cum nu?! Ai nădejde în mine! Și fericit de promisiune întăresc bătăile. Nucile cad mai des, apoi din ce în ce mai puține... Și-n urmă, aud îngrozit un trosnet de vreascuri... o bufnitură surdă... un icnet prelung... apoi un veac de tăcere... Și-o suflare, o adiere trece peste-obrazul meu întors către umăr... Bunu’ căzut nu zice o vorbă. De pe chipul destins un surâs îmi trimite, mulțumit că durerile lasă-n
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
lumina să ne croim potecă. Apucă-mă de-un cântec și-ncearcă să mă scuturi Să-mi cadă de pe suflet iubirea intrinsecă Minute fără rost și zile fără ore Sunt anii mei din urmă aprinși tăciuni mocnind Adună-mă din vreascuri de voci multicolore Garoul mai slăbește-l să mă aud venind. Prin sânge și prin vene galop târziu de plâns , Contrast cu voia bună din ochii mei senini, Nu știi cât dor de tine în inimă am strâns. (Și n-
DRUMUL PÂNĂ LA TINE SAU CEL DE DUPĂ NOI de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375229_a_376558]
-
muc de de lumânare zorii iar larmă fie ciripitul orlogiu însuși infinitul cărarea mea să fie vântul și numai foșnete cuvântul a Celui toate știutor și gazdă când mi-o fi să mor cu privegheri de paparude pe năsălii de vreascuri ude și un prohod de licurici frunze lințoliu și furnici bocet boncăluit de cerbi iar lacrimi roua de prin ierbi când mă vor scrie în lumină copaci pe scoartă cu rășină și-n veșnicia de senin șopțiți-mi ultimul amin *** Ciclul
DOINA PRIMULUI AMIN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379795_a_381124]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > ILUZII FĂRĂ TEMĂ Autor: Carmen Popescu Publicat în: Ediția nr. 1498 din 06 februarie 2015 Toate Articolele Autorului la chivotul din vreascuri se-adună lumi cu taine deșertăciuni absurde se plimbă-ntre ispite tot dornici de-adevăruri aruncă între craine absurdități din minte din timpuri nerostite iluzii fără temă rescriu acum istorii în ascuțiri de lamă răstoarnă val de vreme un strigăt
ILUZII FĂRĂ TEMĂ de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374712_a_376041]
-
lumina de sine se consumă încet sau dintr-o suflare. În lumina ta trebuie să pătrundă cât mai multe spirite congenere, altfel, în zadar se consumă, doar pentru sine. Ca să lumineze cât mai mult în jur, Teo Cabel a strâns vreascuri de lumină, cenușa focului sacru (cel fără de fum și fără de scrum), și cu amnar și iască întețește flăcăruia, deși uneori îi arde lui însuși sufletul, inima, degetele, ochii. Și cui i-ar fi de folos această lumină? Celor cinci urmași
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > OGLINDA Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1727 din 23 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Sunt o oglindă pentru tăcerea vreascurilor. Au ars mistuite de focul rătăcit în carnea văzduhului, în hohotul prafului. Au urlat peste vântul schimbării cu trupul sfâșiat de rana destrămărilor. Acum, spre surprinderea frunzelor, cântă în ritmul îndrăgostirii de rod. Sunt cânt. Spre surprinderea zborului, mi-au
OGLINDA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374720_a_376049]
-
teamă că la tine pe tâmpla ta m-aruncă. Ai mii și mii de flori pe coate și genunchi Și-n fiecare an mai crește un mănunchi, Am mii și mii de frunze, petale și tulpini Și alte mii de vreascuri și tot atâția spini. Eu nici cu mine însămi nu mă mai înțeleg - Femeia de câmpie, bărbatul sacrileg Se țin de-ncheieturi și nimeni nu-i ajută, Cănd limita-i împinge, în noapte, pe o pluta. 23 iulie 2016, Constantă
PELERINAJ LA CASA DE LEMN de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379169_a_380498]
-
În umbră și zid, În colț de ferești. Rid... Singular și hain, Prieten perfid, Secundă de chin! Rid... Oglindă bătrână, Cărare și ghid, Săpate în mână! Rid... Spirală de vremi, Murind, se aprind, Trecutul de-l chemi. Rid... Cenușă și vreasc, Străin crisalid, Din tine mă nasc. Rid... Tropar și cuvânt, În tine mă las, Ca în mormânt. Rid... Cuneiform, În spaimă și vid, Din nou mă transform! Referință Bibliografică: Prieten perfid / Camelia Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1978
