866 matches
-
și expuse nu fără emfază, divulgând o obsesie a trecerii timpului și acceptarea prezentului echivoc: „Tare mi-s dragi zilele babii / Ninsori cu soare pe din două / Sclipiri de ger, obraz de rouă / Văzduh cu mâncărimi de scabii. // S-a zăpăcit în spațiu timpul / Din clipă-n clipă altfel pică / Când uliu și când rândunică / Nu-și știe ceasul anotimpul.” Schițată în linii mari, copilăria abia trecută este rechemată uneori patetic, cu vagi urme din imagistica tradiționalistă, copleșite însă de savoarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285361_a_286690]
-
te plimbe prin lumea largă în GEOGRAFIE, să te emoționeze în ISTORIE, să-ți descopere tainele vieții în BIOLOGIE, să-ți umple sufletul de sensibilitate în POEZII, să-ți înflăcăreze imginația în POVEȘTI și POVESTIRI, să- ți... - Stai! M-ai zăpăcit! Chiar crezi că am timp să citesc atâtea cărți? - Nu trebuie să le citești pe toate dintr-o dată. E suficient să vrei să pătrunzi cu adevărat în lumea lor. Să-ți placă să citești. Apoi totul va veni de la sine
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
cu fața la tablou, ceea ce l-a stânjenit foarte mult, iar când i s-a pus întrebarea ce se întâmplă cu tineretul, Sidorovici a spus că el este șeful tineretului și că acesta este atașat Axei. Răspunsul tăios al Ducelui l-a zăpăcit pur și simplu: „Este vorba de tineretul din închisori, cel legionar, nu de cel de care vorbești Dumneata”. Ecoul acestui fapt, pe lângă altele similare erau de natură să-l înnebunească pe rege, apărându-i mereu Codreanu și legionarii lui, ca
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
străduia să cadă ucigător peste alții, și în truda ei se sfărîmă". Marelui efort de reacție nu-i rezistă însă încercarea intelectuală: "În zidirea ei compactă, clătinarea ideilor puține înfipte adînc făcea să se cearnă ca un moloz ce-i zăpăcea orice înțelegere." Ironia autoarei nu face decît să individualizeze temporar o "sensibilitate" cinică, precum a Adei Razu, pe de o parte, iar pe de alta să introducă o temă foarte productivă în discursul romanului. "Tratat" ca obiect, personajul va fi
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și Adrian (Alui Gheorghe n. red.) pe aici. Am trăit molcom în luna tocmai trecută. Am jucat fotbal aproape în fiecare zi (+ șah), am citit și m-am plimbat pe munți. Chiar am făcut cîteva ieșiri minunate. M-am mai zăpăcit cu T., dar rămîne constant acum sentimentul de iubire pe care ni-l purtăm. S-a mai "educat" și ea. Îi înțeleg reținerile mai bine, pudoarea și toate celelalte nerăbdări strunite. Voi ține mult la ea, mereu, indiferent ce coroane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
paște și nimic nu-mi va lipsi" (David, 22:1) Ba da. Ne lipseau încă două picioare, lână, coadă, coarne și uger. În rest... După ce mestecam boabele alea tari până ne dureau și ne amorțeau și dinții, și fălcile, încât zăpăceam de oboseală inclusiv pe marele sternocleidomastoidian, înghițeam, în sfârșit, compoziția rezultată care era de fapt un fel de terci semicrud alcătuit din făină de porumb cu tot cu tărâțe. O anumită undă gustativă o imprima acestuia doar sarea care ne făcea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nu era decât un amuzament. La prima vedere, ceea ce întreprindea el părea să nu aibă nici o legătură cu mișcarea revoluționară, era doar războiul lui personal cu lumea. Dar, în ultimă instanță, prin teroarea sa ludică, toarășul Cameniță servea cauza revoluției: zăpăcea oamenii, le băga spaima în oase, îi silea să priceapă că asta e calea, nu au cum să miște în front, și așa ideile socialismului triumfau, ăia se potoleau. Totul e preventiv, comenta Novăceanu râzând cu admirație, știe șefu ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în urma lui, văzu că ceasul din hol arăta că trecuse de miezul nopții. Hoinărise mai mult decât avusese de gând. Luminile din camera de zi erau încă aprinse dar Judith se dusese la culcare. Marriott aruncă o privire prin cameră, zăpăcit de familiaritatea ei. Ce se aștepta să găsească, în clipa când îl cuprinsese înfrigurarea aceea? Acum, când ajunsese la destinație, faptul era și mai puțin limpede. Fără tragere de inimă, stinse luminile și se duse sus. Când trecu pe lângă camera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
