392 matches
-
părinților, acela în care s-au stricat, poate fără putință de îndreptare, rosturile, aceeași problemă: cît de bune și cît de libere de trecutul tău sînt alegerile pe care le faci? Viața, trecîndu-se într-o parte, mai ține, ca un vrej de Rubus ideaus, flori în partea cealaltă? Altfel spus, cînd zmeura de cîmpie, de cultură, de fapt, e deja pe rod, ,vor mai fi existînd, în pădurile de dincolo de Vesely, tufe de zmeură înflorită la începutul lui mai?". Se poate
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
și desuete precum grohăia o jurnalistă; carabina... nu-i ierta poete! TUZLA DIN DORURI - poetului Nicolae Labiș - pe trupul meu n-a mai plouat de-o vară satul miza pe niște paparude ce dănțuiau flămânde prin țărână strâmbându-se la vrejurile crude Vaca păștea prin lujerii de gripă și Își lingea pe frunte fătul blând iar Iapa sub o umbră lângă mama a mai fătat icnind un mânz plăpând doream Înfometat un boț de pâine dar scocul era sec - murise moara
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Emil Brumaru Pădure roșcată Umbra roua-și zmulge Dintre sînii-n roată Caldă peste lume Și mi-o dă în spume S-o mănînc anume Pîn'o să-mi zugrume Vrejul de om reavăn... Coaja de mesteacăn Ia-mă dă-mă-n leagăn Suie-mă în soare Să-i pun întrebare De ce-mi ești tu dragă Cînd anii-mi dezleagă Bruma lor întreagă Din strîmta desagă De ce-mi ești
Bucurie dulce by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10759_a_12084]
-
tras pe ochi năframa când a-nțeles că-i oarbă. Din iarbă Vierme,-ai crezut o clipă că nu-s viu, Că sufletul mi-e-nchis în strofe ca-n sicriu, Iar sângele mustind, eretic sau pios, E o cerneală acră în vrejul de pe os. Cârtiță de argint, mi-ai plugărit în piele, Și-ai dat de-o rună scrisă cu pleoapa unei stele Și de-o peniță prinsă pe degetul cel mare, Cu un belciug de aur, de rob fără scăpare. Te
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
și desuete precum grohăia o jurnalistă; carabina... nu-i ierta poete! TUZLA DIN DORURI - poetului Nicolae Labiș - pe trupul meu n-a mai plouat de-o vară satul miza pe niște paparude ce dănțuiau flămânde prin țărână strâmbându-se la vrejurile crude Vaca păștea prin lujerii de gripă și Își lingea pe frunte fătul blând iar Iapa sub o umbră lângă mama a mai fătat icnind un mânz plăpând doream Înfometat un boț de pâine dar scocul era sec - murise moara
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
și Aghiuță ne îmboldea să nu îl credem, mergeam acolo în lipsa lui. Nu ne pricepeam să recunoaștem care sunt cele coapte, iar Costică și mai puțin, așa că i-am cerut un cuțit și am început să facem țăncușe, direct din vrej, în lubenițele care apreciam noi, după mărime, că s-au copt. Am găurit cam treizeci de pepeni și nu am găsit nici unul copt. Așa că ne-am lăsat păgubași și ne-am întors repede acasă, pentru a nu fi acolo când
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
și își zice: "Picurii de rouă-s mari și calzi, cornițele mijesc, iar mugurii sunt plini. - Să fie primăvara?" ÎNFRIGURARE Livada s-a încins în somn. Din genele-i de stufuri strâng lacrimi de văpaie: licurici. Pe-o coastă-n vreji de nouri crește luna. Mâni tomnatice întinde noaptea mea spre tine și din spuma de lumin-a licuricilor verzui ți-adun în inimă surâsul. Gura ta e strugure-nghețat. Numai marginea subțire-a lunii ar mai fi așa de rece - de-aș
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
a mea pentru totdeauna... Se trezi strânsă în brațe. Sus, undeva în înălțime, se auzea sunetul metalic al avioanelor, zvâcnet continuu, dar jos, pe-aproape, atât de aproape că închise ochii, răbufniră mătăsurile vântului ce i se încolăciră ca niște vrejuri la picioare, înfiorându-i gleznele. Crezu că are să se sfârșească de rușine și indignare, dar nu se întâmplă nimic, trăsnetul și tunetul se mutară în altă parte și, când deschise ochii, văzu fața lui dilatată și întunericul se prăvăli iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
existențiale, deces de familie, iar Dairy Queen (Monica Bellucci) o prostituată la fel de dezgustată, sarcastică și pansamentul potrivit pentru un temperament ca al lui Mr. Smith. Drama ei mi se pare la fel de personală ca a unui castravete smuls prea devreme din vrej. Mr. Smith intervine pentru a salva o femeie însărcinată și apoi bebelușul ei, pistolarul servește și de mamoș într-o scenă grăbită între două schimburi de focuri, iar cînd mama sucombă devine protectorul bebelușului pe care o serie de vajnici