PRIETEN PERFID de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369249_a_370578]
-
păstra încă vigoarea tinereții chiar dacă pe la tâmple începuse să-i răsară fire albe și soția sa, o femeie plăpândă și bolnăvicioasă, cu sufletul mereu îndurerat după cei doi copii; un băiat și o fată, ce s-au prăpădit, în timp ce adunau vreascuri, răpuși fiind de un urs mare și fioros ce trăia într-o cavernă, la marginea Muntelui Sfânt. Mesagerul Divin, a fost trimis de Creator la casa acelor oameni, vorbindu-i astfel femei, în timp ce aceasta se odihnea, după o zi de
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
continuarea drumului, spre casele lor. În timpul zilei, prin sat era puțină mișcare. Doar oamenii în vârstă mergeau prin apropiere, apoi vedeai cum se întorc la ogrăzile lor lângă o movilă imensă de paie sau în fața unui cuptor unde duduia înăbușit vreascurile uscate - făcând ritualul obișnuit al unei zile: o fierbere de legume și mămăligă. Copii mai mari sau mai mici cu câte o carte în mână, păzeau oile pe imașul ce ducea până în apa Buzăului, iar alții scăldându-se. Mergeam și
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
însângerat al nopții de sabat, neîmpăcat, neîmpăcat, neîmpăcat vâlvorește în triluri focul furat ... ” Atitudinea armonizării visului cu fapta reală este asimilată în versuri ce amplifică dramatismul trăirii: „Așa visez să fiu corsar și plaur, așa-mi doresc să ard sub vreasc de foc, fildeșul nopții, mântuie-l, femeie, veșmântul tău de lacrimi în mine n-are loc ... Spațiul poetic al focului este „expresia încărcată de suflet dinăuntru”: „Binecuvânt Alfabetul Tăcerii! Binecuvânt pădurea în care m-afund pe-nserate, zdrobirile-n teascuri de
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
domnul Adrian Neculau se cațără uneori prin copaci. L-am văzut cu ochii mei și nu-mi venea să cred. Are o Îndemânare nemaipomenită. Primăvara, devreme, dar mai ales vara și toamna. În pruni, cireși, vișini și meri. Alteori, adună vreascuri, frunze uscate, gunoaie, face foc și se bucură ca un copil de fumul gros, Înecăcios Împrăștiat În jur. Domnului Neculau Îi mai place să contemple Îndelung cum cresc florile, iarba, straturile de legume sau de zarzavat. L-am surprins de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
te poți pune la adăpost de furia unui regiment imperial, bombăni Aloim, care plecă fără să aștepte însă răspuns la această ultimă remarcă. Abatele se adânci în fotoliul său și privi afară spre dimineața mohorâtă. Caisul său era doar un vreasc uscat. Dar chiar și așa, trunchiul lui firav continua să înfrunte vântul rece, de toamnă târzie. Kyrall. Acum avea o destinație. Un punct la fel de bun ca oricare altul, dar ales de Dumnezeu prin stranietatea pe care o lăsase să existe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
sunt sigur. Fie și numai pentru că îmi vei destăinui secretele tagmei tale. - Nu e mare lucru de aflat, zâmbi Arrus. Tainele noastre sunt mai degrabă un fel de a ne crește prestigiul și a munci ceva mai puțin la adunat vreascuri pentru foc. Cei doi își reluară mersul furișat și ajunseră la destinație abia după câteva ore. Templul era o cavernă imensă în care strălucea o construcție metalică. - Asta e nava cu care au venit primii coloniști pe Kyrall. În ea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
a se arunca/lansa într-o acțiune”) (n.t.). Toate trei sunt polisemantice și au aceeași grafie ca substantiv sau verb (bolt poate fi și adverb). Bolt înseamnă, printre altele, „săgeată”, „fulger”, „trăsnet”, „cui”, „nit”, „bolț”, „zăvor”, „pivot”, „legătură (de vreascuri)”, „cupon, bucată (de stofă)”, „înghițire pe nerăsuflate (a mâncării)”, „a goni”, „a fugi mâncând pământul”, „(despre cai) a sări într-o parte”, „a fixa (cu un bulon etc.)”, „a zăvorî”, „a înfuleca”, „a dezerta dintr-un partid”, „(ca un) glonț
