347 matches
-
introdus punctele de suspensie în muzică, interminabilul dizolvant... și recăderea surdă a motivelor într-un subteran melodios și indefinit. O neurastenie a... sângelui, la artistul care și-a proiectat fastuos și măreț nervii în mitologie. Și de aceea, în încîntarea wagneriană, valuri îndepărtate și pline de amurg tălăzuiesc în preajma tâmplelor obosite sau răstoarnă peste vine adormite leacuri de vis și de pieire. Răbufnirile morții împestrițează peisajul gramatical al existenței, așa cum ni-l prezintă excesul de sistem al plictiselii, și-n locul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
subiect revoluționar nu este proletarul, ci deviantul. „În loc să-i faci pe proletari să devieze, mai bine-i proletarizezi pe cei ce deviază, și e mai ușor, dat fiind tariful piperat al doctorului Wagner”, Îmi spuse Într-o zi Belbo. Revoluția wagnerienilor a fost cea mai costisitoare din istorie. Editura Garamond, finanțată de un institut de psihologie, tradusese o culegere de studii mai puțin importante ale lui Wagner, foarte tehnice, dar deja Întruvabile și, prin urmare, foarte cerute de admiratori. Wagner venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
adevărat că era marilor profituri pare să fi dispărut și nimeni nu-și mai poate închipui măcar că o casă de discuri ar putea pune la dispoziție artiștilor mijloacele materiale, tehnica, producătorii și efortul publicitar, capabile să repete performanța integralei Inelului wagnerian dirijat de Georg Solti, vândut în 18 milioane de exemplare. În fapt, ceea ce a dispărut aproape sigur este sistemul în baza căruia funcționau cele patru mari corporații de discuri, Universal, Sony-BMG, EMI și Warner, ce dețineau și un monopol al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
endecasilabi, uneori combinați cu heptasilabi, dispuși fără o ordine precisă, În care numărul versurilor și rimele depind de gustul poetului. Herrera y Reissig, Julio. Poet modernist uruguayan (1875-1910); sub influența lui R. Darío și L. Lugones, scrie, printre altele, Wagnerianas (Wagneriene, 1900), Los éxtasis de la montaña (Extazurile munților, 1904-1907), Sonetos vascos (Sonete basce, 1906), Los parques abandonados (Parcurile lăsate de izbeliște, 1908) și Los pianos crepusculares (Pianele crepusculare, 1910). Se remarcă prin imaginația debordantă, sonoritatea versurilor și frumusețea limbajului. Holandilla. Tutun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
după altul; doar pe fereastra unui bloc de pe o stardă dintr-un cartier liniștit al orașului străbătea mereu cântecul unui pian. Acest cântec părea să fie ecoul sufletelor a doi oameni care se iubesc. Melodiile, când mai duioase, când mai wagneriene erau poate transpunerea pe clape de mâinile unei virtuoaze artiste, a amintirilor vesele și triste, a frustrărilor, dar mai ales a statisfacției că le-a depășit pe toate cu capul sus. Și cântecul pianului se va auzi mereu și mereu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pot ghici referințele la realitățile pe care național socialismul le adusese în viața Europei ocupate : de la tentația turpitudinii până la beneficiile colaborării cu o ordine politică ce pare perenă. Le secret de l’espadon este confruntarea, pe spații vaste și sunete wagneriene, dintre acest Imperiu al morții și pustiirii și cei care se încăpățânează să mai spere în viitorul eliberat de frică. Profilul celor trei actori ce domină saga lui Jacobs este pe deplin conturat. În Francis Blake, curajul englez își află
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
locuiește pe acești preoți ai miracolului tehnologic sfârșește prin a covârși partea luminoasă din savantul damnat. Și dacă La marque jaune descrie tentativa de a supune însăși mintea omenească acestui jug cerebral, S.O.S. mé téo res este încununarea wagneriană a viziunii dominate de ambiția cuceririi elementelor naturii. Occidentul este aproape de a sucomba sub asaltul, concentrat, al cataclismelor. De la Londra până la Paris, vremea pare să fi devenit inamicul cel mai redutabil al lumii libere. Furtuni, ploi, îngheț se abat, fără
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
o rază Ca fâlfâiri de-aripi vibrează cîte-o strună De harfă,-n sala-n care armurile visează." (tr. R. V.) Versurile nu sunt lipsite de virtuozitate. Dar și ce mai talmeș-balmeș! Tot calabalâcul simbolist e prezent: satanismul bietului Rollinat, decorul wagnerian de carton, atmosfera de mister, și, pe deasupra, un fel de fudulie palicărească, destul de antipatică. Iată acum același motiv reluat în Stanțe: "Te simt în ochi, o, lună, pe când strălucitoare Prin nopți de vară treci; Și inima distilă dulceața-atrăgătoare A razei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ca aparținâdu-i lui Otto Rahn. — Da, chicoti Weisthor, nu a făcut decât să amplifice atmosfera, nu-i așa? Mai ales Himmler va fi încântat de această schimbare a vremii. Fără îndoială că îi va asocia tot felul de idei supranaturale wagneriene. — Ai fost foarte bun, Karl, zise Rahn. Până și Reichsführer-ul a făcut un comentariu în legătură cu asta. Numai că pari obosit, zise o a treia voce, pe care am considerat-o a fi a lui Kindermann. Mai bine m-ai lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
