1,144 matches
-
simt, și sunt foarte trist. George Steiner vorbea în al său After Babel de tristețea foarte specială a traducătorului care simte că a eșuat în înteprinderea sa. Ei bine, tinerețea pierdută nu se poate traduce fără a eșua în banal, vulgaritate sau poezie. Sau toate trei la un loc. 08 august 2003 Mare, mare foc de artificii pe malul lacului Léman, cu ocazia închiderii Sărbătorilor Genevei. Extrem de cald, cam 34-35 de grade la ora 22, ora începerii spectacolului de sunet și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în fața camerei tot feluri de directori de obscure ONG-uri umanitare, plasate însă strategic în buricul (buricele, mai exact) Parisului, cântăreți celebri de origine asiatică care par treziți după o baie de votcă dintr-un club elitist parizian, frumuseți exotice (vulgaritate sexy-căutată), dar și preoți iezuiți uitați prin jungla asiatică de 40 de ani și care acum apar, în fine, la televizor. Dacă stau să mă gândesc bine, este prima oară când văd un iezuit la televiziunea franceză! Un amestec neobișnuit
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și curente de modă în București nu sunt altceva decât palide imitații, maimuțăreli hazlii ale marilor capitale ale lumii. De la Vodă Caragea și carâtele aduse cu greu de la Viana, nu s-a schimbat nimic. Mi-a sărit în ochi și vulgaritatea extremă a "cronicarilor" care scriu mici pastile pe colț de masă, parcă între două beri, pentru câțiva euro. Cel mai mult mi-a plăcut un articol al lui Răzvan Exarhu, un tip extrem de talentat, de altfel, dar care în încercarea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o confirmă. Și iată, Theodor Codreanu ține să precizeze: S-a insinuat aici o formidabilă viclenie a istoriei secrete: în vreme ce poetul a fost "salvat" prin referențialul "nebuniei" superioare (ca ipoteză a geniului romantic), ziaristul a fost asociat cu mizeria și vulgaritatea bolii propriu-zise. De aici insinuarea că ziaristica a fost scrisă "pentru o bucată de pâine" sau că e un produs al "urilor" patologice, al obsesiilor!" Și asta pentru că fondul politic al articolelor, al demonstrațiilor de profunzime din articole, avea în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu trepidații de bisturiu pe-o operație de cord, talentul lui Theodor Codreanu așază pe-o masă corpul spiritului uman și, la lumina incandescentă a reflectoarelor măsurii și bunului simț, decelează, identifică și separă binele de răul care îmbolnăvește opera: "Vulgaritatea, chiar și în artă, n-are dreptul la libertate. / Cine doboară adevărul, va fi sufocat de adevăruri. / Tot citind literatură proastă, riști să scrii la fel de prost. / Există tirani, vrea să spună Lamparia, deopotrivă în politică și în artă". Îndrăznim să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
chip să-i afli programul unei zile, nici ce mânca, nici ce bea, nici cu ce se îmbrăca. Evită pitorescul sub orice formă și anecdoticul. Își notează uneori "escapadele" (un bal, o petrecere), dar fără amuzament și voluptate. Detestă bârfa, vulgaritatea și "se apără" de femei "frecventând mai multe dintre ele". "Vâjâielile" cu câte una singură sunt tot atât de rare ca și "întâlnirile de gradul trei". Indiferent de situație, emoțiile sunt ținute sub control, până la punctul în care riscă să se expună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în prefața cărții (Eminescu în captivitatea "nebuniei"), vizând în fapt "psihologia referențialului", adică al acestuia. Cu alte cuvinte, avem de a face cu o încercare de descifrare a "nebuniei lui Eminescu", activitatea sa de ziarist fiind asociată cu mizeria și vulgaritatea bolii de care suferea. Tocmai de aceea Theodor Codreanu consideră că anii sacrificiului marelui poet dezvăluie în esență "tragismul destinului eminescian". Așa se explică de ce întâmplările petrecute la 20 iunie 1883, dată reper în existența mentală și nu numai a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Vincenzo Lanza (corespondent italian de la Repubblica) și soția lui suedeză, Gitta. Suntem serviți regește, ca în Italia. La un moment dat, Andrei spune povestea penisului, a lui Creangă. Nu m-a amuzat deloc. În suedeză, totul părea de o penibilă vulgaritate. Rudolf Nurejev a murit la cincizeci și șase de ani, atac de cord se spune, dar noi, jurnaliștii, am aflat adevărul repede: SIDA! Corpul superb și geniul lui Rudolf nu i-au făcut viața ușoară. Există asemănări între viața lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
