454 matches
-
Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XLIX, II, în PSB, vol. 22, p. 170) „Nu merge (...) mai departe cu iscoditul! Nu căuta mai mult decât spun cuvintele evanghelistului! Nu te întreba: cum a lucrat Duhul Cel Sfânt această zămislire din Fecioară? Dacă 320 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Cum S-ar fi arătat de oameni iubitor, dacă ar fi topit umanitatea pe care a asumat o, sau n-ar fi rămas ca Dumnezeu izvorul vieții nemuritoare pentru aceasta? În panteismul monofizit
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
pântecele acela în care a pășit Creatorul universului! Se cădea să fie lipsit de orice frământare sufletească sufletul care a fost învrednicit să slujească unor taine atât de mare! Aceasta este pricina pentru care îngerul o vestește pe Fecioară înainte de zămislire, iar pe Iosif, atunci când avea să nască”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia IV, V, în PSB, vol. 23, p. 54) „Noi nu tăgăduim că trupul Domnului a fost zămislit de Duhul Sfânt, dar afirmăm că trupul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Sa trebuia să se deosebească de nașterea noastră. Și a împlinit și una, și alta: S-a născut ca noi, pentru că S-a născut din pântece; dar mai presus de cum ne-am născut noi, pentru că S-a născut fără nuntă. Zămislirea și nașterea sunt în rânduiala firii omenești; dar nașterea fără împreunare este mai presus de firea omenească. Și s-au făcut aceste două ca să cunoști și desăvârșirea Celui născut, și părtășia Lui cu tine”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Să
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și prin aceea că a stat printre oameni multă vreme 56 și a trecut prin toate cele omenești. N-a venit pe pământ sub chip de bărbat desăvârșit și deplin, ci a stat și în pântece fecioresc, ca să îndure și zămislirea, și nașterea, și hrănirea cu lapte, și creșterea, pentru ca să dea adeverire de întruparea Sa și prin lungimea timpului, dar și prin schimbările proprii vârstei. Și n-a mărginit dovada întrupării Sale numai la atât, ci, după ce S-a îmbrăcat cu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Lazăr. Despre soartă și Providență..., p. 255-256) „Întrebare: Unii întreabă în ce înțeles se spune că Puterilor cerești le-a fost ascunsă taina întrupării Domnului (Efes. 3,10), după ce aflăm că proorociile despre Domnul s-au făcut prin îngeri, că zămislirea Lui e binevestită Fecioarei de Gavriil, și păstorii sunt învățați prin îngeri? Răspuns: Nu încape îndoială că îngerii au știut despre întruparea viitoare a Domnului pentru mântuirea oamenilor. Ceea ce le-a rămas lor ascuns a fost modul necuprins al zămislirii
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
zămislirea Lui e binevestită Fecioarei de Gavriil, și păstorii sunt învățați prin îngeri? Răspuns: Nu încape îndoială că îngerii au știut despre întruparea viitoare a Domnului pentru mântuirea oamenilor. Ceea ce le-a rămas lor ascuns a fost modul necuprins al zămislirii Domnului, cum, fiind întreg în Tatăl și întreg în toate, și toate umplându-le, era întreg în pântecele Fecioarei”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Întrebări, nedumeriri și răspunsuri, î. 42, în Filocalia..., vol. II, p. 225) „... în întreg Fiul, care împlinea taina
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
prefacerii... Metamorfoza este logica de manifestare a Universului căreia i se aplică, implacabil, și Terrei. O confruntare teribilă între plăcile tectonice, rezultată dintr-o plăsmuire continuă, s-a dat, se dă și se va da pentru crearea pământurilor noastre. O zămislire necurmată se petrece în chinuri groaznice și într-o tăcere desăvârșită. Dacă ar fi să ne lipim urechea de sol, auzul nostru nu ar percepe nici măcar un zgomot. Deși surzi la trosnetele puternice din subteran, totuși, nu putem spune că
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
o colină a orașului, dar având și o bună parte din structură îngropată adânc în pământ, ca un simbol al simbiozei dintre lumină și întuneric, dintre viață și moarte. În pietrele din care a fost zidit se ascunde secretul unei zămisliri, secretul primordial al vieții ce nu poate fi despărțită de moarte. În întregul lui, acest templu bizar - ale cărui porți scot, atunci când se deschid, un huruit de Roată Cosmică - ne dezvăluie un adevăr al începuturilor lumii. Edificiul are, chiar în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
fantastică). Din cauza formei sale leonine, Arhontele este numit și Ariael, de la ebraicul ‘Arî, „leu”4. În AJ5, Ialdabaot se desprinde de Sophia concomitent cu Ignoranța (Agnoia) sau Demența (Aponoia), care l-a generat și care Îi va rămîne tovarășă la zămislirea celorlalți locuitori ai cercurilor inferioare, creați sub forma unor perechi de gemeni de sexe opuse. Ialdabaot are Înfățișarea unui „șarpe cu chip de leu, cu ochi de foc scînteietori”6. Ca și În alte texte 7, Demiurgul este numit aici
