791 matches
-
de ape reci și limpezi, la poalele munților Moașa și Tătaru, curge nestăvilită spre a se stinge în îmbrățișarea dulce a Oltului, valea Sebeșului de Sus; localitatea purtând același nume, leagăn de legendă al bunilor și străbunilor noștri, însuflețită după vrerea lui Dumnezeu de o comunitate neaoșă, românească, al cărui prototip este omul de omenie, a dăruit de-a lungul vremurilor multe generații care au rămas acasă sau au luat drumul pribegiei, răsfirându-se pe toate meridianele lumii. Dar niciodată, indiferent
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
născut, deoarece ele mai au încă și alte criterii: criteriul istoric și spiritul expresivității naționale a folclorului. Nu sunt unele regiuni mai păstrătoare ale folclorului curat și ales, decât altele, dar există interpreți cu o mai mică sau mai mare vrere și capacitate de a aduna în sine toate vibrațiile cântecelor pe care le ascultă și le simt, și a le face să rezoneze pe propriile corzi ale glasului și inimii. Floarea Calotă a ascultat cu o ureche supusă marile cântece
FLOAREA CALOTĂ, FLOARE SPIRITUALĂ A CÂNTECULUI FOLCLORIC ROMÂNESC. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357192_a_358521]
-
descriu așa cum ești, Să arăt lumii că mereu te chem, Fiind singura ființă care mă iubești. Vreau să creez un nou tablou, În culori cu oglindiri de smaralde, Să arăt lumii că nimic nu e nou, Simțămintele fiind mereu calde. Vrerea mea sigur se va împlini, Căci te cunosc atât de bine, Iubirea mereu o voi regăsi, Cu certitudine, doar lângă tine. Valea Călugărească iulie 1966 Referință Bibliografică: Să cânt ca Zefirul / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 500
SĂ CÂNT CA ZEFIRUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357883_a_359212]
-
Timișoara. În 1933, este printre membrii fondatori ai societății literare „Altarul cărții", iar mai târziu, președinte al Asociației Scriitorilor din Banat, funcție pe care o deține până la des �ființarea acesteia de către autoritățile comuniste. A debutat în 1932, în revista timișoreană „Vrerea". A colaborat la „Revista Fundațiilor Regale", „Vremea", „Scrisul bănățean", „Orizont". Romanul Lume fără cer (1947), singura operă literară propriu-zisă a autorului, se înscrie, prin toate datele sale, de la spiritul pozitivist al observației la arhitectura narativă precisă, cu capitole orga �nizate
SCURTĂ PREZENTARE A ROMANULUI; LUME FĂRĂ CER DE VIRGIL BIROU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357901_a_359230]
-
condițiile în care oportunitățile lipsesc, iar șansele de a se contura ceva serios în acest sens rămân minime, Mihai Cimpoi adaugă: „Eminescu este cunoscut prin traducerile și studiile de întâmpinare care se fac în diferite țări sub semnul aleatoriului și vrerii de cunoaștere a străinilor. Blaga ar fi avut un mare impact asupra contextului european (zicea Noica), cel putin că filosof al culturii, dacă ar fi fost tradus la timp, în anii ’30.” În același sens, evocând faptul că avem o
63 DE INTERVIURI CU SCRIITORI CONTEMPORANI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358470_a_359799]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > STRIGĂT ÎN PUSTIU Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 555 din 08 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Prea bine știi că vrerea ta a fost poruncă și-am devenit „întrupare” într-o noapte a simțurilor, a cărnii și-a nelegiuirii de care te fac vinovat. M-ai aruncat în viață ca pe-o jucărie! Unii m-au iubit, alții m-au scuipat
STRIGĂT ÎN PUSTIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358153_a_359482]
-
aruncat în viață ca pe-o jucărie! Unii m-au iubit, alții m-au scuipat într-un tangaj fără sfârșit... din zori și până-n zori, aceleași prăbușiri, același strigăt în pustiu și-alunecări în necurate patimi. Prea bine știi că vrerea ta a devenit poruncă și m-am lăsat în „voia sorții”... biciuit, hulit și-ademenit în ceea ce-ai „numit” păcat. Eu mi-am dorit să mă scald, - în izvoare de lumină - , să rămân „nefăcutul” din monotonia unei zile anonime
STRIGĂT ÎN PUSTIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358153_a_359482]
-
încercarea de a deveni o stea. Dumnezeu ți-a fost alături, iată de ce ai învins. El e sfera ce cuprinde tot ce e de necuprins. Montreal, iulie 2010 Ție Firul vieții se-mpleteste din a omului dorința și a cerurilor vrere. Citește mai mult OmuluiCand intrăm în lumea astatotul este desenat,Dar cu o mare credintapoate fi modificat.Toate sunt mereu aceleasiinainte si-napoi,Insă între cele douasuntem totdeauna noi.La fel ca si luminain evoluția să,Calea dintre două puncten-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357579_a_358908]