casele și străzile, spre a se revărsa dincolo de vechiul cerc de ziduri, ca apele umflate ale Arnului. - Asta se numește progres, reluă Menico, dar pentru mine e doar putreziciune. Lumea Îmbătrânește și vremea care trece nu aduce decât noi nenorociri. Vulgaritate și infamie. Uită-te la alea! Arătă spre trei tinere Îmbrăcate În culori țipătoare, cu un decolteu atât de adânc Încât li se vedea aproape tot sânul, care zâmbeau obraznic la trecători, căutând să le atragă atenția. - Cu doar câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În loc să se Întoarcă Întărit În cunoaștere și În Învățătură, iată că dispare dintr-o dată. Iar În locul lui apari dumneata, messer Alighieri, omul care ești acum. Celălalt. - Celălalt? - Un altul, care, potrivnic oricărei sale obișnuințe și Împotriva adversității sale declarate față de vulgaritatea plebei, o apucă pe o cale anevoioasă. Începe să Încânte poporul simplu cu vorbele sale meșteșugite, În adunări de la colț de stradă, face să fie ales În grupări nesemnificative, Își risipește geniul hotărând ce căi trebuie să Îndrepte ori ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de setea contemplării: fusta e în dezordine, iar de la fustă în jos, pînă sub genunchi, la cizmulițe, ciorapii stau perfect întinși. "Să nu-mi agăți ciorapii..." Rece, ca o găleată de apă turnată în creștet, mai vulgară acum decît orice vulgaritate în oricare clipă a vieții, vocea femeii îl mai împresoară încă, născînd în el sentimentul umil al culpabilității, făcîndu-l să-și plimbe iarăși privirea de la genunchi în sus, printre coapsele lungi, să fie sigur că nu a agățat vreun fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am rupt de tata, de sat, de familie, ci pentru că n-am reușit să încheg eu una... Vezi, eu îți spun ție toate astea pentru că, deși mă vei judeca în sufletul tău, n-o să mă bîrfești, n-o să arunci în vulgaritate spusele mele consătenii, mai ales cei cu aceeași structură sufletească, au în relațiile dintre ei, cînd sînt departe, în lume, ceva similar rudeniei de sînge. Ba poate, chiar te iubesc. Și te iubesc nu pentru că ești de-a lu' Vlădeanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
devreme ca să-i fi sosit musafirul așteptat. Se ridică și privi prin perdelele de dantelă. La ușă se afla George McCaffrey. John Robert se trase brusc îndărăt. Nu obișnuia să înjure, educația lui metodistă nu i-ar fi permis asemenea vulgaritate. Se încruntă ușor și își clătină capul dintr-o parte în alta. Nu-i trecu nici o clipă prin minte să nu răspundă la sonerie. Ar fi însemnat o minciună sau un subterfugiu. Își spuse: „Mai devreme sau mai târziu, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
putea s-o atingă, era nu numai bine apărată, dar prin însăși natura ei știa să discearnă și poate că era profund naivă. Cel puțin, deocamdată, atingerea maculantă a lumii nu era de temut. Totuși, totuși, trebuia ferită de abominabila vulgaritate a maturizării. Imaginea lui Hattie rătăcind într-o lume secreta, de aventuri sexuale, pur și simplu îl teroriza pe filozof. S-ar fi zis că-și spunea cu o pasiune dementă: „Ea nu trebuie să păcătuiască“. Acest chin, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cum să nu-l cunosc, se revoltă Antonio cu o voce metalică, pe care ea nici măcar nu i-o bănuise vreodată, am intrat În aceeași gaură, practic, m-am futut cu el. Ce-ai spus? se revoltă ea jignită de vulgaritatea lui. Antonio nu era vulgar. În schimb era atent. Pasional. O copleșea cu trandafiri. Îi dedica prin DJ-ul de la Radio Stereo cântece de dragoste dulceage. Tăcerea aceea ostilă se domoli Încet-Încet făcând loc scuzelor, la Început vagi, apoi pasionate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
simplă verificare de rutină a echipamentelor. Miercuri seară, nesimțirea a învins zidurile Ateneului Român și, totodată, a compromis momentele de înaltă ținută artistică pe care Cvartetul Belcea le oferea. Vegheată cu strășnicie de echipaje de poliție și de camioanele jandarmeriei, vulgaritatea a luat forma unui terorism sonor emanând de la nici o sută de metri de clădirea-simbol a culturii noastre naționale. Intervențiile celor de la Ateneu au rămas, desigur, fără ecou. Din cortul improvizat, decibelii au continuat să se reverse agresiv și sălbatic întreaga
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
îi spun eu, să vezi în acest comportament cu totul lipsit de scrupule altceva decât o obsesie sexuală. Dar Sheba nu e de acord cu termenul. Spune că pune un accent nemeritat pe partea carnală a relației ei cu Connolly. Vulgaritatea fără milă a presei a făcut-o să cadă în extrema cealaltă. Vrea să se știe că ea și Connolly nu erau angajați într-o „hârjoneală ilicită“ și nici nu practicau „ședințe sexuale“. Ei erau îndrăgostiți. Chiar imediat după izbucnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să spună sau nu ce avea în minte. A chicotit din nou: — Ți-e frică că ți s-a lărgit păsărica. Îl mai auzise spunând lucruri urâte și înainte, spune ea - lucruri despre oamenii de la școală care o îngroziseră prin vulgaritatea lor agresivă. Dar trecuse peste ele zicând că nu pot fi altceva decât bravadă. Însă niciodată nu-și îndreptase răutățile către ea. — Ce remarcă dezgustătoare, a zis ea. I-a dat un ghiont puternic care aproape l-a aruncat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