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
vorbească puțin (uneori chiar deloc) despre unele dintre cărțile sale. De altfel, poeta însăși își recunoaște „vina”: „De multe ori, când totul sună bine/când jocu-i câștigat, mă-ntorc și fug;/ văzându-mă-n oglinzi, mă tem de mine,/ ca vreascul care-a nimerit în rug” (Viață). Dacă s-a spus că în volumul de debut I. cultiva o „poezie de pământ și foc” (Zoe Dumitrescu-Bușulenga), în schimb, în cele care au urmat comentatorii, remarcând o personalitate „funciar expresionistă” (Mihail Iordache
ISANOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]
-
copilul ți-am desenat un măr jumătatea cea mare ți-o dau ție cealaltă o păstrez pentru mama să-i spui lucrul ăsta și să-i mai spui că tata s-a dus într-o dimineață devreme în pădure după vreascuri și nu s-a mai întors hornul de la casă a căzut peste iedera urcată până la cer cireșii au privirile pline cu flori poarta se zgâlțâie în balamaua ruptă de anul trecut duminică bătrânele satului cu mâinile sorojite de vreme au
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
relație între eide parcă s-ar știde undevaiată îi spune copilulți-am desenat un mărjumătatea cea mare ți-o dau țiecealaltă o păstrez pentru mamasă-i spui lucrul ăstași să-i mai spui că tata s-a dusîntr-o dimineață devreme în păduredupă vreascuri și nu s-a mai întorshornul de la casă a căzutpeste iedera urcată până la cercireșii au privirile pline cu floripoarta se zgâlțâie în balamauaruptă de anul trecutduminicăbătrânele satuluicu mâinile sorojite de vremeau îngenuncheat lângă altarclopotul a bătut în dungăs-a dus și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
vreme vieții reflexive, când aducerile aminte umplu sufletele cu o dulceață melancolică. Peste bucurii înfrigurate și pasagere cade adesea umbra mâhnirii și, după acțiuni viforoase, vin să se aștearnă lungi tăceri, pe care le rupe doar oftatul cimpoiului sau trosnetul vreascurilor. Câte o zicală ori câte o înțepătură pun o ramă paremiologică materiei epice. Cartea reușește să realizeze o sinteză între suportul baladesc și tânguirea doinei, proiectând personaje și întâmplări pe covorul țesut de plăcerea orientală a povestitului. De altfel, romanele
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
variațiile și plasticitatea limbajului arghezian, iar textul evoluează de la miniatural și sugestie („Printre cimbru și susai,/ Fir plăpând de păpădie/ Nalță, greu, în vârf de pai,/ Un bănuț de floare vie”) la violență și cruditate verbală („În două surcele de vreasc să se facă/ Picerele tale, făptură buimacă./ Plesni-ți-ar timpanul,/ Să n-auzi când trece traivanul./ Să uiți la cetanii tipicul/ Și psalmii în zi de Crăciun./ Să n-ai după masă tutun./ Să-ți pută buricul”). Artist al
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
încurcătură; a se face de râs; fojgăia: (Reg.; Despre vietăți care se găsesc în mare număr pe un spațiu mic și se mișcă neîncetat) a foi, a mișuna (cu zgomot); găteje: creangă subțire și uscată care servește la aprinderea focului; vreasc; herghelie: crescătorie de cai, alcătuită din animale de reproducție și din exemplare de diferite vârste, care cresc sau pasc laolaltă; loc unde se află această crescătorie; horopsită: asuprit, prigonit, urgisit; chinuit; sărman; prăpădit, nenorocit; (despre copii) fără familie, părăsit; lăsat
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
sfidătoare! Cine l-a ajutat vreodată pe Stubb, cine l-a ținut treaz, dacă nu chiar propriu-i ochi neadormit? Iar acum bietul Stubb se duce să se culce pe-o saltea prea moale - o, dacă ar fi umplută cu vreascuri, nu cu alge! Te conjur, balenă sfidătoare! Soare, lună și stele, priviți! Aflați că sînteți ucigașii celui mai bun dintre băieții care și-au dat vreodată duhul. Cu toate astea, aș mai dori să ciocnesc un pahar cu voi, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]