331 matches
-
aceea, când eu mă întorsesem de în birou și stăteam trântit pe pat, obosit, fără gânduri, Maitreyi a bătut la ușa mea. ― Vă rog să-mi spuneți când se întoarce tata, vorbi ea, rezemîndu-se intimidată de ușă. Sării în sus zăpăcit (mărturisesc că nu știam cum să mă port cu fata aceasta) și-i spusei tot ce știam, în mai multe cuvinte decât ar fi fost nevoie și fără să îndrăznesc s-o poftesc înlăuntru, să șadă. ― Mama m-a trimis
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
seamă, îmi podidiră atunci mintea. O dată, Mantu închisese ușa cu bara, în camera Maitreyiei, și îi auzeam de jos cum se luptă și zbiară, căci, chipurile, era o luptă corp la corp, dar când au ieșit, Mantu era roșu și zăpăcit, iar Maitreyi palidă, cu părul zbătut pe umăr. (E adevărat că ea îmi spusese mai demult că Mantu e scârbos, că a vrut să o pipăie, și ea l-a plesnit, că s-a plâns tatălui, dar, de când acesta era
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
atunci mi-a șoptit printre dinți: ― Vino mâine înainte de zori în bibliotecă... Acestea au fost ultimele cuvinte pe care mi le-a spus Maitreyi, căci doamna Sen a luat-o sus, eu m-am dus în camera mea extrem de abătut, zăpăcit și aproape incapabil să înțeleg ce s-ar putea întîmpla a doua zi. N-am putut dormi deloc, ci fumam pipă după pipă, în jețul larg și odihnitor, așteptând zorile. Băteau unul după altul ceasurile în noapte, și eu evocam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
văzut pe omul turmentat vorbind cu strigoiul prin ușa morgii...Atunci doctorul s-o înfuriat : „Ce-i cu zăpăcitul acela care vorbește de unul singur la ușa morgii?” „Ii un bețiv care o dat buzna peste mine.” - o răspuns portarul, zăpăcit. „Dă-l afară din curtea spitalului!” Când portarul l-o luat de umeri și l-o scos afară din curte, bețivul striga cât putea: „Măi, da’ multă prostie purtați în bostanul acela de pe umeri! Stiți voi cine îi acolo în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
că le iubești. Am întâlnit și animale, urși mari și urși mici, adică ursuleți. Pe urșii mari i-am văzut de departe, vreo doi ursuleți s-au rostogolit ca niște ghemotoace pe una dintre văi. Erau tare simpatici dar cam zăpăciți. Cred că ei m-au văzut și s-au speriat de mine. Am văzut și un ciopor de capre negre care nu erau chiar negre ci un pic cam roșcate dar pășteau liniștite pe un versant. Oricum, oamenii de știință
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Draga mea Andy, nu‑ți frământa căpșorul cu asemenea chestii. Și, Înainte să‑mi mut gura de sub degetele lui, și‑a așezat cealaltă mână după capul meu și mi‑a prins fața În ambele mâini. Undeva, În fundul creierului meu complet zăpăcit, s‑au aprins niște beculețe și mi‑am dat seama că o să mă sărute. Am știut‑o, am simțit‑o, dar nu m‑am putut mișca din loc. El a luat ezitarea mea de a mă Îndepărta drept permisiune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să o obțin. Nefericită e dragostea neînțeleasă, neîmpărtășită! Oare cât va mai fi așa? 10 octombrie 1961 (marți) Haos... infern... N-a venit Petre, eu am fost la o ședință U.T.M., dar mai bine că nu a venit... Sunt zăpăcită. Nu știu ce e În capul meu. Mă simt prost, mai singură ca oricând, Însă n-am nevoie de nimeni, de nimic. Am pierdut iubirea, am pierdut sufletul singurătății mele. De aceea simt golul, vidul din suflet cum ia proporții, Îl simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-i? ― Eu, eu... Nu te deranja deloc!... Numai o secundă... Îmi dai voie? răspunse din antreu o voce. De emoție, Titu nici nu o recunoscu. Tanța însă, scuturând desperată din cap, șopti către tânărul care o privea uluit: ― Jenică... Mai zăpăcit, când înțelese cine era, Herdelea întrebă iar: ― Dumneata ești, domnule Jean?... Ce este, ce s-a întîmplat? ― Nimic, nimic... Dar deschide un moment, dacă nu te superi! continuă Jenică de afară stăruitor. Titu Herdelea se uită îngrozit și întrebător la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
făgăduind că spre seară va reveni să ia pe domnul avocat. ― Sper că ai să-mi faci curte, iar nu să mă sperii cu ororile țăranilor? glumi Nadina către Stavrat pe când Platamonu își lua rămas bun. Olimp Stavrat își mângâia zăpăcit bărbuța, cu un surâs în care îngrijorarea se lupta cu cochetăria. Afară, în curte, Aristide era nerăbdător. Ciupise puțin pe Ileana, în glumă și de față cu tatăl ei, cu care se apucase să discute, ca să-și omoare plictiseala, despre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
