828 matches
-
Iașului”, iar Virginia a studiat științele. Amândouă au scris poezii. Veronica disprețuia distracțiile ușoare și festivitățile, pe care le ocolea, cu toată poziția socială înaltă pe care o avea. Urmând sugestia lui Maiorescu, ca Veronica ar fi născută pentru a zăpăci destinele marilor bărbați, diferiți istorici literări, biografi și publiciști, în cursa pentru spectaculos, i-au creat Veronicăi Micle efigia unei femei ușuratice, nestatornice și indiferență la sentimentele înalte ale poetului. Realitatea a fost tocmai invers, dar clișeul impus de o
CEA MAI FRUMOASA POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMANE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357285_a_358614]
-
aflat-o de la buna mea prietenă și vecină. Și el − cum nici nu mă așteptam −, după ce am terminat, făcând o micuță pauză, mi-a spus: De ce nu scrii povestea asta a ta? Ar ajuta, în mod sigur, fetelor de azi, zăpăcite de mass-media asta jegoasă și de audiovizualul execrabil de care „beneficiază” sărmana generație de azi a României! La tinerețe facem greșeli cu consecințe grele pentru toată viața. Poate chiar aducându-i un ultim omagiu − benemeritat, simt eu, din ce mi-
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
nu „te iartă”. Supărarea, tot la ei rămâne și „suferă” in continuare, de iar ajunge să-i doară și... iar la doctor să scoată durerea, prin altă durere, evident (se numește „operație”). Oamenii mari, trebuie să învețe mereu, pentru că sunt „zăpăciți”, uită cea ce au învățat ieri și mâine nu mai știu. Și se tot uită în jurul lor, cică...vor să găsească „ceva” și tot caută și caută. Au uitat demult că au înlăuntrul lor ceea ce caută: steluța din inimioară. Acolo
AMINTIRI...DIN POVEŞTILE COPILĂRIEI de DOR DANAELA în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357580_a_358909]
-
vârstnice cu „cel mic de stat” și pentru că știrea care i se „agățase” și ei ca un cercel de ață la urechi (cum odinioară, copilă fiind, îi fuseseră străpunse loburile acestora pentru pandantive) din aceeași sursă și risca să le zăpăcească pe amândouă. Puneau multă patimă în tălmăcirea zvonului, ajuns la urechile lor în stare nudă, tocmai bun de interpretat și ornat în laboratorul de pretutindeni al radioșanțului. Trebuiau mai întâi să-și limpezească și potrivească gândurile pentru a da șansă
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
parte a vieții acesteia. Cum vă explicați faptul că eliazii v-au adoptat în familia lor, fiind student, fiind român și ei neavând copii? - Faptul că de abia ajunsesem în America, că nu cunoșteam pe nimeni, că eram foarte speriat, zăpăcit de complexitatea limbii engleze (visăm că va fi ușoară asimilarea ei, comparand-o cu limbile romanice), că avem o naivitate ieșită din comun etc., toate acestea au făcut ca acesti bătrâni să mă accepte cu ușurință și bucurie. Erau fericiți
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
un cocoș afurisit care trezea și noaptea cu melodia lui ce dădea semnul că zorile-s pe drum și ziua vine. Săreai fereastra înapoi atunci, iar eu plecam așa de mândru că am stat cu tine o noapte întreagă că zăpăcit de farmecele ce le am încercat gustând din tine, mă împiedicam de prima sârmă agățată lângă gard și cădeam lat de somn și plin de gânduri despre tine. Nu știam să ne iubim, nu ne învățase nimeni ce-i iubirea
FEREASTRA UNEI NOPŢI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359773_a_361102]
-