la frontiera dintre Franța și Spania. Marți 21 Terminat? Ce pripit am scris asta! Poți oare termina ceva, fie și doar un roman, despre cum se face un roman? Cu ani în urmă, în adolescență, îi auzeam pe prietenii mei wagnerieni vorbind despre melodia infinită. Nu știu bine ce-i asta, dar se vede că este ca viața și romanul ei, care nu se termină niciodată. Și ca istoria. Fiindcă azi îmi sosește un număr din La Prensa, de la Buenos Aires, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
totul devine înalta bucurie a "naufragiului", a absorbției în acea muzică pancosmică, acel suflu al indefinisabilului: "Cosi fra questa/ Imensità s'annego il pensier mio/ E il naufragar m'e dolce in questo mare".dorință asemenea Isoldei în finalul dramei wagneriene: In des Wonnesmeeres wogenden Schwall, in dem tönenden Schall in des Welt-Atmes wehendem All ertrinken, versinken unbewust höchste Lust ! "În valurile unduitoare ale mării extazului, în adiindul Tot al sufletului lumii să mă înec să mă cufund fără de nume cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
paradoxal armonia, adică finitudinea cea mai perfectă, dezvoltă puterea magică de a elibera spre infinit sufletul, spiritul: un infinit al armonizării cosmice prin dizolvarea în inefabil. Cvartetul nr. 132 al lui Beethoven cu "Imnul de mulțumire către Dumnezeu", moartea Isoldei wagneriană, Simfonia neterminată a lui Schubert sunt exemple de culminații ale privilegiatului al treilea văz. În lipsa acestui văz stă ineficiența eliberatoare a muzicii "moderno-moderniste" producții confuze antimelodice ale disonanțelor, ale stridențelor, care torturează auzul. Miracolul eliberator al muzicii este unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
absolutul uman: Rigveda și Imnurile lui Hölderlin, piramidele egiptene și Partenonul, Afrodita din Cnide praxiteleană și cele trei Pieta ale lui Michelangelo, autoportretele lui Rembrandt și Van Gogh, concertele pentru pian ale lui Mozart, simfoniile lui Beethoven, Tristan și Isolda wagneriană. Popoarele s-au stins, dar simbolica mitului lui Ghilgameș rămâne peren, cultura greacă s-a înnemurit în cultura europeană prin mituri precum Apollo, Orfeu, Dionysos, prin ideea de "secțiunea de aur" sau "proporțiile divine", iar presocraticii au fundamentat întreaga filozofie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
bucurie a unui cor de îngeri muzica lui Mozart, iar eroica, dramatica muzică a lui Beethoven culminează cu Imnul Bucuriei din ultima sa simfonie. Melancolie infinită, răscolitoare, dar și tonifiantă, purtătoare spre înălțimi emană muzica lui Schubert, iar "melodia infinită" wagneriană, preluată apoi mai ales de Richard Strauss, exercită magia ființării pure. Bucuria creației Pindar afirma că poeții, dotați fiind cu privilegiul de a primi insuflarea zeilor, pot afla divinele adevăruri pe care muritorilor nu le este dat să le priceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nume: "Și ce-ncântare să naufragiez în vasta mare." Totul devine negrăita bucurie a "naufragiului", a absorbției în acea muzică pancosmică, acel suflu al indefinisabilului. Căci muzica este marea eliberatoare. În undele ei transfiguratoare se absoarbe Isolda în finalul dramei wagneriene: "În valurile unduitoare/, în marea extazului, în adiindul Tot mă cufund fără de nume cea mai înaltă încântare !" Fără de nume în voluptatea nonidentității, a pierderii de sine, se cufundă și Leopardi, eliberându-se de suferința metafizică, de "infinita vanità del tutto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
la aceeași operă și nu mă văd o singură dată împreună cu ea. O părăseam seara oricât de disperată aș fi lăsat-o, fără să pot face sacrificiul vreunei ore de muzică. Să simți că te cuprinde în întregime vreun pasaj wagnerian, să te urmărească întocmai ca o ființă, să-ți pui în el toate gândurile, toate voile, să-ți răscolească toate puterile tale interioare, în momentele acelea să nu existe pentru tine altceva pe lume, și aceea cu care stai tot