-
acum amprenta ta,Ai trecut prin incercareade a deveni o stea.Dumnezeu ți-a fost alături,iată de ce ai invins.El e sfera ce cuprindetot ce e de necuprins.Montreal, iulie 2010TieFirul vieții se-mpletestedin a omului dorința și a cerurilor vrere.... V. CÂTEVA ZILE DIN VIAȚA MEA, de Tudor Urlea, publicat în Ediția nr. 2 din 02 ianuarie 2011. , tudorurlea@yahoo.com Gânduri de duminică Duminică este o zi pe care uneori n-o iubesc. Asta pentru că a doua zi începe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357579_a_358908]
-
Feciorii, casele-s pustii Țipă așteptarea și în geam să știi! Nu mai sunt soluții, vorbe ce se spun Caușul cu lacrimi, unde să îl pun? Pietre ard în soare parcă-ar fi himere Liniștea coboară doar cu a Ta vrere. Colbu-i supărat n-are cin să-l scurme Amintiri se-aștern peste a lui urme Se mai scriu dureri, uneori pe ceas, Ticăie algebric, asta i-a rămas... În livadă vișini au crengi aplecate, Mâinile bătrâne, rar sunt mângâiate Graurii
DE VEGHE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357738_a_359067]
-
perpelesc în vis și treaz cu-nchipuiri ne-ndurătoare, ce-atât de-aproape mi te-aduc ca pe o dulce-nfiorare, și ca-ntr-o transă te implor să fii cum arătai cândva - sirena marelui danez, iubind până la jertfa sa... Sunt robul vrerii tale crude cât voi trăi pe-acest pământ - mă poți salva, dar tu preferi să mă împingi înspre mormânt. CU INIMĂ SAU FĂRĂ EA? O, Tată, la ce doar inima mi-ai dat, când nu mi-a fost menit să
POEME DE PAŞTI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344688_a_346017]
-
nu-ți privească nurii Ce i-ai ascuns de mine și de privirea lumii! Hai, dă-mi mie iubirea ce n-ai vrut să o dai La nimeni pân-acum, trufașa ce erai, Să nu te-atingă nimeni, aceasta-i vrerea mea... Azi beau că-s fericit și beau ce, tu-mi vei da! Otravă de va fi, otravă beau și eu Ce rost mai are viata fara de Dumnezeu? Iar, fără EL și fără ține, ce sunt eu?... florentina crăciun
TIMPUL de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344746_a_346075]
-
doresc neștiuți în vicii, al iubirii, un purificator al interzisului ordurier și un perpetuator al adevărului despre dorința de a se dezgoli. Toți aceia care se ascund de fapta iubirii sunt dedați plăcerilor dosite, chinuite în inimile lor încărcate de vreri. În pictură, parcă menit a fost să sugereze prin linii și culori, ideorealistul Picasso, senzualistul și doritorul de exprimări pătimașe, bărbatul pierdut în lipsurile vieții pe care și-a trăit-o umezită de culoarea picturilor ce l-au înconjurat. El
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358841_a_360170]
-
Mergea spre bine. La câtva timp își dă seama că e însărcinată. Dezastru în sufletul ei! Ce să facă? A mers din nou la călugăul Dionisie, care devenise duhovnicul ei.'' Sub nici o formă nu va trebui să întrerupi sarcina. E vrerea Domnului, fiica mea!'' Timpul trecea și pântecele ei începea să crească. Se gândea că va avea mari necazuri cu familia, dar își pusese toată nădejdea în Cel de Sus. Ce va fi, va fi! Într-o zi, când ieșea de la
SARADINE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358918_a_360247]
-
chip poruncitor pentru băieții robilor de-acea cumplită piază-rea, neomenosul Faraon, și-n sicriaș bine-ntocmit din papură, cu smoală uns, m-a pus hrănit și adormit, ca să plutesc prin stufăriș la malul Nilului zeiesc, cu-ncredințarea c-oi trăi prin vrerea Tatălui ceresc. Și-ntr-adevăr, am fost salvat chiar de prințesa egipteană, printr-un miracol destinat să fie pentru crez o mană. Cum altfel să le dai de rost că toate palma au bătut ca pruncu-n viață să rămână, iar frații-n
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
la drum cu zelul proaspătului uns. Meditația III (Ieșirea din Egipt) Aveam poruncă de la Tine, ca împreună cu Aaron evreilor să le vorbesc de planul Tău și-a lor silință în ascultare și credință, apoi să dau de Faraon (eu, vistierul vrerilor divine pentru a fratelui rostire) și-ndată să-l înștiințez că-ndemnul Tău imperativ este ca robii să-i sloboadă din seculara lor trudire, în caz contrar peste Egipt și peste-ntreaga-i seminție se va abate grea urgie. Cum
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
de la ei. Venisem din Italia, nu știam o boabă engleză, astfel încât în avion, neînțelegând nimic din ce spuneau stewarzii americani, nici macar jumătate de cuvânt, m-a bufnit plânsul. Și la nici câteva săptămâni îi găsesc pe acesti adorabili bătrânei, cu vrerea sau fără vrerea lor, dar sigur cu voia lui Dumnezeu. M-au introdus într-o lume superacademica, unde am văzut multe, am înțeles multe, dar mai ales am învățat să separ făcutul banilor de modul de a gândi. La început
