419 matches
-
se strecura prin perdelele de muselină și scălda covorul. Ușa batantă era larg deschisă. Perdelele ne fereau de privirea trecătorilor. Doar câțiva metri ne despărțeau de stradă. Beam cafea turcească, nu cunoșteam alta pe vremea aceea. Cuvintele aveau gust de zaț de cafea. Când oare aveau loc aceste discuții? Sâmbăta dimineața? Duminica? Mergeam încă la liceu, îmi amintesc. Vorbeam timp de două, uneori chiar trei ceasuri. Dialogul nostru năștea întruna noi subiecte de conversație. Îmi plăcea mai mult să stau de
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
filmului lui Woody Allen ține atît de plasarea între aceste două oglinzi paralele, de "intertextualitatea" sa, cît mai ales de rezolvarea într-o cheie frivol-absurdistă, anticlimactică a dramei care se prefigurează la orizont, ceea ce stinge brutal toate referințele culturale în zațul amar al unei întrebări rămase fără răspuns. Regizorul s-a obișnuit să-și încheie filmele cu un ultim banc, o ultimă farsă, numai că de data aceasta filmul nu este o comedie, iar protagoniștii nu sunt niște personaje comice, iar
Crimă, pedeapsă și încă ceva... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8271_a_9596]
-
cu bule,-n jur, ca de șampanie, / sau ca un șir de peri tactili / înfrigurați și retractili, / de nu cumva o fi un spectru / de greiere, cu corzi și plectru, / sau un păianjen într-o pânză / ultrasensibilă, la pândă, / un zaț uscat în filigean, / spărtura unui negru geam, / o picătură de cerneală / pe care-o tot întinzi pe coală / și-o trențui, adormit pe sfert, / cu vârful penei, conirostru, - / Ť... o insulă? un munte? o apă? un deșert?ť / De ce, fărî
Ode în metru fractalic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12847_a_14172]
-
ce era șvarțul, pe care atîta îl consumau scriitorii și ziariștii. Ar fi fost nu cafeaua clasică de azi, ci un preparat de cafea importat din Europa Centrală, de la nemți și austrieci. Era o cafea neagră (fără lapte) curățata de zaț prin strecurare. Se prepară, încantitate mare, odată pe zi, dimineața, într-un vas de zece-cincisprezece litri, în care se punea cafea măcinata mare (că la filtru) și - cine ar crede? - cicoare în cantitate egală. Strecurata de zaț, reîncălzita, era servită
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
lapte) curățata de zaț prin strecurare. Se prepară, încantitate mare, odată pe zi, dimineața, într-un vas de zece-cincisprezece litri, în care se punea cafea măcinata mare (că la filtru) și - cine ar crede? - cicoare în cantitate egală. Strecurata de zaț, reîncălzita, era servită în cupe de metal, cu zahărul cubic alături și, obligatoriu, paharul cu apă rece. Cel mai bun șvarț, mersese buhul, se servea nu la Capșa (unde, atunci, se introdusese și cafeaua filtru, pe care am mai apucat
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
cine cui povestește? Romanul, în loc să se așeze pe colonade masive ce, la o scuturare, nu mai au cum se mlădia, stă, de-acum, pe țăruși. Sau pe butuci... Aracul e pus, firește, ca planta să crească așa cum trebuie. E, precum zațul, cuvîntul cu care se termină cartea, un fel de machetă. Unealta unei ,binevoitoare" constrîngeri. Ca și povețele pe care le primesc, de la dascălii lor, în toate sensurile, altminteri oameni, poate, cumsecade, eroii romanului. E treaba ,fratelui" mai mic (un rebel
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
îmi lua mințile. Deși nu pricepeam mai nimic și știam că, ieșind pe ușă, îmi va zbura totul din cap, am fost întotdeauna captivă lumilor virtuale, fără obstacole, în care absolut totul părea posibil, în care părea să nu existe zaț și sentimente ieftine. Lumi pe care mi le deschidea, ca un vrăjitor, una cîte una, Moțu. Tot el mă inițiase, pe cînd eram în liceu, în istoria rock-ului. Știam despre Beatlesi, ascultam cu ai mei în neștire, dansam la
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
biologiei, își schimbă poziția, sucite într-un manual de scriere experimentală, care vrea să afle cît poți să compui cu aceleași note. Invariabil, atunci, cîteva din versetele prevestind apocalipsa orașului, încăpută sub o frunte emaciată de poet, sînt repetiții obosite, zațuri ale unor foste viziuni, siluind demonul în arlechin. Tensiunea trebuie să se spargă, cușca să se deschidă: "și mai departe/ și mai departe, adică dincolo de spuma albastră a oceanelor, dincolo/ de meridianele cerești pe care ultimele planete se învârtesc obosite
