3,815 matches
-
Sfinte Terentie, iacătă cum se poate umple de păcate un sfânt! Când am vrut eu să-l mușc și de unde? TERENTIE: Că nu s-a tulburat el fără pricină... Au te roade pizma și zavistia că n-ai fost găsit vrednic să păstorești și sfinția ta niște binecredincioși? Și atunci încerci să-i smomești pe alții? Mărturisește și cere iertare! SISOE: Greu pricepi, Sfinte Terentie! Am vrut doar să-i dovedesc acestui cap necopt că raiul nu-i panoramă, să caște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în raiul sfinției tale. Dacă-mi dai slobozenie, vorbesc eu cu nepoata Ilinca, asta care te-a adus în spinare de la gârlă, că tot îi singurică cuc de când i-a murit bărbatul, mai an, într-o risipitură de mal. Îi vrednică la toate fata, da' de-o vreme tot zice că i-i frică noaptea, și nu știe cum să facă... Ei, ce spui sfinția ta? SISOE: Și nu ne duce pre noi în ispită... Că nu pentru asta m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Ce-are-a face asta la sfinția sa? L-a pus el pe picioare pe un hodorog ca Sandu Țurlacu... și-apoi pe-acela îl știu eu că nu făcea multe parale nici când era tânăr... Iară pentru sufletul sfinției sale n-a fi vrednic să lucreze? BABA FIRA: Mărită-te, fată, cu dânsul, până nu ți-l suflă alta. BABA LUȚA: Vorbesc eu cu popa Niță, și nu s-a pune de pricină. BABA SAFTA: Pun și eu o vorbă la don' jandar Traian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
suflă alta. BABA LUȚA: Vorbesc eu cu popa Niță, și nu s-a pune de pricină. BABA SAFTA: Pun și eu o vorbă la don' jandar Traian, că suntem oleacă de ciomtie... ILINCA: Vai de păcatele mele! Apoi sunt eu vrednică să-i stau alături sfinției sale? BABA RADA: De asta nu mă tem eu nici atâtica... Numai cât să-l ții din scurt, să n-o ia razna cu minunile, că de la un loc încolo bărbatu-i tot bărbat, cât ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a isprăvit bine, că mă aflu în bună pace și însurat cu Ilinca ce-i zicea a lui Dudău, decât care altă minune mai mare nici că se poate pomeni! Și nevasta asta a mea e din cele adevărate și vrednică să strunească ea singură o ceată de cuvioși mai mare decât a Sfântului Pafnutie. Și să știi că Ilinca are un meșteșug de face niște sarmale cam cât cele mai mici smochine de la trapeza din mijlocul Raiului, care-mi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
singur într-un apartament micuț de la nelipsitul mezanin - foarte frumos și elegant, după părerea arhitecților, în general -, închiriat de preabuna lui soră, căci el, deși lucra ca simplu funcționar la minister - o slujbă, de altfel, chiar utilă oamenilor și întrucâtva vrednică de cinste -, cu o leafă bunicică pentru nevoile sale de zi cu zi, își cheltuia aproape toți banii la cârciuma din colțul străzii, iar, cam o dată la două-trei luni, își mai cumpăra și câte o carte de la librărie, nu ca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
atentă asupra surprinzătoarei și neașteptatei schimbări de direcție a eroului acestei povestirii. În vârtejul, adesea haotic, al vieții, ce mai mereu îi atrage pe oameni pe nesimțite și vrând-nevrând, cu un foc pervers de ademenitor, aceștia nu se simt nicidecum vrednici să mai întrevadă o atare poartă de salvare, o mână de ajutor pentru forfota și zbuciumul în care trăiesc în deplină neștire. Mai cu seamă, curios este faptul că, dacă i-ar întreba cineva pe toți aceștia dacă simt, într-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pentru a dobândi acest bun pierdut și drag, este numai prin... moarte. Da! Ea are puterea de a mă conduce - și o va face, fără îndoială - la locul pe care mi-l simt pregătit încă de pe acum și cu adevărat vrednic de mine, iar eu mi-o doresc nespus de tare. Și, negreșit, o voi dobândi. Am să lupt până ce se va înmuia și îmi va ceda de tot. Acum, totul se duce numai între mine și ea!” Gândea ciudat și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
limpede asta. Intențiile sale se spulberaseră într-o singură clipă doar, întocmai ca un fum repede bătut de vânt. Aici, într-adevăr, este doar mâna zeului, care, atunci când ne aflăm în fața unor lucruri hotărâtoare, pe care le socotim cu adevărat vrednice de importanță, ne frânge cu totul îndrăzneala, tăvălindu-ne mândria în țărână... Astfel, zăpăcit fiind de cursul acestei întâmplări, cu o voce aproape neomenească, în care își adună toată mâhnirea lui, urlă cu putere: Ai învins, Galileene!(Cuvinte atribuite lui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