Pistoliada: foc cu foc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9146_a_10471]
-
știut de ce nu a revenit moșul sau ce a gândit el de nu a venit. Eu trecusem și prin primejdia asta spre cele de mai târziu. * Voiam să fiu pictor. Via părinților mei dispăruse, nu mai rămăsese aproape nimic decât vrejuri uscate, peste toată întinderea podgoriilor parcă bătuse focul. De acum înainte, tata trebuia să-și câștige pâinea practicând meseria ce o învățase. A plecat într-o zi de acasă, eu înțelegând că este o plecare de mai mult timp, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
a prețului petrolului pe piața mondială. Totuși cercetările continuă, pentru optimizarea parametrilor tehnologici și tehnico-economici de aplicare a energiilor neconvenționale, produse din biomasa realizată în agricultură. Unii specialiști formulează părerea, potrivit căreia biomasa provenită de la produsele agricole secundare (paie, coceni, vrejuri, crengi din livezi, coarde de viță de vie etc), care rămân după strângerea recoltelor sau din procesul de producție agricolă, ar corespunde utilizării ca materie primă pentru producerea de celuloză, utilizabilă sub formă de combustibil nepoluant, din care doar o
Reducerea consumului de combustibil şi tasării solului în agricultură by Cazacu Dan () [Corola-publishinghouse/Administrative/91644_a_93259]
-
ar putea să fie ăsta un mare secret de-al lui) le-a răsădit demult, tare demult, aici, în grădină, ca să le țină tovărășie, să le dea căldură și ocrotire somnoroșilor castraveți, copiii răsfățați ai gliei. Aceștia se ascund sub vrejuri ca sub niște umbrele verzi, ori de câte ori lumina soarelui e prea puternică și le stânjenește odihna cea dulce. Iar frații lor mai mari, dovlecii sunt, parcă, puși pe șotii: pe orice cărare ai lua o oriunde ai vrea să mergi, bagi
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
convinge să nu te iubesc. Credeam că-ți pasă, dar... Nu acorzi o a doua șansă iubirii noastre. Nu acorzi. El izbucnește în plâns. N-a văzut niciodată un bărbat plângând în hohote așa. Tot trupul i se zguduie, precum vrejurile de castravete bătute de o furtună. Ea se oprește din împachetat. După un lung răstimp, el încetează să mai hohotească de plâns. Se ridică, se duce la ușă și o deschide larg. Nu-ți bate capul cu mine. Tu pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
departe, prinse în vârtejul amețitor al curenților marini. Privește, pentru o secundă, cerul care anunță furtună puternică și când întoarce capul nu o mai vede. Disperat, aleargă către marginea falezei, dincolo de care se deschide abisul. Agățată deasupra hăului de niște vrejuri uscate, fata încearcă din răsputeri să urce pe stânca aproape verticală. Întinde o mână către ea și o prinde cu putere. Îngrozit, Marius remarcă cum datorită ploii care începe brusc, cu toate eforturile lui disperate palma alunecă încet pe pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
încrustat cu fildeș, un coupe papier tot de fildeș, minuțios lucrat ; imediat alături, un Papierkorb și o pomieră de bronz cu picior și cu toarte mici, răsucite. În pomieră, un teanc de hârtii, plicuri, extrase, reviste. Ora corespondenței. Deasupra gheridonului, vrejul și ciucurii translucizi ai lămpii olandeze. Singura pată de lumină ; în rest, penumbră solemnă : lambriurile întunecate, lucioase, mobila greoaie, ținuta fiecăruia ușor crispată. Este un moment deosebit, în care ei pozează prinși în conversația obișnuită ; un moment pe care aparatul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
când îmi iau curierul în primire... Aș putea chiar să spun că acesta mi-e tabietul... Sophie Nu făceam nimic. Stăteam. Cerul era alb, ca de piatră, cu o spărtură de albastru, chiar într-o parte. Mă uitam cum cade vrejul de iederă de a lungul ferestrei. Un vrej de iederă taie fereastra camerei unde, de comun acord, am convenit că voi dormi în majoritatea timpului. Fereastra dormitorului nostru este toată acoperită de iederă, și mie îmi place lumina ; i-am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