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Le Gil Blas, Fin-de Siécle, Le Gaulois ș.a. A fost prieten cu Barrés, Verlaine, Moréas, Maeterlinck, Elisée Reclus, Octave Mirabeau, Péladan și, mai ales, cu Huysmans. „Cultivînd” actrițe cu prestigiu, Bogdan-Pitești ar fi contribuit și la prima reprezentație a Walkiriei wagneriene de la Geneva. Respingînd din snobism ortodoxia, se convertește la catolicism, devenind un propagandist fervent. Expulzat în România pentru activități anarhiste (în ciuda intervenției lui Huysmans), își construiește o imagine de avocat „glorios” al artei noi, „ideale”, militînd pentru simbolism etc. Publică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dinspre transcendența limbajului liric spre contingența lui este un fenomen specific secularismului/laicismului mentalității moderne și postmoderne, iar avangardele nu au făcut decît să-i imprime vehemența/violența proprie marilor rupturi... În altă parte, autorul arată că, spre deosebire de „importanța muzicii wagneriene în geneza simbolismului”, în cazul cubismului și expresionismului, „influența dominantă exercitată n-a mai fost cea muzicală, ci cea plastică”, cele două „directive” aflîndu-și originea directă în „transformările teoretice și practice ale picturei și sculpturei moderne”. Ambele apar prin 1910-1911
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ei Îi descoperise aventura, se prea poate să fi avut loc o izbucnire de mînie capabilă să mistuie Întregul conac. PÎnă atunci nu-mi trecuse prin minte ideea că Hollinger ar fi putut să se sinucidă - o sacrificare de proporții wagneriene care putea fi pe placul unui producător de film: el și necredincioasa lui soție pierind laolaltă cu amanții lor În vipia monstruoasă. I-am spus lui Hennessy, cînd s-a Întors ducînd o tavă cu pahare: Zici că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
este foarte greu prozatorilor să nu devină personaje. Multe romane actuale sunt cuminți. Nu le simți prelungirile. Și sensibilitățile prea mari se resping. Uitați - vă la artiști ! Literatura este poate singura minciună care înnobilează. În poezia modernă, cuvintele au tumult wagnerian, nu șăgălnicie mozartiană. Capodopera sugerează, nu cicălește. În trunchiul artei, aportul generațiilor se cristalizează precum inelele din miezul arborilor. Unii artiști strălucesc, alții luminează. Criticul valoros îi arată la timp debutantului că îi crește ceva suspect pe creier. Artistul se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
un miracol de prospețime și inovație! Muzica lui Schubert e vlăguită, plictisită, expirată, și nu mi s-a părut să exprime nimic altceva decât o înșiruire de frecvențe la scară logaritmică. Brahms e o magie curată; desigur, nu de natură wagneriană, dar e magie. Cred că asta aș fi vrut de la căsnicia noastră: să fie capabilă, măcar uneori, de acorduri magice. Din păcate, se pare că eram prezenți, în ultimul timp, la spectacolul unei simfonii terminate, obosite rău, zămislite de doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
supravegheau puradeii care se jucau printre sticlele de plastic și resturile menajere aruncate pe spațiul verde. Seara, când se întorceau capii de familie beți turtă, începeau răcnetele: erau caftite pirandele și puradeii. Atunci trebuia să pun o casetă cu uverturi wagneriene, să dau volumul la maximum. Limacșii rezistau la orice, numai la acordurile din Aurul Rinului nu. Apartamentul era intim mai ales datorită faptului că Adelina își împrăștia hainele peste tot. Ceștile de cafea din vitrina sufrageriei erau pline cu hârtii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
scurte comparații dau o imagine incompletă a unei influențe care s-a exercitat dincolo de granițele științei, pînă în sfera culturii în genere. Cîteva dintre tendințele acestui secol se pot chiar defini ca fiind "impregnate de biologia darwinistă și de estetica wagneriană, de rasismul lui Gobineau și psihologia lui Le Bon, de anatemele lui Baudelaire, de negrele profeții ale lui Nietzsche și Dostoievski și, mai tîrziu, de filosofia lui Bergson și psihanaliza lui Freud"69. Îmi dau seama că e o companie
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
publicul, mai ales cel din sălile à l’italienne, se autosupraveghează, căci însuși locul în care se află îi îngăduie să o facă. Forma rotundă a sălii, cât și amplasarea ierarhizată a spectatorilor, scăldați în lumina lămpilor aprinse până la reforma wagneriană, oferă cele mai bune condiții expunerii propriei persoane. Sala aceasta trezește dorința de a-l privi pe „celălalt”, veritabil actor social, în interiorul lojii lui, de a-i observa comportamentul, de a-i studia vecinii. „Clasa dezocupaților”, ca să folosim termenii lui
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
o muzică simplă, ascultată într-o grădină de vară, sau la un bal, sau la o cafenea. Niciodată Bacovia nu evocă muzica din sala de concerte, muzica „clasică”, „grea”. Versul „Muzica sonoriza orice atom” nu e inspirat de vreo simfonie wagneriană, ci, aproape sigur, de un cîntec la modă. Gustul și atitudinea lui Bacovia față de muzică sînt ale celui care receptează din plin dimensiunea lirică, emoțională a acesteia, deși, chiar în poezia din care am citat, „Largo”1), el ia distanță
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]