333 matches
-
drumului se lasă Înghițit de mormintele mici cu nume anonime, acolo aproape de Valea plîngerii, superbă și fără pereche, doamna albă cu umbrela. Nici un nume, nici o dată, intrată În unica, eterna identitate a frumuseții ei. Nimic care să ateste urmele vreunei vremelnicii pămîntene, doar jos, parcă strivit sub botinele mici de marmură, numele unui artist florentin din secolul trecut. Oare mă veți iubi voi umbre ale viitorului, ale căror ochi, ale căror mîini sînt pentru mine mai abstracte decît ecoul unei explozii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
păstră fotografia la Îndemână, sprijinită de lampa de pe noptieră. Timpul e un mister banal și totul e OK, Încerca el să-și spună; privirea se stinge, bucuria și Încrederea dispar. Lungit pe salteaua Bultex, Michel Încerca fără succes să deprindă vremelnicia. Fruntea copilului era Însemnată: o gropiță rotundă, cicatrice de vărsat de vânt; această cicatrice traversase anii. Unde era adevărul? Căldura amiezii umplea Încăperea. 4 Născut În 1882 Într-un sat din străfundul Corsicii, Într-o familie de țărani analfabeți, Martin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
trăirea plenară a culorilor dă impresia că e similară cu descifrarea mesajului divin, aspect subliniat prin aplecarea melancolică asupra lumii, căreia îi adună cu acribie paleta din care se constituie osmotic reazemul peren al sensibilității omului, ajutorul său în ignorarea vremelniciei. De pildă, galbenul e în privirea aștrilor răsfrântă pervers / în întomnări vegetale, dar și în ochiul fiarei sălbatice, în timp ce Pe violet ar trebui scris / FRAGIL / înăuntru sunt farduri / ale anotimpurilor încercănate, iar verdele e păcat ascuns în culoarea frunzei de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pe scândura patului, cu brațele întinse ca pe lemnul crucii, mulțumind lui Dumnezeu pentru acele puține clipe de fericire cărora numai în întuneric le poți trăi măreția și binefacerea; numai în anumite momente crâncene ale durerilor tale, cremenea nădejdilor sparge vremelnicia cătușelor tiranului și-ți înalță sufletul dincolo de hotarul lumesc, deasupra, spre luminile stelare și veșnice ale cerului. Părintele Nil Dorobanțu a fost un mare monah și faptele sale, file de istorie, rămân ascunse sub oborocul vremurilor păgâne pe care le
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
n-a mai simțit nevoia să-i înmâneze Teodorei dovada slăbiciunii sale din momentele de singurătate. Parcă nu ar vrea să observe și ea cum evenimentele îi iau cu asalt „cetatea interioară”. Se surprinde tot mai des înfiorat de gândul vremelniciei, de „spectrul sfârșitului” și de presimțirea că nu va ajunge niciodată să fie sigur de „adevăratul rost” al vieții sale. Mai mult! Așteptarea nașterii copilului lor, apariția acestui punct luminiscent pe magma lumii obosite și îmbătrânite îl face să se
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
să aibă buba admirației de sine perfect Îndreptățită. Doar a jucat cîndva tenis cu Însuși Danubiul gîndirii, și nu se poate să nu Înveți ceva, un lob, un time out, o săritură. Iară de s-ar fi Îndoit vreodată de vremelniciile sale, nu și-ar fi lăsat viața Întru primejdii prin balcoane luminate ca la Operă. Homer a scornit că la Începutul tuturor lucrurilor e ocheanul. Adecă aparatul de-i zice „Actualități”, unde-l zidește-n imagine pe Fiul Jiului, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe frunte. Și, neașteptat, în colțul de jos: mărul tăiat în două de o sabie șogun nu-i decît țeasta mea. Alt autoportret, hieratic, da, mi-a plăcut. Parcă-i născut în dimineața întîi a lumii Rusalin. N-are conștiința vremelniciei. Asta vine mai spre seară. Nu dimineața, devreme. Aici dă peste tine Arta, Russ, am exclamat. Capul e separat de trup printr-o linie groasă, dar nu-i conștient că-i decapitat. Tace, privește tăcut înăuntru. Bravează o supraviețuire iluzorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ficțiunii, al cugetării poetice este reprezentat prin motivul poetic al copacului sacru și prin motivul Câmpiilor Elizee (sfintele lunci). Cele două metafore spațiale sugerează un paradis al cântării și încântării, al armoniilor sublime din care se naște poezia. Izbăvit de vremelnicia pământeană, poetul se reintegrează spațiului originar - matrice primordială a cugetării și a cântecului: În ramurile gândului, / În sfintele lunci, / Unde păsări ca el / Sentrec în cântări. Întreaga secvență este încadrată de o comparație repetată (Numai poetul, / Ca păsări ce zboară
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
acest „adânc“ originar, Luceafărul redevine spirit pur, formă paradig matică, inalterabilă și eternă, redevine Hyperion - „cel care merge deasupra“. El adre sează o rugă pătimașă Demiurgului, cerândui săl dezlege de greul negrei vecinicii, în schim bul mistuirii până la cenușă în vremelnicia unei clipe de iubire. Răspunsul Demiurgului îi revelează lui Hyperion faptul că nici în lumea de jos nu există repaos, că moartea e și ea relativă, fiindcă oamenii se nasc spre a muri / Și mor spre a se naște. Hyperion
