368 matches
-
de bomboane extra mentolate. Din nou afară, norii Întunecaseră cerul, iar lumina zilei cedă În fața primelor picături mari de ploaie ce Începuseră. Loveau betonul cu un sunet slab, una câte una, lăsând În urmă cercuri gri-Închis care se uniră când zăgazurile cerului se rupseră. Cu haina pe cap, Logan alergă spre duba lor ruginită. Watson ajunsese acolo prima și porni ventilatorul. Se așezară fierbând Încet, În timp ce ventilatorul se chinuia să dezaburească parbrizul; Împărțiră un pachet de bomboane mentolate, privind siluetele Încețoșate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
celor ce-l privesc ca o nouă Romă, deoarece turlele, bisericile și mănăstirile oferă ochilor oarecare măreție... Dinspre apus este un lac chiar alături de dealul orașului. Acest lac a fost făcut prin închiderea Bahluiului între cele două dealuri printr-un zăgaz foarte puternic”. Pe malul lacului și apoi al băților rămase erau înșiruiți “tălpălarii” cu budanele lor. Puțin mai la deal la capătul de sus al Uliții Mari - cumnatul lui Vasile Lupu voievod - Iordache Cantacuzino în 1640 a ridicat o biserică
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
lui Tennyson, s-a auzit vocea conferențiarului. Cântec Într-o vreme a ordinii de Swinburne ar fi putut foarte bine să fie un titlu de Tennyson. El prețuia ordinea, opunând-o haosului, risipei. În sfârșit, inspirația lui Amory a rupt zăgazul. A mai Întors o foaie și a scris viguros toate cele douăzeci de minute ce mai rămâneau din ora de curs. Pe urmă s-a dus la catedră și a depus pe ea foaia ruptă din caiet. — Un poem Închinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
timp de primăvară, am survolat Odessa salutând drapelul românesc ce fâlfâie pe clădirea monumentală a operei. Trei <în text, scris: "3"> imobile incendiate fumegau încă, în partea de est a orașului. Cartierul fabricilor era inundat prin ruperea voită a unor zăgazuri. În mijlocul marelui stadion sunt 4 mari găuri de bombe. Orașul este măreț și de o frumoasă arhitectură. Populația aclamă trupele noastre pe marile bulevarde și salută avioanele noastre care trec la 10 m<etri> peste case. În port zăresc 4
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
de fior mistic, de căutarea revelației... Când îl întâlnești, de obicei, pe Dumnezeu? Atunci când uit de mine și am timp să privesc cu seninătate în jur... Anul trecut "Bahluiul literar" devenise foarte mocirlos, în multe locuri dăduse peste margini rupând zăgazuri, prietenii, înțelegeri... Cum s-au retras valurile în matcă? Cu ce pagubă, cu ce câștig? Vorba filosofului Alexandru Dragomir, reluată de Patapievici: "Ce se pierde atunci când ceva se câștigă?". Citește cu atenție unele reviste ieșene și ai să înțelegi cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poate să nu însemne nimic, la fel cum credința în Dumnezeu pentru atei nu înseamnă nimic. Dar cât de echilibrați, de întregi ne simțim având credință! Anii trecuți "Bahluiul literar" devenise foarte mocirlos, în multe locuri dăduse peste margini rupând zăgazuri, prietenii, înțelegeri... Cum s-au retras valurile în matcă? Cu ce pagubă, cu ce câștig? Vorba filosofului Alexandru Dragomir, reluată de Patapievici: "Ce se pierde atunci când ceva se câștigă?". Bahluiul literar, cu o anumită periodicitate, fie că plouă sau nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
importante pentru înviorarea vieții creștine, a fost redat astfel din nou teologiei românești, atât de schematică (sic!) până la dânsul. Nichifor Crainic a lărgit cercul preocupărilor teologice, a deschis zări nouă, dar înnoirile sale nu sunt altceva decât o surpare a zăgazurilor care țineau teologia noastră închisă dinspre fluviul bogat și viu al Tradiției. Prin charisma, inteligența și talentul său pedagogic, Crainic și-a pus amprenta asupra mai multor generații de teologi români. Articolele sale din Gândirea, precise și totodată elegante, erau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Mary se crispa; degetele lui Drew păreau însă o ușurare rece. Fiecare atingere a lui o relaxa, îi mai decrispa un membru, îi mai descâlcea un ghem de oase. Indienii Nez Percé cred că, într-o zi, Coiotul o să distrugă zăgazurile, a spus el. Somonii se vor întoarce. Pădurile se vor revigora. Toți oamenii vor forma un singur popor. De-acum înainte Mary nu mai voia să audă altfel de vorbe. Nu voia să mai audă decât legende și cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