în care îmi descria viața metropolei. Iar când am sosit și eu la București, am găsit un Florin complet schimbat. R.P. A fost doar impactul mutării dintr-un loc pașnic în capitală? A.R. Și asta, dar nu numai. Îl zăpăciseră, e adevărat, ritmul orașului mare, mirajul lui, multitudinea de fete frumoase, viața veselă, emancipată a studenților bucureșteni. Se împrietenise cu o studentă pe care-o poreclise „Năista“, pentru că era o adeptă ferventă a lui Nae Ionescu. Am început să sufăr
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mereu, e sărăcie la noi, asta e. Da’ nu mai pot, plec! Bine, lasă că mai vii tu pe la mine, treci dincolo! Apoi alta: — Părinte, eu n am de lucru. Am plecat azi-dimineață. Mă tot pipăia fii-su, mă tot zăpăcea, azi dimineață mai să-mi rupă bluza! Da’ ce, eu am bărbat acasă! — Da’ nu era frumos? — Nici măcar, mic ca tine, părinte, și era și rău! — Bine, lasă, ce să-ți fac dacă ești frumușică. Se uită și ei! Lasă
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Întâmplător la mormântul lui Urmuz și al familiei, cu fotografii În por țelan și cu un lung epitaf În versuri libere pe mormântul frumosului său frate mai mic, „bulibașa“, cum Îi spuneam pentru pretențiile lui de șef al boemei noastre zăpăcite de odinioară, titlu pentru care Îm prumutase toată recuzita necesară din Scșnes de la vie de bohșme a lui Henri Murger, cartea care ne-a scos din minți pe mulți: părul mare și buclat la ceafă sub borsalina cu borurile exagerate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
acela ce se umflă, se tot umflă și pleznește într-o zi, când i-e lumea mai dragă. Istoria a dovedit că nici unul n-a sfârșit-o de moarte bună, în patul lui. Din păcate, au provocat atâta suferință, au zăpăcit într-atât lumea târâtă în prăpastia de întuneric, că le-a trebuit decenii și decenii să iasă, pe brânci, la lumină. Atâta suferință, atâta zăpăcenie, pentru că nu s-a găsit nimeni să-i lichideze ca pe câinii turbați și, o dată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
răvășește feșile pe jos. Voichița se ridică în picioare, spăsită, cu ochii în pământ. N-ai prea avut spor, Voichițo, constată Maria cu o dojană îngăduitoare reținându-și un zâmbet. Cam înfocate serenade, frățioare! îl amenință apoi cu degetul pe Alexandru. Zăpăcești fata! Tocmai îi povesteam Voichiței despre Mangop... Dacă Vodă ar fi ascultat și de ale noastre păsuri, de mult dezrobeam Mangopul! Maria se așează pe bancă lângă Voichița, care înfășoară de zor, pe vârtelniță, feșile. Înțelege-l și tu, turcii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și eu sunt aceea care mint?! Ești o stricată! Stirpe de Basarabi corciți cu Mușatini, niște stricați! Te-ai aruncat în partea tătâne-tu preafrumosul cadân al Marelui Sultan! Abia ți-au înmugurit țâțele, dar te pricepi la farmece de zăpăcit bărbații! Viperă, ai mușcat mâna ce te-a ocrotit! Asta ți-a fost recunoștința?! Nu! Nu!... strigă Voichița. Ba da! Ba da! Îți vei primi răsplata, curând-curând!... Ștefan e nestatornic în dragoste! Sătul de farmecele tinereții tale, te va lepăda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
te vrea; vrea ce vrem noi, "marii boieri"! De ce nu?! De ce nu?! întreabă Negrilă ploconindu-se. Isaia rânjește dezvelindu-și dinții de cal, cedează chipurile insistențelor, dar, cu aceeași modestie, cu aceeași roșeață în obraji spune: Sunt uluit. M-ați zăpăcit... Nu m-am gândit niciodată... În fond, de ce nu? își ia seama după ce cugetă adânc și începe să viseze. Dacă "mă cere poporul"!?... Mă rog, ce-o fi, ce-o păți... revine el brusc la realitate. Om trăi și-om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
încetat din viață bătrânul Miron, sărmanul? Ele n-au știut ce să răspundă ci doar au dat din cap. Omul, de bună credință, a luat lumânarea de pe prispă și-a intrat în odaie. N-a găsit însă mortul. S-a zăpăcit și a ieșit în ogradă, Moș Miron tocmai scotea apă din fântână. Bărbatul s a speriat și-a exclamat mai mult pentru sine: Mortul e viu! Puntea de la Mitoc Se întâmpla adesea să plouă mult, mai ales la începutul primăverii
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Am uitat pe vreunul? A, da, nu ți-am spus de Vasile, cel care lucrează la primărie, are și el doi băieți pe Constantin și Valentin. Acum chiar că i-am terminat. M-ai luat cam repede și mă mai zăpăcesc și eu, că sunt bătrână și am început să mai uit. − Nu te da mamă, n-ai împlinit încă șaptezeci și cinci, mai ai până la sută. − Ei, draga mamii, nu-i chiar așa de ușor să-ți porți anii dar eu îți