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
asupra existenței în spațiu și timp a omului superior. Prin urmare, geniul este văzut ca entitate spirituală ce revarsă în lume lumina lui de veci, ca esență nepământeană ce aspiră la cunoașterea prin Eros, gata să renunțe la nemurire pentru vremelnicia unei clipe de iubire. Semnificațiile majore ale acestui mit - „îngropate“ în straturile de adâncime ale textului - conferă Luceafărului eminescian dimensiunea unui poem filozofic complex, în care epicul, liricul și dramaticul se împletesc. ÎNCHEIERE Desăvârșit prin formă (versuri de 78 silabe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cea mai importantă capacitate a psihicului uman ar trebui s-o reprezinte nu atît aceea de a esențializa și de a stiliza, cît aceea de a conștientiza tot mai mult importanța iubirii În viața omului, În absența căreia totul este vremelnicie, deoarece „bunătatea” este condiția fundamentală a coexistenței: „Nu ne vom putea Înțelege - spunea poetul V.Voiculescu - decît prin simpatie și identitate de experiențe lăuntrice”. Sentimentul este, Într-adevăr, acel ferment care asigură nu numai nașterea și trăirea „gîndului”, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
chinurile cu dumnezeiască răbdare, numai să ne izbăvească din robie, să ne dobândească mila și iertarea de la Dumnezeu Tatăl. Brațele întinse pe cruce sunt brațele iubirii, care îmbrățișează întreaga omenire, întreg universul, ca să se ridice de pe pământ la cer, din vremelnicie la veșnicie. Să ne aducem aminte că, murind pe cruce pentru păcatele noastre, Mântuitorul ne-a câștigat pentru Sine. Suntem numai ai lui, cei ce vom crede și-L vom mărturisi. Suntem ai Lui pentru veșnicie, deoarece El a plătit
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Thomas de Quincey, mare moralist, visător și critic englez, observă undeva că simbolurile viitoarelor noastre sentimente pot foarte bine preexista acestor stări și atunci ele rămîn, pentru conștiințele mai puțin devinatorii, ermetice. Astfel, cei vechi nu înscriseseră sentimentul fragilității și vremelniciei între valorile emoționale. Asocierea acestor sentimente corpului poetic e opera mai tîrzie a creștinismului". Și se dă ca argument o situație virtuală: Shakespeare în lectura unui "grămătic" al Romei antice, fie și în cea a decadenței, ar părea, prin multe
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cu același gest teribilist - Lui Dumnezeu, „Mie”. În schimb, capitolul din romanul Malvia conține o poveste de dragoste scrisă în manieră tradițională. Nu lipsește din paginile M. nici bibliografia scrierilor autorului, unde, pe lângă două tomuri de poeme (Pajiștile sufletului și Vremelnicii), este menționată și Meduza, culegere de poeme și proză. O spirituală autorecenzie enumeră laturile slabe, dar și reușitele literaturii publicate în revistă. M.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288077_a_289406]
-
epocă de aur, închipuindu-ne că tot ceea ce-i mai bun a fost în trecut. Trebuie să alegem între încrederea în noi înșine și credința în Cristos care, deși a venit deja, reprezintă viitorul. Însăși experiența mântuirii, care este adecvarea vremelniciei la veșnicie, necesită reformatarea continuă a sistemelor noastre, așa încât să nu intre în conflict cu semnalele ce vin din afară, de care nu ne putem permite să ne izolăm, însă cu care trebuie să dialogăm neîncetat, din ce în ce mai mult. Sistemul wireless
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
autenticitatea vieții consacrate, este locul în care fiecare este chemat să iasă din propriul individualism și să devină tot mai mult persoană - fără a cădea pradă unor forme de infantilism sau de prepotență spirituală care nu acceptă confruntarea, schimbarea și vremelnicia funcțiilor și a slujirilor - pentru a evita identificare cu acestea din urmă. Astfel se destăinuie Elena Lasida, în conferința pe care am amintit-o deja: În spatele votului ascultării observ o invitație de a revedea noțiunea de autonomie. Asemenea libertății, autonomia
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
iar istoria noastră colcăie de strîmbăturile și sluțeniile lor pentru că vremurile au fost scrise de ghioagele unor nevolnici și nu de mințile oamenilor legați cu sufletul de neamul românesc. Fiecare a cîntat la struna puterii sau a idioților pe care vremelnicia și ticăloșia i-a cocoțat în fruntea mesei neamului iar acești culturnici ne țin și astăzi în hățuri, controlînd prin manipulare, intoxicare și constrîngere cea mai mare parte din trecu- tul nostru îndepărtat. Cînd probele desființau dogmele lor infailibile, imediat
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