din spectacolele pariziene de revistă, picioarele Annei erau puțin cam scurte sau nu destul de lungi. La început, n-am avut parte de liniște la Paris, pentru că noi căutam o locuință, iar eu - cuvinte pentru o frază care să spargă toate zăgazurile. Sau poate că băteam deja de pe acum pe Olivetti a mea, întrerupt de căutarea locuinței și a cuvintelor, imnul meu pentru Balerina? În toate ziarele și periferiile Parisului domnea un război contemporan; pentru mine, însă, încă nu voia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se uita în sus sperând ajutorul lui Dumnezeu. Atunci mă aflam la Gura-Dimienei - Buzău, ca învățător și, întâmplător, mă aflam undeva pe un câmp când vremea s-a învolburat și după câteva fulgere și tunete porțile cerului și-au deschis zăgazurile ferecate și pe pământ s-a revărsat o ploaie caldă de vară, o ploaie de miliarde, aducătoare de speranță de viață. Poți uita un asemenea fenomen într-un timp de cumpănă și răscruce? Având ani destui - dăruiți generos de Creator
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
după oraș. Totul evocă atmosfera sumbră și terifiantă din The day of the triffids. Oamenii sunt neputincioși în fața multiplicării demente a structurilor ce iau în captivitate continentul nord-american. Nici măcar bombele atomice aruncate, ca un semn al disperării, nu mai pun zăgaz avansului implacabil. Rasă sângeroasă, locuitorii de pe Kurno sunt posedați de un instinct voyeurist al lichidării civilizațiilor. Ei urmăresc, pe ecranele lor gigantice, crepusculul atomic al Pământului cu aceeași fidelitate cu care pământenii ar savura deliciile unui spectacol de pugilat. Barbaria
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
tipare în ceea ce privește evoluția operei. Spre deosebire de cei mai mulți scriitori, care debutează la tinerețe și urmează curba gaussiană firească a energiei creatoare, vârsta a treia găsindu-i într-o lâncezeală propice eventual reeditărilor, domnia sa a început să facă literatură după pensionare, deschizând parcă zăgazurile unei energii ce se acumulase de-a lungul anilor. A scris năvalnic, editând în șase ani cât alții în treizeci. Dacă lăsăm deoparte ediția a doua a volumului de studii de specialitate Preocupări pedagogice, apărută în 1995, din 2002 (când
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
acuma, Pe unda nenturnată a orei înclinați. Ne prăbușeam ... Când iată că, înclinînd privirea Acolo, jos, pe crusta de caldarâm și lut, Zărirăm două umbre unite: contopirea Sălbatecă, informă, a marelui Sărut. Păreau a nu cunoaște nici piedici nici osândă. Zăgazuri pământene n-aveau... Alt Demiurg Le stăpânea, desigur, cu-o pravilă mai blândă Făptura lor ciudată și vecinicul amurg. O, simplă înfrățire, pătrunderea lor oarbă!... - Când, când, interioarele mări vor izbuti Ca ele să se-mbine, ca ele să se
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
abis Mă prăvălesc cu disperare în Hăul infinit. Abisul vrea să-nghită toate într-o clipă Aș vrea să cred că totul are un sfârșit Că-i ireal ce-n cugetarea mea se înfiripă. Zadarnic silesc căderii să îi pun zăgaz, M´agăț grăbit de ciotul secundei ce urmează, Suflarea Cosmică nu îmi mai dă răgaz, Și Tihna de Universul rătăcit se´nstrăinează Mă las cuprins de Haosul nedesluțit Și-apoi împins de ritmul său prea infernal Din Lumea cea bizară
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93384]
-
noapte‐o biruiește dorul - Din somnu‐i sare mama, și spre ungherul unde‐ i doarme‐ odorul Pășește‐n vârful degetelor numa ... Pe somnul lui cel lin Duioasă se ‐nclină; De‐al vieții sale chin Un zâmbet i‐anină. Zbucnește făr‐zăgaz Iubirea ei mută ‐ și plânsul lui obraz Plângând îl sărută. și mii de mângâieri Pe creștet i‐ adună ‐ De ziua cea de ieri Ce dulce-l răzbună! El simte cum s‐ apleacă peste dânsul O umbră bună ce l‐ ar
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
comprimată a celor două închideri ce par absolute, deschide transcenderea către eliberarea radicală. Lumea umană, a finitudinii, a tiparelor ne-a fost dată pentru a cunoaște cea mai înaltă bucurie: eliberarea. Poezia este exercițiul uman al libertății metafizice. Din dublul zăgaz spre cea mai înaltă desprindere. Până dincolo de dincolo în transposibil. Poezia și absurdul Cine ne va vindeca de modernitate ? Paul Valéry Ce este absurdul ? Conceptul de "absurd" se referă la două realități: ceea ce este anti-existențial și ceea ce este împotriva unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fiecare fuge dinaintea lor; fiecare cedează în fața violenței lor fără a putea să li se împotrivească în vreun fel. Cu toate că aceste ape sunt astfel precum le-am arătat, atunci când vremea este liniștită oamenii pot să ia măsuri și să construiască zăgazuri și diguri, așa încât, dacă apele vor crește din nou, ele sau se vor scurge printr-un canal, sau furia lor nu va mai fi nici atât de nestăvilită, nici atât de păgubitoare. La fel se întâmplă cu soarta: ea își arată puterea