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Matale spui că nu trebuie să vorbim de rege dar te întreb eu: merită să -l punem pe Carol al doilea alături de tată-su, Ferdinand sau de bunicu-său Carol întâi? Apăi și atâtea partide câte au răsărit după război, care zăpăcesc oamenii de jos făgăduind lapte și miere, și după alegeri merg la București și învârt fel de fel de afaceri. Nu le știu eu chiar așa de bine, dar cunosc eu pe cineva care se pricepe să tâlcuiască programele de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
șefii de protocol și să citești entuziasmante discursuri scrise de alții! - și nostalgia sa, poate, se Îndreaptă Încă o dată spre „ea”, acea putere care, numai ea, poate „schimba lumea”! Un vis pierdut, și noul șef de stat, noul președinte, Încă zăpăcit de zarul formidabil al istoriei, stă „acolo sus” absolut pierdut, ca un adolescent care se lovește pentru prima oară de „realitatea dură”, cinică, cu cioburile visurilor sale pure și avântate În jurul său. Să fie acesta prețul puterii și... bărbat este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
abia războiul!”. Libertatea care, s-a văzut curând aceasta, era Într-un fel un stăpân aproape la fel de „tiranic” ca și foștii stăpâni discreționari ai României, așa-zișii comuniști; noua libertate socială, de expresie, de călătorie și de asociere ne-a zăpăcit, cum era firesc, dar... ce s-a Întâmplat cu țările vecine nouă, de la Nord, cu care am Împărțit atâta amar de decenii cealaltă „libertate”, de a urî pe burghez, proprietatea, propria istorie și Apusul? Ce i-a făcut să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de puternică, de „devastatoare” poate fi o „lectură” a unui „roman” În care sunt „etalate” resorturile acute și grave, insuportabile uneori, ale firii umane dintotdeauna și de pretutindeni, eterne și anistorice. Adevărul uman care ne atrage, dar care ne și zăpăcește și „distruge” uneori, dacă nu suntem pregătiți a-i face față, ca și privirea meduzei sau ca lumina taborică de pe chipul lui Iisus. „Adevărul” care zace adânc În noi, În ceea ce numim subconștient, depozit, se pare, nu numai al atâtor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În dezbateri publice! - și, mai ales, prin această descentrare a focarelor de stabilitate națională care sunt orașele, prin Înăbușirea acelor categorii de indivizi care produc reală valoare, dar și opinie, instalând În suburbii mii și zeci de mii de inși „zăpăciți” nu numai de o brutală transplantare, dar și de rolul pe care erau Împinși să-l joace În echilibrul orășenesc și național, devenind „scule” supuse și iuți ale puterii momentane În diverse domenii ale administrației și structurilor represive. Iar azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
trăit cu toții În toamna lui ’96, când au venit la putere „ai noștri” - o „echipă” politică ce și-a revendicat tradiția celor două mari partide politice care au făcut și consolidat România modernă! -, un entuziasm ce, e drept, i-a zăpăcit și chiar derutat pe firavii și neexperimentații ei beneficiari. Includerea, adică, În programele economice și administrative ale partidelor care se află În parlament și a „problemei naționale”, o „temă”, e drept, maculată de grotesca politică finală a lui Ceaușescu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cerebral al autoarei”. Cu una, cu alta, Țanea o declarase pe biata tovarășă nebună de legat. c.i. Noi sîntem „multilaterali”, nu „desăvîrșiți”! „Nota de sesizări” cu caracter „confidențial”, conținea o perlă rară zămislită de cochilia cerebrală a vreunui ziarist zăpăcit de atâta politichie bolnavă. Tov. cenzor A. Iordăchescu a zăpsit-o, așternând pe hârtie următoarele: „În ziarul <<Vremea nouă>> nr.685/8 mai 1970, În articolul <<Partidul Comunist Român - exponent fidel al intereselor Întregului nostru popor>> publicat cu prilejul aniversării
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
dea seama care ar fi produsul cel mai convenabil, străduindu-se în același timp să nu stea în calea adolescenților care se tot foiau în zonă. De fapt, un număr considerabil de cumpărători erau de-a dreptul iritați sau chiar zăpăciți de foială și, înainte de a se hotărî, se opreau din căutare și plecau cu mâinile goale. Era o formă ușor diferită de efectul îmbrâncirii; cumpărătorii nu se ciocneau chiar, dar erau deranjați. Se putea vedea clar pe casetă: unii clienți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]