întotdeauna și cu multă dibăcie șansele și, atunci când acestea mi s-au ivit, nu am făcut altceva, decât să le prind în lațul meu și să le folosesc după bunul plac, este doar o rațiune amăgitoare, necinstită și cu totul vrednică de dispreț. Asta, pentru că mereu am făcut dovada că am avut pe ce mă baza, fiindcă, privind în jos, am putut vedea limpede o puternică și statornică temelie, ce ședea neclintită sub mine și mă înălța peste toți ceilalți. Iar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se pretind a fi prea neimpresionabili, ca să mai poată fi surprinși vreodată de ceva, darămite pentru acest sărman nefericit, atât de sensibil și de fragil, ca un poet... În astfel de situații, să privești la tine ca la un om vrednic de compătimire, lipsit de integralitate trupească și de energie, este o greșeală; este ca și cum te-ai sinucide lent, în fiecare zi, cu un ștreang al cărui laț nu este foarte bine strâns! Totuși, oricât de mult s-ar fi putut
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
eu cu precădere în viață a fost, și încă este - Doamne, de ce?! -, doar aceeași eternă priveliște de la fereastra - blocată și aia - a biroului de lucru. N am avut niciodată prilejul să mă căsătoresc. Cred că, prin purtarea lui, un bărbat vrednic și un soț adevărat nu face decât s-o înalțe pe femeia lui, determinând-o să renască. Nimeni, pe mine, însă, nu m-a înălțat vreodată. Necăsătorindu-mă, n-am avut niciodată prilejul de a avea un copil al meu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ele. Însă Șerban își permitea ușor și fără vreo excepție, mai ales în ultima vreme, să facă glume zeflemitoare despre purtarea, adusă până la extreme, a mamei sale. Pentru dânsul, asta apărea mereu ca fiind un lucru cu totul haios și vrednic de a ajunge ținta sigură a ironiilor lui, ironii la care era atât de meșter întotdeauna! Și așa se și întâmpla, de altfel, de cele mai multe ori! Iar, fie că fiul nu-și putea înțelege și accepta mama așa cum era ea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să mă ajute să mor cu lumină.”. Rugăciunea îi este ascultată, sfârșitul vine în pridvorul Sfintei Biserici, așa cum într-un fel intuise - „Îmi vine și așa cuget, că ce bine ar fi să mor în biserică, dar, nu sunt eu vrednic de așa moarte.”. Nu va muri deloc singur, cum se temea, dimpotrivă, trece dincolo înconjurat fiind de un întreg sobor de credincioși, purtători ai luminii învierii și tămâiat de preotul slujitor, cu tămâia dreptei credințe: „Pe bunul meu tată, care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
rog pe Dumnezeu să se milostivească de mine păcătosul și să nu mă lase, ci să mă ajute să mor cu lumină. Îmi vine și așa cuget, că ce bine ar fi să mor în biserică, dar, nu sunt eu vrednic de așa moarte. Încercasem să-l încurajez să creadă că Domnul îi va purta de grijă, dar până atunci mai are de trăit că noi mai avem nevoie de el. Peste încă un an revenisem. Găsisem poarta legată. Tata nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
i se despică țeasta de bucurie. Negreșit în acest om locuiește Dumnezeu, își spunea țiganul în sinea lui, iar eu trebuie să mă învrednicesc de milostenia lui. Grea povară pentru un țigan sărac, dar față de Ilie vreau să mă arăt vrednic, bodogănea țiganul îndreptându-se spre ieșirea din curte. "Să vii la coasă Șofroane și îi avea cu ce să îți ții căluțu'. Dacă te duci miercurea în târg cu câte un căruț de măturoaie, te vei întoarce cu de-ale
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o legătură exterioară Între valorile stabilite de norme și valorile determinate de scop; ea este mijlocită prin conceptul „meritului” de a fi fericit: rațiunea practică se vede obligată să vrea ca acela ce este virtuos, cel care s-a făcut vrednic de fericire, să o și obțină, dar pentru că fericirea nu survine de la sine ca rezultat al virtuții, golul este umplut postulatele cunoscute: Dumnezeu - mijlocitorul Între virtute și fericire. În opoziție cu această concepție kantiană, care are un sprijin puternic și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