neliniștite. ― Foc!... Foc! izbucniră oamenii cu o bucurie sălbatică. ― Uiuiu, cum îmi încălzește inima! răcni Toader Strîmbu cu fața jilavă de sudori, alergând spre acareturile aprinse, parc-ar fi vrut să se arunce-n foc. Lângă cerdac, Petre Petre rămăsese zăpăcit, uitîndu-se ca prin vis la lumea ce viermuia prin curte. Numai într-un târziu văzu că nici Matei Dulmanu nu s-a clintit din loc. ― Măi Petrică, ia să scoatem pe cucoana din casă, că dă focul peste dânsa și-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și o găină în oală să-ți fac o ciorbă fierbinte și... Se întrerupse deodată. Ochii îl priveau mereu, nemișcați, cu aceeași umbră de spaimă, deși gura întredeschisă parcă voia să vorbească. ― Aoleu, doar n-oi fi murit? bâigui Melentie zăpăcit. Se apropie, pipăi brațul uscat sprijinit pe dunga patului și cu degetele atârnând în jos. ― A murit! făcu omul abătut, uitîndu-se lung în ochii încremeniți cu privirea spre masă. Tocmai acuma s-a prăpădit și ea când... În pat, la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
au intrat prin parc, trecu și el dincolo, parcă s-ar fi supărat că au îndrăznit să intre pe acolo și ar fi vrut să-i alunge. Curtea interioară dintre castel și conacul vechi era plină de țărani. Logofătul, mai zăpăcit, aruncă câte o vorbă bună când unuia, când altuia, iar pe urmă se proțăpi în dreptul ușii, între doi stâlpi ai cerdacului, parcă s-ar fi pregătit să oprească lumea de-a năvăli asupra stăpânului său, dar cu fața mereu umezită
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
diferiți cunoscuți care se îmbulzeau, cu mutre de circumstanță, să-i exprime condoleanțele lor sincere. Grigore dădu cu ochii de Isbășescu: ― Vino-ncoace, vino, domnule, să aflu în sfârșit și eu ce-a fost! ― Să trăiți, coane Grigoriță! făcu contabilul zăpăcit. Să mă iertați că n-am îndrăznit... De altfel mai sunt pe aici și alții de la noi, care numai Dumnezeu știe cum au scăpat din ghearele tîlharilor! Grigore nu observase pe plutonierul Boiangiu și nici pe perceptorul Bîrzotescu, deși se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să mă extaziez. Reușisem să Întreb despre inele - la plural - și reușisem să afirm că mă bucuram foarte mult pentru ea. Desigur, nu scosesem din mine nimic cu adevărat emoționant și plin de miez, dar probabil că ea era prea zăpăcită ca să remarce. Una peste alta, avusesem o prestație de nota nouă. Respirația mi se normalizase destul cât să mai fumez o țigară, ceea ce mă făcu să mă simt un pic mai bine. Am Încercat să mă conving singură că nefericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fac bagajele, să-mi schimb numele și să mă mut În Buthan. —Siiigur. Zâmbi lasciv. Nu, pe bune. Recunosc, m-am trezit la el acasă și recunosc, eram Îmbrăcată cu hainele lui, dar nu s-a Întâmplat absolut nimic. Părea zăpăcită și dezamăgită. Cum e posibil așa ceva? E mult prea superb ca să-i reziști. Tu te-ai culcat cu el, Elisa? am Întrebat, tachinând-o. Arăta de parcă ar fi primit o palmă. Nu! — Îmi pare rău, n-am vrut să insinuez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ușa se Închidea În spatele nostru, când girafa modificată chirurgical Îl informă pe monstrulețul de la circ: „N-ar fi chiar așa de rău dacă și-ar alege măcar mărcile“. — Chestia asta s-a Întâmplat cu adevărat? Întrebă Penelope, care arăta la fel de zăpăcită precum mă simțeam eu. Cred că da. Cât de jalnice putem fi? Mi-e și teamă să mă Întreb. De fapt, nici nu există cuvinte pentru gradul ăsta de jelanie. Parcă ne-am fi uitat la Jeopardy! - Îmi veneau toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