coastă, singurătatea lui de-o viață devine astăzi și mai fastă. el acolo își cheamă soața în orizontul dimineții când toate păsările zburdă de bucuria nouă-a vieții. fug rătăcind cărări de vis gâze și fluturi șugubeți care s-au zăpăcit și ei, umblând pe câmp aproape beți, albinele culeg nectarul dulceții florilor de mai și toată liota de gâze pornit-a nunta în alai. privighetoarea e soprana pierdută în albastrul pur, cântând în razele de soare de dimineață la azur
AU ÎNFLORIT SALCÂMII IAR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359840_a_361169]
-
la azur. un pitpalac nebun și singur se vaietă pe un tăpșan că a îmbătrânit, săracul, și n-a ieșit de-acum un an. această dulce primavară i-a prins pe toți nepregătiți și, bucuroși de vreme bună, i-a zăpăcit, i-a scos din minti. când își vor reveni în fire cu toți se vor simți trădați de-această doamnă- amăgitoare cu sânii ei prea decoltați. Referință Bibliografică: au înflorit salcâmii iar / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
AU ÎNFLORIT SALCÂMII IAR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359840_a_361169]
-
o vacă!- i-am răspuns eu scurt, tremurând de frica necunoscutului. Dar dumneavostră cine sunteți?- am insistat eu. -Eu sunt Dumnezeu! Auzind acestea, am înlemnit. Am făcut legătura cu visul meu de azi noapte și pur și simplu m-am zăpăcit. Semăna exact cu făptura din vis, care-mi populase imaginația toată noaptea. Nu știam dacă mai trăiesc în realitate sau mi se continuă visul. -Da, da, Dumnezeu!- repetă el. Stai tu jos aici să vorbim...Vaca ta am găsit-o
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
suită de orătănii și angarale. După lungi aplauze și scandări furtunoase, căci mai erau prin curtea abatorului și niște doamne de bine și alte iele păcătoase, Fâț - Frumos lua, în sfarsti, cuvantul : - Dragi huligani, derbedei și golani, nu va mai zăpăciți pentru o grota de carne, căci în curând fiecare roată se va termina cu o roată întotdeauna neregulata. Ea are trei centre de greutate: două sunt înscrise într-un ovoid, iar al treilea vine întotdeauna din afara noastră. Iar acum este
FAT – FRUMOS LA ABATORUL DE SUFLETE SAU COBORAREA GENERALUL DE PE ZID SI PIERDEREA LUI IN MULTIME de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359644_a_360973]
-
dacă ești psihoterapeut) pentru că e urât și neetic și oricum nu se poate fără voia lor. Ei bine, poți să faci totuși ceva: să îi iei peste picior. Știi ce zicea Harry Truman, că dacă nu poți să-i convingi zăpăcește-i? E cam tot așa, dar e soluția alternativă pentru cei deja zăpăciți. Sigur că iar își vor face apariția aceia care știu ei cum trebuie să fie terapeuții (pentru că au văzut ei în filme) și se vor declara revoltați
„Ai o aură mișto!” Cum mă apăr când un iluminat se oferă să mă rezolve energetic sau să mă purifice cu cristale () [Corola-blog/BlogPost/338277_a_339606]
-
nu era o întâlnire ci o reîntâlnire, una care trebuia să fie pentru a nu muri singuri, ceva ce trebuia făcut aici și care, poate, trebuia să se fi întâmplat demult și nu acum când murea.(...) Gândurile contradictorii, echivoce il zăpăceau. Într-adevăr, ca să nu înnebunească, va trebui să creadă în vorbele ei...ne-am întâlnit aici ca să ne recunoaștem dincolo...”. “Epilogul” ar merita citat aici în întregime dar vă las privilegiul de a descoperi forța cu care scriitorul își pune
FLORI DE-A LUNGUL TRAVERSEI PĂRĂSITE, PÂNĂ LA CAPĂT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340088_a_341417]
-