chiar să spun că acesta mi-e tabietul... Sophie Nu făceam nimic. Stăteam. Cerul era alb, ca de piatră, cu o spărtură de albastru, chiar într-o parte. Mă uitam cum cade vrejul de iederă de a lungul ferestrei. Un vrej de iederă taie fereastra camerei unde, de comun acord, am convenit că voi dormi în majoritatea timpului. Fereastra dormitorului nostru este toată acoperită de iederă, și mie îmi place lumina ; i-am invocat și acest motiv când i-am explicat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tare. După ce ea a ieșit, m-am ridicat din pat, mi-am clătit gura acrită și obrazul pe care se uscase ceva galben, apoi m-am întins la loc, înapoi, și, de teamă să nu adorm, m-am uitat la vrejul de iederă care taie fereastra în două. Totul ar fi putut fi evitat, m-am gândit atunci, cât stăteam în pat. Totul ar fi putut fi evitat dacă am fi plecat la timp în vilegiatură. Și din vina cui ne-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
totul era ca mai înainte ; de zeci de ori pe zi mi se părea că s-a întâmplat, și vedeam imediat că nu era așa. Mi-a părut rău și, ca să nu mă prost dispun, m-am uitat iarăși la vrejul care taie fereastra în două. Dacă am fi plecat la timp, nu s-ar fi întâmplat nimic, pentru că nu aș fi avut ocaziunea să merg în camera lui Titi. Așa, am rămas singuri în plictiseala din Bucureștiul golit, având ca
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce bine e ! Ce minune ! Acolo parcă-i raiu pe pământ, nu alta ! — Bine, haide... E strâmtă curtea, dar uite, Vica a găsit loc unde să pună flori ! Printre cărămizile strâmbe, cu colțurile tocite, ale curții, ies tulpinile, ca niște vrejuri alburii, ale florilor de piatră. Flori mov roz, galbene - frunze înspicate. Florile colorate se întind ca o ciudată iederă pe treptele plesnite de la ușa Vicăi. Ce mândră e Vica de ele și de zmeura pe care a pus-o lângă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Lume, lume, ia aminte! Se premiază cu bani mulți la primărie cei care scot din pământ vită de vie. Nohanul! Stimulați de făgăduiala mulți dintre țărani, mai ales nevoiașii, defilau seară prin fața primăriei la Întoarcerea acasă de la treburile câmpului, cu vrejii de vită de vie În spate din care erau expuși cât mai la vedere ciorchinii dați În pârga că trecuse ziua Sfintei Mării și a Adormirii Ei. Premii nu s-au dat, multi și-au pierdut strugurii iar În iarna
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
bogați ca la noi. Turismul este ramura cea mai înfloritoare. Turcul te păcălește cu limba dar nu-ți fură și... fuge! Agricultura nu prea există (cum să fie, pe piatră ?) dar produsele alimentare sunt în exces ! Serele, pe un singur vrej, am numărat 26 de pătlăgele verzi. Există o puternică ,,economie” subterană, oarecum controlată de autorități. Până la urmă contează ca nația să trăiască bine. Au o rețea de drumuri absolut impresionantă. Nu-și prea bat cu capul excesul de viteză și
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
cele lunci, cele păduri... Și, Doamne (cum ar zice - și chiar zice; și bine zice Creangă), ce minunății ieșeau din mânurile lui! și nu doar cozile alcătuind șerpi Încolăciți, pești cu gura deschisă (parcă pohtind și ei borșul Mătușii Domnica), vrejuri, funii, păsări, flori, adesea și câte un trup (Însă totdeauna Îmbrăcat, sirenele lui Moș Iacob purtau, peste solzi, câte ceva, de păreau și fără-solzi) - Însă și găvanele pe care ceilalți lingurari le tratează (!) după canoane imuabile, bătrânul le făcea pe-gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
lăsase cuprinsă de febră, articulațiile grele. Într-o zi sesiză că mirosul neplăcut din cameră se desprinde din propria-i ființă, celulele sale, hormonii săi dezechilibrați, produceau arderi, se sperie cumplit, murmură: Doamne, eu fără dragoste mă usuc ca un vrej de fasole, o să vină Ovidiu, o să-i zic asta am nevoie de el, trebuie să o știe, ce păcat că n-am putut să i-o spun niciodată, în dragoste nu-i bine să existe mândrie, el mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
eram Îngrijorat sau nesigur pe mine, trăgeam de el până când Agnes mă privea cu dușmănie, exprimându-și speranța că nu voi mânca cu mâinile alea oribile. Nici o parte a corpului meu nu era atât de elastică, atât de maleabilă ca vrejul meu gros cât un deget. Și nici o parte nu se trezea la viață de unul singur Într-un timp atât de scurt, În mai puțin de doisprezece ani. Mâinile, picioarele, nasul, urechile sau gura erau simple extensii ale creierului. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]