a unui simbolist, între mijloace pot fi detectate semne ce țin de romantism, dar și de tehnicile moderne. Starea caracteristică acestei lirici derivă din suferință și deznădejde, poetul, prins între Pan și „albastre ispite, cerești capcane”, traducând cu fervoare conștiința vremelniciei. Prinț nostalgic, înconjurat de „albe vedenii”, navigator spre o insulă himerică, ieșind din timp („vom da timpului cătușele înapoi”), el pare sortit să locuiască și să răsfrângă o lume fantomatică, transparentă, îndepărtată. Viața se metamorfozează în amintirea ei dureroasă („sevele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285570_a_286899]
-
pe pământ a omului, aidoma unui ciclu vegetal („Ca otava ce să trece / De soare și de vânt rece, / De demineață-i cu floare, / Sara-i veștedă de soare. A doua zî să usucă, / Ca-n cuptori când o aruncă”), contradicția vremelnicie - perenitate se estompează într-un proces de superioară înțelegere a continuității și devenirii perpetue. Asupra motivului nestatorniciei sorții, D. va reveni în anii exilului său polonez, când traduce prologul tragediei Erophile a poetului și dramaturgului cretan Gheorghios Chortatzis, creație a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
fericirii pierdute, în partea a doua a exilului, această polarizare începe să se inverseze. Tomisul devine treptat un spațiu privilegiat, iar Roma un spațiu damnat, amăgitor, desacralizat. Acum poetul își purifică sufletul prin contemplare, dialoghează cu sinele său, golit de vremelnicie, percepe sensul anagogic al existenței, miracolul vieții și revelarea zeului sălășluind în trupul omenesc. Prețuirea valorilor tomitane libertate, iubire, frugalitate este luminată de arcul unui dor metafizic al nemuririi prin artă. Purificarea suferită se aseamănă cu topos-ul izgonirii din
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Iașului, mărginit de dealuri, un lac imens și pe oglindă lui, ici, colo, cateva turnuri... negre. Turnuri în apă...”. Cu sensibilitatea lui în acord cu cea a orașului unde și-a definit personalitatea, Ț. elogiază grandoarea, dar înregistrează și semnele vremelniciei, care pecetluiesc „cetatea” și locuitorii săi. În periodice i-au rămas traduceri din Molière, Pirandello, Racine ș.a., iar în manuscrise se păstrează crochiuri evocatoare ale unor personalități culturale ieșene. SCRIERI: Lacrimi de copii, Ploiești, 1912; Când ies pâraiele... din matcă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
nocturn este stabilit aproape cu aceeași precizie de către vînător, ca linia țărmului de către pilot. Pentru vînătorul acela uimitor de iscusit, o dîră pe apă este o urmă aproape la fel de concludentă ca una trasată pe pămînt ferm, el dezmințind astfel proverbiala vremelnicie a semnelor scrise pe apă. Și, așa cum itinerariul puternicului leviatan de fier al trenurilor moderne e cunoscut în amănunt, în așa măsură, încît oamenii îi calculează, cu ceasul în mînă, viteza, la fel cum medicii calculează pulsul unui prunc, ba
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
capete unul al damnării și altul al salvării. În acest univers unde tronează bufonada și plictiseala, moartea e o șansă spre regenerare, spre o altă viață. "Neînțelesul capată înțeles-mărturisește regizorul. Pământul se leagă de Dumnezeu. Veșnicia contaminează pentru o clipă vremelnicia. Preocupat de teatrul dinlăuntrul personajelor, dinlăuntrul nostru, Alexa Visarion căutând livada din el, din noi aduce un omagiu teatrului. Livada înseamnă trecere; nu e veșnică; e uscată; nu mai rodește, dar imaginea ei trebuie păstrată. Ea înseamnă frumusețea "inutilului" fără de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Într-adevăr atunci prezentul dispare. Să asculți căderea florilor din pom și creșterea ierbii este un exercițiu extraordinar de bun. Bineînțeles, nu se presupune să vezi lucrurile, ele nu sunt decât semne, mesaje pentru inima ta, să-ți amintească de vremelnicia vieții, te ajută să câștigi armonie, armonie perfectă, care e calitatea cea mai căutată În toată scena vieții... Nu ne putem lăsa păcăliți de zâmbete, blândețe, farmec și plecăciuni, dedesubtul lor, individul poate fi la milioane de ani lumină depărtare
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
sau fragmente de proză, precum și cu articole, comentarii, recenzii și cronici literare la „Literatorul”, „Contemporanul - Ideea europeană” și „Caiete critice”, revistă la care din februarie 1993 este redactor, iar din 2002 unul din titularii cronicii literare. Prima lui carte este Vremelnicie pierdută (2001; Premiul pentru debut al Fundației Naționale pentru Știință și Artă și Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române). Vremelnicie pierdută ar fi, la prima vedere, un volum de proze scurte. De fapt, în pofida fragmentării sale, e un text unitar, o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]