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
va Închide acolo Înăuntru”87. Porțile, pridvoarele, ușile, pragurile și cărările, confirmate și de un fragment sogdian 88, par a se referi la anul solar 89. Aceeași referire se Întîlnește și În alte texte, de exemplu În Kephalaion 57, Despre zămislirea lui Adam: SÎnt cinci feluri de CÎrmuitori și de Căpetenii În sfera Zodiacului și mai jos de ea. Primul este An, al doilea Lună, al treilea Zi, al patrulea Oră, al cincilea Minut. Aceste cinci locuri și cinci case sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mai aproape de ortodoxie decît unii dintre Părinții antiohieni (vezi Introducerea). Potrivit lui Sacconi, monarhienii din Bagnolo erau fantaziaști ca Nazarie, Însă Înlocuiseră traducianismul bogomil prin doctrina origenistă a preexistentei sufletului. Anselm din Alexandria mai precizează că Nazarie Împărtășea vechea teorie a zămislirii și nașterii lui Isus Cristos prin urechea Mariei și că era În asemenea măsură subordinaționist, Încît respingea cu totul divinitatea lui Cristos. Dimpotrivă, cristologia lui Desiderius era realistă (trupurile Fecioarei și al lui Crist sînt făcute din carne, pătimirea și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
refugiul În animale lipsite de rațiune sau chiar În păsări și trec dintr-un corp În altul 66. Iar celălalt motiv este că## ei nu mănîncă și nici nu ating carne, nici brînză sau ouă, nici vreo ființă născută prin zămislire sau Împreunare #per viam generationis seu cohitus##67. Cele trei principii negative inalienabile ale perfectului cathar se vădesc a fi, În formularea inchizitorului Bernard Gui: in nullo casu jurant, nullo modo occiderint, non tangunt aliquam mulierem (nu depun jurămînt, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
chin (2); Crăciun (2); facere (2); fată (2); fătat (2); iubire (2); împlinire (2); loc (2); maternitate (2); moașă (2); naște (2); noutate (2); perpetuare (2); prematură (2); proces (2); pui (2); sacru (2); țipăt (2); ușor (2); venire (2); zămislire (2); 9 luni; acasă; aniversare; armonie; atrăgătoare; bătrîn; belea; Biblie; burtă; Călărași; ceva nou; chinuială; civilizație; concepție; complicată; continuitate; copie; copil mic; copilaș; copilărie; crea; cunoaștere; curaj; curat; dată; Dănuț; deces; destin; divină; doctor; duios; durează; durere, fericire; dureri; dureroasă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
unei identități care se dovedește a fi de fiecare dată alta. Tocmai pentru că e în permanență altul, autocunoașterea e un infern. „Am o nesfârșită capacitate de a converti totul în suferință, sau mai curând de a-mi adânci orice suferință. / Zămislire a durerilor” (I, 33). O suferință care devine ură de sine. Explorarea de sine nu lasă loc nici unei utopii și finalitatea ei este autodistrugerea deliberată, ca șansă pentru întemeiere: „Sunt succesiunea stărilor mele, umorilor mele; îmi caut «eul» în zadar
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de «viață»” (I, 33). Cert este că, aflat în afara Paradisului, nu-i rămâne decât să exploreze Infernul, să producă, adică, suferință: „Am o nesfârșită capacitate de a converti totul în suferință, sau, mai curând, de a-mi adânci orice suferință. / Zămislire a durerilor” (I, 33). Ura de sine capătă, astfel, forma unei întemeieri. Îi urăște pe cei din jur nu mai mult decât se urăște pe sine, își neagă rădăcinile nu mai mult decât se neagă pe sine, totul cu o
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
tare întuneric". Lasă că voi face eu și va fi lumină", zice cel șchiop. "Voi strânge toate focurile de unde se află prin lume și focul de pe muntele nostru și le voi duce pe pământ și astfel se va vedea"".190 Zămislirea fiecărui element pare să fie o repetare continuă a creației primordiale, după principiul naștere moarte renaștere; astfel, din achiul stâng al mamei dracilor s-a făcut luna, din ochiul drept soarele, din trupul tăiat bucăți și aruncat în aer au
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