bănuind că amanta sa, Leni Caler, ar fi o femeie la fel de ușuratică precum Eugenia Zaharia, îi mărturisește această temere lui Camil Petrescu. Replica interlocutorului merită reținută: "Multe lucruri de însemnat din hotel, mai ales în privința Eugeniei Zaharia, curvă de o vulgaritate fără nici un fel de rezervă. Amuzantă totuși prin vocabular, prin frumusețea ei cam violentă și de asemeni prin sinceritatea (nu! să nu stricăm un cuvânt frumos), prin insensibilitatea totală cu care își face meseria... Cred că, dacă ar sta cinci
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
intenționăm, firește, să reluăm comentariile și trimiterile noastre la mitul lui Pygmelion (v. capitolele anterioare), dar fragmentul citat, întreg contextul, evocă, inevitabil, o astfel de corelație. Doamna T. însăși este conștientă că Sinele, Esența sa rezistă asalturilor locurilor comune, platitudinilor, vulgarităților etc. doar prin Privire. Scena erotică, în care partenerul este D., se consumă, dintr-o milă care "a înmuiat scheletul mândriei"333, iar, spre sfârșit, apare această recunoaștere: "Dar eu simțeam că tot ce eram <<eu>> mi se refugiase în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
preocupat de succesiunea temporală a secvențelor, însă accentuează contrastele între diversele instanțe narative, tipuri de scriituri (jurnal, scrisoare, articol, poezie etc.), intensitate a percepției și distanță 352. Emilia este mereu prezentată într-o proximitate care îi reliefează artificialul frumuseții și vulgaritatea prezenței: "Mâna desfăcută ca să-și mărească suprafața de pipăit se încolătăcise de pe acum în jurul brațului alb, plinuț al fetei...". Doamna T., iarăși în convergența unor planuri plastice sau a unui contrapunct muzical, plutește în depărtarea unei perspective a intangibilității. Având
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
plan de desfășurare a ideilor referitoare la un subiect (problemă). Tehnica exprimării scrise implică mai multe aspecte: 4.1. 1. Folosirea vocabularului adecvat: * precizia termenilor; * folosirea nuanțată a adjectivelor; * folosirea sinonimelor; * utilizarea cu măsură a neologismelor; * eliminarea formulelor stereotipe; * înlăturarea vulgarității. 4.1.2.Respectarea normelor gramaticale prin evitarea unor greșeli tipice: * dezacordurile (dintre subiect și predicat, dintre adjective și nume); * flexiunile incorecte ale unor substantive,verbe; * nerespectarea concordanței timpurilor; * construcțiile sintactice aglomerate; * excesul de infinitive, gerunzii, participii; * folosirea inadecvată a
Compunerile şcolare : forme eficiente de stimulare a creativităţii elevilor by Elena Sonea () [Corola-publishinghouse/Science/653_a_1256]
-
de melancolie” (I, 33). Și peste toate, evreu sau, mai general, locuitor al Europei centrale. Când simte în jur amprenta ei, trăiește clipe de extaz. Iată: „Ascultat la radio muzică țigănească maghiară. Sunt ani de când nu am mai auzit așa ceva. Vulgaritate deprimantă. Amintiri ale bețiilor din Transilvania. Copleșitorul plictis ce mă împingea să beau cu oricine. În fond, sunt un «sentimental», ca toți tipii din Europa centrală” (I, 88). Crede chiar că e purtătorul tarelor Europei Centrale. Spune: „E greu de
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
În fond, admirație trădează acest cuvinte. Ce definiție mai bună țării sale și lui însuși decât aceasta: „țara mea: nu e o patrie, ci o suferință, o rană care nu se poate închide” (III, 222). țara sa, care este „farmec, vulgaritate și disperare” (I, 160), sau „scepticism și farmec” (I, 54). Așa cum propria identitate înseamnă convertirea negativității în sens, neantul propriei țări devine prilejul unei reîntemeieri. Când spune că face parte „dintr-o țară cu destin minor dar tragic” (I, 306
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
capătă uneori valoare de axiome. Eroii romanului emit în dialogul lor, adevărate enunțuri gnomice care sunt rodul propriilor experiențe sau a propriilor viziuni asupra existenței. Cel puțin așa ar vrea autorul să lase impresia atunci când atribuie personajelor cuvinte de tipul: ,,Vulgaritatea e o caracteristică a generației noastre, comenta Lazarovici” (p.106); ,,un om viu pare întotdeauna un bufon printre morți.” (p.92); ,, Există un fel de a iubi care te consumă inutil, sterp, dureros; asta e adevărata dragoste [...]” (p.99); ,, Totul
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]