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
din Italia, nu știam o boabă engleză, astfel încât în avion, neînțelegând nimic din ce spuneau stewarzii americani, nici macar jumătate de cuvânt, m-a bufnit plânsul. Și la nici câteva săptămâni îi găsesc pe acesti adorabili bătrânei, cu vrerea sau fără vrerea lor, dar sigur cu voia lui Dumnezeu. M-au introdus într-o lume superacademica, unde am văzut multe, am înțeles multe, dar mai ales am învățat să separ făcutul banilor de modul de a gândi. La început nu îndrăzneam să
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
umple existența. În crucea de sus a iernii/ O altă vietate strivește sub tălpi/ Același prag. Pare că livrescul e cu ostentație chiar substituit experienței. Mai o lasă Doamne, o clipă/ Veghea asupra durerii/ De-a fi și presărat cu vrerea sărată/ A oceanului de-a fi sânge. Oare cum se manifestă cele șapte focuri ale poetei? Cartea devine o mediere pe când versurile devin protecția autoarei (celei o ce-ar comunica cu zeii, dacă am ține seama de antici) față de realitatea
FEMEIA CU LUNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359528_a_360857]
-
unde știam eu, Fie-n icoane, fie-n nori Te-am căutat, eu, un ateu. Voiam să aflu, voiam să știu, Tu chiar exiști, sau ești părere? Și dacă ești, chiar îți sunt fiu? De ce să fac doar a ta vrere? De ce pe-aproape să îl iubesc Când fără rost rău mi-a făcut? De ce-o să mor? Vreau să trăiesc! De ce la toate rămâi mut? Nevinovații înroșesc altare Și fiul tău de cuie e străpuns, Cum pot eu să-ți
NU POT SĂ PLEC (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360298_a_361627]
-
plimbate de indicatoarele ceasului Pe cadranul numerotat de cineva Ce n-a știut să numere Decât până la al doisprezecelea ceas. AMENDAMENT LA DURERE Eu am ceva-mpotriva durerii: Durata ei e-un popor atât de mic! ea vine uneori împotriva vrerii cum bucuria vine din nimic. Mai multe-odată, duce nu le poți, Prea concentrate-nu le-am rezista; Totalul lor e-o sumă rătăcită pe la porți legată de-o mârțoagă fără șa. Când vin în preajmă, tace poezia și muza nu mai
ACUZ... ADEVĂRUL DIN ACROSTIH (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360309_a_361638]
-
cântăm din suflet, slavă, Ție! Noi suntem un popor de oameni buni, Slăvindu-te prin cântec, poezie... În noi, salaș de-și va găsi durerea, Sau vom trăi prin ură și minciună; Nu ne lăsa și Fă precum Ți-e vrerea, Dar apără-ne nația română! Tu ne iubești la fel - bogați, desculți; Ce greu ne-ai învățat să mergem în picioare! Ne-ai dat pământ și roade și totuși... foarte mulți În loc să-Ți mulțumească, azi fug peste hotare. Tu, Doamne
SUNTEM ROMÂNI! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360352_a_361681]
-
-ntinde brațe de osândă/ cu umbre vechi, ce spânzură pe lemn.(Înviere). Andrei Ciurunga a înmănunchiat în sine miile de trupuri schingiuite și le-a-ndurat veninul din mustul suferinței. Din cătușe și zăvoare și-a dăltuit glasul de-aramă să-mplinească vrerile divine. Cu fiecare lacrimă de sânge a scrijelit pe inimile zdrobite Balada devenirii prin jertfă. Din pecetea îndurărilor și-a făcut trâmbiță și-n fiecare cuib de lumină a odrăslit mugure al Învierii, în care s-a preamărit Hristos Mântuitorul
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
noi anume,/ să ne deschidă drumul înapoi/ spre câte-au fost- și vor mai fi în lume. Hristos a înviat biruitor,/ cum biruind vor învia martirii,/ când peste zidul închisorii lor/ va crește mâine mușchiul amintirii./ Hristos a înviat, dumnezeiască vrere/ să-și dăruie mulțimii trupul-Pâine,/ și să vestească marea Înviere/ ce va cuprinde toată țara, mâine.( Hristos a înviat). Demetrius Leontieș, medicul fără de-arginți, a suit urcușul demnității Neamului, cu toiagul de aur al divinului Adevăr. Cu fiecare frângere
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Autorului O viață ne-a fost dată și numai una...doar! Iubire mi-ai jurat până la...Sfârșit! De ce nu-mi auzi strigăt de durere? Jurământul dat, nu ți l-am cerșit. Mi-ai spus ”te iubesc”! a fost a ta vrere... Știam că iubirea, dureri cu ea aduce Și soarele-i ades de...nori acoperit Dar credeam, cu tine, viața ne va duce Pe drumul fericirii ce-i veșnic...înverzit! O viață ne-a fost dată și numai una...doar! De ce
O VIAŢĂ NE-A FOST DATĂ ŞI NUMAI UNA...DOAR! de DOINA THEISS în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360740_a_362069]