Uitați ce e aici! Câți au omorât, fraților. Eram la muncă. Uitați ce i-au făcut unuia. Of! I-am dat în cap! I-am dat cu basketul (naveta - n.r.) în cap! I-am dat un basket de l-am zăpăcit!”, poate fi auzit Morariu. Nu se consideră erou: „Sunt doar un simplu om” În jurul să se văd oameni răniți în atac, iar brutarul poate fi auzit cerându-i unul dintre colegi un făcăleț pentru a-l avea pe post de
Florin Morariu schimbă discursul presei britanice: „Românul-erou!” () [Corola-blog/BlogPost/339051_a_340380]
-
care trebuia să stea înăuntru, era clar că nu mai are cine să asigure protecția. Atunci au coborît Postelnicu și Barbu Petrescu și ne-au spus că sînt derbedei în București și că să-i spintecăm cu steagurile, să-i zăpăcim. Pe la 12 - 12,15, au început să iasă din BCU, deci nu de la Direcția a V-a, un scutier, un civil, un scutier, un civil... La semafor, vizavi de Ateneu, erau strînși vreo sută de derbedei, ziceau ăștia... - Ce fel
De cealaltă parte a baricadei () [Corola-blog/BlogPost/339003_a_340332]
-
parcurgeți pe îndelete, pentru a vedea dacă vorbele sale au fost scoase dintr-un context în care ar fi avut cu totul și cu totul alt înțeles decât cel dat de presă. Nu ideile însăilate în vorbele cu pricina mă zăpăcesc, ci mai curând atitudinea academicianului și pasajele din care reiese că enunțurile domniei sale sunt valide și au valoare de adevăr absolut. Sunt dincolo de orice tentativă de relativizare, nimic nu ar putea să le arunce în categoria enunțurilor false, parțial false
Sunt generația „Google”, „Facebook”, „SMS”, sau toate la un loc () [Corola-blog/BlogPost/339148_a_340477]
-
nelipsitu-i zâmbet de zile mari, a strigat din pragul ușii: LA MULȚI ANI! Luată prin surprindere s-a repezit direct în brațele lui, cum nu o făcuse niciodată, gata-gata să-l trântească, oferindu-se a fi îmbrățișată și sărutată. Puțin zăpăcit de avântul ei, Eugen a scăpat buchetul de garoafe proaspete din mână și abia a făcut față năvalei, fără să scape sticla de șampanie din mâna cealaltă. A îmbrățișat-o cu o plăcere pe care nu a reușit să o
DARUL DE CRĂCIUN (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341415_a_342744]
-
ca să trăiești în mine. Știi să dansezi ceardaș? -Am mai dansat cândva. Amețită de vin, de evenimente, în decorul unor impresii surprinzătoare, îmbrățișarea lui însemna vârful dorințelor care vin fără să-și aștepte rândul. Vin ca să te năpădească, să te zăpăcească, să ajungi să confunzi voința cu dorința, ziua cu noaptea, visurile cu prispa casei bătută în cuie. Clipe, care prin zvârcolire, amestecă realul cu posibilul, perturbă liniștea interioară ca să producă energia de visare, de a trăi un scurt metraj destinat
PE PUSTĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341999_a_343328]
-
Helios, Mitra, Tezcatlipoca.. Auzi?...Tezcatlipoca!..Hm!..Nu mi-a plăcut!...Acum mă numesc Soare... și-mi place ! -Păi, nu te cheamă Soare? -Ba da, dar mă întreb de unde știu ei?... -Ha-ha-ha!...Vistiernice, ai îmbătrânit și caldura ta solară te-a zăpăcit. E clar ca lumina zilei pe care o stăpânești. Gândurile s-au întors în aceste forme de Viață și au transmis datele noastre. Deci, ceea ce am poruncit, se îndeplinește. - Măria Ta, un singur lucru nu-mi place: se cam bat
POVESTEA GÂNDULUI FERMECAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342098_a_343427]
-
Acolo ne-am aventurat pe la „The Big Tree”. Voiam să trecem cu mașina prin copac și... am trecut! Copacul prin care este tăiat tunelul e verde. Trăiește! Are o înălțimea de 315 picioare, iar diametrul de 21 de picioare. Mă zăpăcesc ăștia cu picioarele lor! Îmi amintesc că prin 1981, nou-sosit în Statele Unite, am fost chemat la un oficiu spre a mi se face „Identification card”. O funcționara m-a întrebat: - How tall are you? adică ce înălțime am... Dându-și