probabil de ce anume tipul ăsta foarte atrăgător li se părea atât de al naibii de cunoscut când nu reușeau pur și simplu să-l identifice. —Lucrez acolo, spuse el liniștit, privind-o drept În față. — La Bungalow 8? Întrebă Elisa, părând mai zăpăcită ca oricând. A, am Înțeles! Vrei să zici că petreci atât de mult timp acolo Încât a devenit un fel de birou pentru tine! Mda, categoric știu ce vrei să zici. Așa e și pentru noi, nu-i așa, Bette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să facă, nu i se scrie, nu i se cere nimic; e lăsat în nesiguranță și el cere preciziuni”. Constantin Brâncoveanu, aflat între o puternică armată otomană, ce-și întocmise lagărul pe Dunăre, și o slabă armată rusă, „hămesită și zăpăcită”, era în dilemă. La 7 iulie, el îi comunica lui Gheorghe Castriotul, la Iași, că îi mai scrisese prin căpitanul Vasile „acum 20 de zile”, că de când a plecat el, solul, nu are nici o veste din partea sa, că „nous voyons
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
persistă încă în aer și-l sufocă, în timp ce vântul continuă să împrăștie peste tot resturile focului. Oh, Doamne! Cadavrele risipite pe jos au răni mari pe piept și pe față. Cât despre cărți, nici urmă. Se-nvârti de colo colo zăpăcit și-și privi mâinile, sutana, dar dintr-odată se trezi gol și, din nou, coridorul acela lung și întunecat și acea jelanie de glasuri nedeslușite și răgușite. Puterile îl părăsiră. Aleargă, aleargă și strigă, strigă...și se trezi asudat, cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cinci. Ilie: Bun. La revedere. Mina: (după ce-l conduce, se întoarce abătută, înaintează spre Vera care-o privește cu înțelegere; se așează pe un scaun în tăcere) Într-un fel, e mai bine așa. Vera: Cum adică? Mina: Așa... mai zăpăcit, mai aiurit decît... Vera: (interesată) Decît cum? Mina: (refuză) N-are importanță... E mai agreabil așa... n-am cum să-ți explic. Vera: Bine, nu-mi explica. Dar dacă e mai agreabil așa, de ce ai aerul ăsta de om bătut
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
independente de orice mașină. III. Inteligența artificială 1. Izvoare de inspirație: Chomsky și Turing A) Limita Chomsky: gramatica-mașină Legînd capacitatea cognitivă și competența lingvistică, Chomsky se referă direct la raționalismul lui Descartes. El împrumută de la filozof argumentul conform căruia oamenii zăpăciți, ba chiar nebuni, cu tulburări de vorbire datorate unei leziuni pe creier, păstrează totuși această facultate înnăscută, ca în somn... altfel, aceștia nu ar mai fi oameni... Un ineism temperat domnește aici, căci trebuie ucenicie, experiență ca să se dezvolte această
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
mi-a plăcut? 34 de ani. Să întreb foarte exact căci e de cel mai mare interes"3. Totuși din acest citat nu rezultă nesiguranța poetului pe data sa de naștere. O mare oboseala mintală rezultă de aici, o logică zăpăcită, pentru că poetul era pe pragul marii întunecări mintale, din vara anului 1883, și totuși anul nașterii încă și-l cunoștea. Chiar și în acest citat, ales de G. Călinescu, să se observe că din anul curgător, 1883, poetul n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ceartă cu el, fuge în parc fără acte la ea, iar acolo, în vreme ce stă pe bancă, un ins în costum cenușiu și cu pălărie, un milițian „în civil”, o întreabă dacă nu vrea să meargă cu el. Când ea răspunde zăpăcită „unde ?”, vigilentul om al legii o și saltă. Mai mult nu se putea pune în sarcina unei muncitoare, fie ea și rătăcită. Secvența trezește fiori, însă într-o direcție nedorită de realizatori : cât de ușor putea fi arestat un om
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
planetelor, deoarece ea este cea care determină sensul Întâlnirii dintre acestea. Observați. Reflectați. Căutați legătura Între ceea ce se petrece cu voi și ciclurile voastre planetare. Îmi amintesc de o cursantă care ne explica Într-o zi, cu un aer ușor zăpăcit: „ E cam ciudat, dar am observat că de fiecare dată când răcesc, pe cer există o disonanță Marte-Saturn, dar care nu face, totuși, Întotdeauna tranzite la tema mea”. Da... dar ea avea În tema natală o conjuncție Marte-Saturn În casa
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
393. Iritată de poziția Rusiei în războiul Crimeei, după o perioadă de nesiguranță în orientarea ei Bismarck spunea despre Frederic Wilhelm al IV-lea că politica regelui Prusiei seamănă cu un pudel care și-a pierdut stăpânul și se agață zăpăcit când de un trecător, când de altul 394 Prusia va adopta o poziție netă contra țarului. În fapt, situația Prusiei nu era amenințată de acest conflict, iar o eventuală prăbușire a Turciei nu afecta interesele ei vitale 395. Linia politică
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]