între Timișoara și Arad. Era bănățean și toată lumea știe că "Banatu-i fruncea!", nu? "Tot aia! Un țăran jegos cu rapăn între degete", decretă madam Săvulescu, femeie de mare excepție, venită pe lume la Dolhasca, dar dintr-o familie de bucovineni vrednici, nu din niște lifte de moldoveni, cum sublinia ea. Oricum, cucoana avea buletin de București încă de pe timpul lui Ghiță Dej, când, o dată cu integrarea ei în colectivul de la Suveica, mânată de o conștiință progresistă, ateist-militantă, se înscrisese, având origine sănătoasă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
retrageți, pe cine lăsați în loc? Nu-i joacă doar să conduci cărăușii la așa un drum! Apoi, după socoata noastră, dintre toți cărăușii cel mai bun și de nădejde ar fi... Cine, mă rog frumos? Vasile Hliboceanu e cel mai vrednic și noi doi avem nădejdea că nu ne va face de râs. Păi cam la el mă gândeam și eu când am auzit vorba. Da’ ca ajutor la cine v-ați gândit? Că și aista trebuie să fie vrednic și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mai vrednic și noi doi avem nădejdea că nu ne va face de râs. Păi cam la el mă gândeam și eu când am auzit vorba. Da’ ca ajutor la cine v-ați gândit? Că și aista trebuie să fie vrednic și de nădejde. Ai să te miri, jupâne, dar noi ne-am hotărât să-l punem pe Mitruță Ogaș - a răspuns Pâcu, cu încuviințarea tăcută a lui moș Dumitru. Da’ nu-i prea tânăr pentru așa o trebușoară? Tânăr, tânăr
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de nădejde. Ai să te miri, jupâne, dar noi ne-am hotărât să-l punem pe Mitruță Ogaș - a răspuns Pâcu, cu încuviințarea tăcută a lui moș Dumitru. Da’ nu-i prea tânăr pentru așa o trebușoară? Tânăr, tânăr, dar vrednic și săritor la nevoie - a răspuns moș Dumitru. Dacă dumneavoastră, care îi știți și i-ați prubuluit cum se cuvine atâta vreme, ați hotărât așa, atunci ce să mai spună păcătosul de mine? Nu cred că ai avea ceva de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
era să mă întorc fără să văd ce fac dobitoacele? Doar nu trebuia să mai meargă altul dacă tot am ieșit eu. Moș Dumitru a privit semnificativ către Pâcu, ca și cum ar fi spus: „Ce îți spuneam eu despre Mitruță? Îi vrednic ori ba? Ia să aud!” Pâcu i-a răspuns în același fel: „Ai avut și ai dreptate, Dumitre!”. Era poate pentru prima oară când Pâcu nu avea de zis ceva în plus... Cărăușii îl urmăreau pe Pâcu cum întoarce fluierul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
băgat de seamă că este detronat din funcția de ajutor al lui Hliboceanu și a luat-o tăcut alături de ceilalți. Toți purtau în minte aceleași întrebări: „Cum să dispară așa pur și simplu un om? Și tocmai cine? Cel mai vrednic dintre noi!” Din timp în timp, câte unul striga din răsputeri: „Hliboceneee! Hliboceneee, unde ești?... În cele din urmă, Cotman s-a oprit. Uite ce cred că îi bine să facem: nu mai mergem toți pe aceeași cărare, ci mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Lessing nu mai e Doris Lessing. Membră a partidului comunist, posesoare ardentă de carnet roșu, feministă acerbă, sprijinitoare a mișcărilor de eliberare din Africa, ea a făcut o rotație de o sută optzeci de grade, lăsând pe mâinile altora mai vrednici torța "umanismului socialist" și a fericirii obligatorii. Șocul citirii raportului secret al lui Hrușciov, în care erau denunțate crimele lui Stalin și apoi, în 1956, revoluția anticomunistă din Ungaria, au îndepărtat-o definitiv de iluziile (care au sfârșit mereu în
Doris Lessing, pe treptele casei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9155_a_10480]
-
stare sufletească bună. După ce femeia cu căciulă verde a dispărut din viața lui, bându-i toate rămășițele de spirt de prin sticle, de ceva vreme nu mai e singur: o văduvă alungată din casă de nepoți, o femeie curată și vrednică, Îl slujește cu devotament și Împarte pensioara cu el. E tăcută și muncitoare, și, deși trecută de mult de a doua tinerețe are un chip plăcut, luminos. Venirea ei În viața și șandramaua lui Ben e un mister pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]