JURNAL DE CĂLĂTORIE PRIN VESTUL AMERICAN de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341907_a_343236]
-
aflat-o de la buna mea prietenă și vecină. Și el − cum nici nu mă așteptam −, după ce am terminat, făcând o micuță pauză, mi-a spus: - De ce nu scrii povestea asta a ta? Ar ajuta, în mod sigur, fetelor de azi, zăpăcite de mass-media asta jegoasă și de audiovizualul execrabil de care „beneficiază” sărmana generație de azi a României! La tinerețe facem greșeli cu consecințe grele pentru toată viața. Poate chiar aducându-i un ultim omagiu − benemeritat, simt eu, din ce mi-
ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI ! de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342260_a_343589]
-
răscolește ca-ntr-o strângere și-o atingere inimi mai cu foc se aruncă-n joc ochii-ntr-o ivire ca o nălucire tot mereu dau roată pân` găsesc cea fată ce se-ascunde-n trupul lui dragului - iubitului și-l frământâ-ncetișor zăpăcindu-l tot de dor mai apoi îl prinde bine lângă ea mereu îl ține dragostea-și aprind mai tare după prima sărutare iar peste toate vin să-i vază potop de lume și-nserează când veseli se pornesc la nuntă și
ANTI-CIULEANDRA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342650_a_343979]
-
Piersicantaci? Fondul uman și educația nu îmi permit să fac reproșuri nici măcar unei albine, oricum albinele sunt pe cale de dispariție, ce să le mai reproșez? Acest 20 septembrie se răzbună pe noi pentru ziua superbă de ieri, care ne-a zăpăcit cu cele aproape patruzeci de grade; în schimb, azi... tunete, fulgere, tristeți, melancolii și cord mărit. Toate dau buzna într-o singură zi, zi ce vrea să ne aducă aminte... cum va fi... când va veni toamna. Fantastice „amintiri despre
MIGDALE DULCI AMARE (2) – SĂRACA FATĂ BOGATĂ (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341669_a_342998]
-
unde ar fi fost el să predea, Ori toată școala putea ea deretica. Că-n școala de băieți era patroană, Nimeni n-o întrecea la a fi matroană, Pân ce un băiat inteligent o ‘pălmui’, Pe răsfățată o vorbă integră o zăpăci.. Ea fiind deosebit de prea frumoasă, I se făcu lui întortocheat drăgăstoasă, Iubind-o subit de câte ori ea venea, Iubindu-se acu de toți se ascundeau. De multe ori nici directorul nu știa, Precum ea în școala de băieți se afla, Căci
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341132_a_342461]
-
văd, se uită”. L-am uitat de mult pe fiul babei Dochia, deși pe aceasta o așteptăm an de an să își lepede cojoacele. Cineva și-a amintit de el cu câțiva ani în urmă, dar puterea sa de a zăpăci sufletele fetelor s-a stins odată cu uitarea noastră. Resuscitarea e anevoioasă acum, mai ales când competitorul său din 14 februarie se menține în formă cu pilule de comercial, îmbunătățite de la an la an. Theodora Ștefan
De ce sărbătoarea Dragobetelui a pierdut teren în fața Valentine's Day [Corola-blog/BlogPost/100107_a_101399]
-
după nivelul spiritualității la care poporul nostru a izbutit să se ridice de-a lungul veacurilor. Constantin Noica, în mod șăgalnic spunea: „Eram și noi, ca animalele, ființe sigure pe noi și pe instinctele noastre, și-a venit să ne zăpăcească spiritul, cu problemele lui, cu isprăvile lui.” Se știe bine că din fire românul este în primul rând credincios și cuviincios, are o fire blândă, este darnic, răbdător și încrezător în soarta lui și a țării în care s-a
POLITEŢEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 634 din 25 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343851_a_345180]