naștere, de nuntă sau de înmormântare, s-a clădit pe temelia unui cosmos care s-a supus, luând înfățișare umană, participând la momentele esențiale ale vieții. Semnificația primordială a universaliilor ontologice presupune ieșirea la viață a haosului, în-suflețirea lumii pre-creaturale. Zămislirea universului din apă, din foc, din lutul primordial sau ca arbore cosmic a avut loc în urma unui divorț ontologic dintre Bine și Rău, dedublarea fiind condiția sine qua non creației. Principiile originare, participante la taina creației, dobândesc viață nouă, odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a scutura cînele ori mîța lîngă tine, ai să ai amă răciune, supărare. Amețeală Tigva de om arsă în foc e bună pentru amețeală. Amuțire în mijlocul Păresimilor [postului Paștilor] înnumără-ți ouăle găinilor, că dacă nu, vei amuți. Ana în ziua Zămislirii [de către] Sf. Ana [9 decembrie], se scoală fetele și femeile dis dimineață și încep felurite lucruri înainte de răsăritul soarelui, ca să le crească fiecare lucru peste an precum crește de atunci ziua. în ziua de Adormirea Sf. Ana [25 iulie], țăranii
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Filipii de toamnă - 14-16 noiembrie (sărbătoare populară) Ovidenie / Vovidenie / Intrarea în Biserică a Maicii Domnului - 21 noiembrie Sf. Andrei - 30 noiembrie Sf. Varvara - 4 decembrie Zilele (sabele) bubatului - 4-6 decembrie (sărbătoare populară) Sf. Sava - 5 decembrie Sf. Nicolae - 6 decembrie Zămislirea Sf. Fecioare de către Sf. Ana - 9 decembrie Ignatul / Sf. Ignatie - 20 decembrie Crăciun - 25 decembrie A abubă - bubă dureroasă ai - usturoi aitic - haitic, haită ală - hală, balaur, dihanie, duh necurat anina (a) - a agăța apă tăcută - apă neîncepută, folosită în
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
avusese loc datorită frecventei expuneri la razele emise de Ariman, zeul lumii de jos. Împreunarea cu acele raze îi stârnise chiar senzația de voluptate, trăia chiar vinovăția libertinajului amoros până când în urma retractării organelor sexuale masculine a simțit în el miracolul zămislirii. Trecuse chiar prin momente contradictorii: groaza că evirația îi fusese provocată pentru ca trupu-i să slujească plăcerilor desfrânate unui bărbat fără de scrupule,căreia i se opunea, insidios, gândul că împreunarea trebuie să fie un lucru neasemuit de frumos pentru o femeie
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
dulci / Și crăcșoare netejoare."7 Totuși, în mod tradițional s-a consacrat ideea că, în scena Bunei Vestiri, pasărea care figurează Duhul Sfânt este un porumbel. Oricare i-ar fi genul, simbolistica sa păstrează o semnificație înalt erotică, iar actul zămislirii pruncului divin rămâne un "dar" de dragoste 8 (sugestie prezentă și în expresiile "a fi în starea darului" sau "în stare binecuvântată" a fi însărcinată): "Bucură-te cea plină de dar, Domnul e cu tine; blagoslovită tu întru muieri. [...] Duh
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
aceste vegetale își ia organismul materialul trebuitor oaselor" (p. 184); Zahărul e plăsmuire, e o născocire a fabricilor, e un lucru mort, scos din sfeclă, așa de pildă cum e spirtul scos din porumb și cartofi. Pe când mierea e o zămislire firească, o lucrare vie a albinelor" (p. 212); Oamenii ar trebui să cultive mai mult grâu și secară... În alte țări, înaintate, porumbul și mălaiul se dau numai vitelor... Vecinii râd de noi poreclindu-ne mămăligari. Adevărul e că pâinea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Iat-o deci pe drăgălașa Annabelle, de care Michel este platonic îndrăgostit din copilărie, stingîndu-se treptat de-a lungul aventurilor sentimentale trăite cu alții, înainte de a-l regăsi, de a aluneca cu el în improbabilul miraj al iubirii și al zămislirii, pentru a dispărea apoi la fel de brutal și de neverosimil cum reînviase. Cît despre Christiane, buna și mămoasa naturistă a tuturor spațiilor posibile, care cu tandrețe și o schiță timidă de perspectivă familială aproape că îl întremase și-l vindecase pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nimicul Gratuitatea, hazardul, Și totul împrejur se va preface în aer subtil, în fericirile copilului Când aruncă în unde pietricele Și vede în pustiul celuilalt mal O citadelă a anticilor. 23 decembrie 2006 Piatră linsă de apele de dinainte de întâia zămislire, Ochi desprins dintr-un zeu, Singurul bine ce rămâne în mâna cerșetorului Aproape de râul ce-și pierde respirația în tumultul vârtejului în pieptul bâlbâind slăbit Ca înaintea sicriului rugăciunea De a fi: Sunt ea în cele mai ascunse Măruntaie ale
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]
-
ce în sine sinea lui și-o poartă Trece prin lume ca fald peste fald De aripi desfăcute ca să ardă, Făclii îngrămădite sub o stea Ce-i cântă numele din zeu în zeu Până în secunda devenită cea de pe urmă, Chemată zămislire. Hölderlin: Asupra morții unui copil: Proprie copiilor frumusețea se cere, Dăruire a Domnului răsfrângerii; Au ca el odihnă și tăcere, Lucru pentru care sunt lăudați și îngerii. Acolo unde lumina își are locul nașterii Vin pe lume pentru a lua
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]