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
cu soarta: ea își arată puterea acolo unde nu există o forță pregătită și dinainte orânduită care să i se împotrivească, și de aceea ea își îndreaptă atacul într-acolo unde știe că nu s-au înălțat nici diguri, nici zăgazuri care s-o stăpânească. Iar dacă veți privi Italia, care este astăzi locul schimbărilor de acest fel, și totodată aceea care le-a dat naștere, veți vedea că ea este ca o câmpie fără stăvilare și fără nici un fel de
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
așa de mult că ați venit! Ați văzut băiatul? Cu cine seamănă? Această ultimă Întrebare a căzut ca trăznetul asupra capetelor lor. S-au Întunecat la față și Încercau cu greu să zâmbească printre lacrimile care stăteau gata să rupă zăgazuri... Am rugat asistenta să aducă puțin băiatul. Sper că nu te superi! Încerca mama să se scuze... și mi-a prins strâns mâinile Într-ale ei, gata să mi le rupă. Ia priviți ce frumusețe de copil! exclama asistenta care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
atingă, să fie tandru cu mine, să mă sărute, să-i simt bărbia nerasă pe obraz, să-i respir parfumul pielii. Am ridicat o mână tremurândă și i-am atins ușor părul mătăsos. în secunda în care l-am atins, zăgazul s-a rupt. De data asta n-am mai așteptat ca nebunia să treacă. Am căzut unul peste celălalt trăgând, sfâșiind, sărutând și zgâriind. Gâfâind, i-am rupt cămașa încercând să i-o scot cât mai repede ca să-i mângâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ea vorbea acum. Și vorbea atât de cald și de convingător că nici o forță n-ar fi putut să i se împotrivească. Într-adevăr, cine s-ar fi încumetat să reziste acelui torent de simțiri dezlănțuite, în stare să rupă zăgazuri și să dezrădăcineze pomi? Și iată miracolul se întîmplă. ― Nu, nu vreau să mori, strigă Mihaela, tremurând de spaimă, podidind-o și pe ea plânsul. Iartă-mă! Am să fiu bună cu tine, așa cum nici nu te aștepți. Am tresărit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de moarte. Mihaela se apropie din nou. De astă dată îngenunche lângă mine, îmi luă capul în mâini și-l puse pe pieptul ei. ― Pentru numele lui Dumnezeu, încetează! Liniștește-te... Haide, fii cuminte! N-o mai ascultam. Dezlănțuit, cu zăgazurile rupte, lacrimile îmi curgeau potop pe față. Am respins-o cu asprime: ― Nu mă atinge! Deodată, ca sub imperativul unui gând despotic am sărit în picioare și m-am precipitat spre ieșire. Mi-a sesizat intenția de a fugi și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ne-am iubit, asta n-o poate nimeni tăgădui, și avem îndărătul nostru un trecut care va trăi cât vom trăi și noi. La auzul acestor cuvinte Mihaela, mutilată, izbucni în plâns. O furtună violentă se dezlănțuise în ea rupând zăgazul lacrimilor. Se căina cu respirația întretăiată și îngăima printre suspine: ― Ce nenorocită sînt! Cât mă doare nenorocirea mea! ― Nu spune asta... ești nedreaptă cu tine. Doar n-ai să oprești viața în loc din cauza unei greșeli. Ai curajul de a privi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ale perioadei celor Trei Regate. Într-una din cronici, am citit ceva în legătură cu țara noastră, pe timpul domniei Împăratului Tenchi. Când ne-au invadat chinezii, soldații noștri au clădit stăvilare pentru a zăgăzui apa. Iar când chinezii atacau, oștenii japonezi spărgeau zăgazurile și apa acumulată îi mătura din cale. — Da, dar de fapt n-a trebuit să pună planul în acțiune, fiindcă armata chineză s-a retras. Dacă acest plan va fi dus la îndeplinire, am să folosesc o strategie fără precedent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
numeroase armate a clanului Mori și primea depeșele ca și cum ar fi privit norii unei furtuni de seară apropiindu-se de munți. — Nu fi descurajat, Kanbei. Mai avem șapte zile. — Construcția nu e terminată nici pe-o treime. Cum vom încheia zăgazul în cele câteva zile care ne-au mai rămas? — Îl putem face. Era pentru prima oară când Hideyoshi îl contrazicea pe Kanbei cu atâta tărie. — Îl putem termina. Dar nu vom reuși, dacă-i folosim pe cei trei mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]