Les trois Grâces by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8543_a_9868]
-
Emil Brumaru Ce bine-i că nu te iubesc! Surîsul tău cade-ntr-o baltă De zaț. Fluturi trec nefiresc De blegi peste coapsa-ți înaltă. Nici trompele nu și le-ntind Spre tainele-n fleașca genune Pe care-ntre ele-o cuprind ( Dar,vai!, nu le pot zice-n nume!). Iar melcilor nu le pocnesc Pereții
Pierrot răutăcios by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11403_a_12728]
-
dorm în zbor întemeiez în gând o copilărie Fierăstraiele tac în numele fericitului aer și al frumoaselor din picăturile de ploaie și al sfântului sturz sunt de cristal Și cum îți spuneam: în orice zi de la capătul nopții găsesc în pantofi zațul unei substanțe civile numite ovidiu. Ludovic al XIV-lea Ah moaște și ah majestate ros vă e tronul de ereditate V-am văzut alaiul medieval pe Sena Dumnezeu și Mecena îndestulaseră a voastră ființă Sire iluminarea vi se trage de la
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/9419_a_10744]
-
dorm în zbor întemeiez în gând o copilărie Fierăstraiele tac în numele fericitului aer și al frumoaselor din picăturile de ploaie și al sfântului sturz sunt de cristal Și cum îți spuneam: în orice zi de la capătul nopții găsesc în pantofi zațul unei substanțe civile numite ovidiu. Ceaiul de dimineață Liniște tu clatini lingurița în ceașca de ceai liniște de mușețel și pururi încercuitului pace Linguriță feminină de alpaca în porțelan bizantin zahăr în rai prizonier și-n aer suluri aurii de
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
hărăzit istoria. Nu cumva am ripostat nu doar prin resemnare mioritică, retractilitate de complexați, boicot elegiac, ci și prin "vorba de duh", când - Breton dixit - "se ridică bariera râsului contra unui sentiment de oroare"?Să fi surprins subtilitatea suprarealistului un zaț negru al hiperrealismului indigen? - Sintagma bacoviană, la care faci aluzie, e "plină de humor": "Mai bine singuratic și uitat/ Pierdut să te retragi nepăsător,/ În țara asta plină de humor,/ Mai bine singuratic și uitat.// O, genii întristate care mor
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
fără zahăr ca să nu-l ia somnul înainte de a reuși să-i găsească o rezolvare. Își bău cafeaua sprijinit în coate pe masa din bucătărie, poziție în care îl fură și somnul imediat ce sorbi ultima înghițitură țceva mai înecăcioasă, din cauza zațului de pe fundul ceștii). — Magneziu. — Magneziu? — Da. Magneziu. — Ăla al lui Mendeleev? — Ăla. — Ce-i cu el? — Cu Mendeleev? Nu, cu magneziul. — A, cu magneziul! Trebuie să iei magneziu. — Domn’ doctor, da’ de ce trebuie să iau eu magneziu? — Că n-ai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
proști ca și tine, la televizor, cum își dau cu părerea despre ce cu gândul nu gândești. Măcar ăia fac ceva. Ți-am zis să te potolești! Ce dracu? Parc-ai fi copil. Acum să te văd cum strângi tu zațul ăsta din pat. Se ridică propulsat ca de un arc. Timpul nu mai vroia deloc să aibă răbdare cu Gigi Pătrunjel și-l mâna de la spate ca pe găinile zburătăcite, scăpate din ogradă. Timpul cu care se lupta Gigi Pătrunjel
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
poziție excentrică... Nu ieșirea din istorie se cuvine s-o contrasemnăm, ci intrarea în istorie, pentru a scăpa de "acest prezent mediocru" prin băltire, în care "suportăm toate nimicurile", în care ne complacem precum într-o "mîzgă", precum într-un "zaț". Caracteristica Școlii Ardelene ca și a latiniștilor ce i-au succedat a fost foamea de istorie. Traian Ștef preia dispoziția lor, osîndind prezentul pasiv, alipindu-se unui "curent critic față de situația culturală de astăzi", care constituie instrumentul cel mai eficace
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
regimului comunist, Mirel Brateș, care nu mai este un om foarte tînăr (în acest an va împlini 70 de ani), a devenit unul dintre cei mai cunoscuți scriitori de limba română din Israel. Impresionantul său ciclu autoficțional început cu romanul Zaț (tipărit în Israel, în anul 1993, a cărui reeditare în țară cred că se impune) și continuat cu impresionanta și foarte premiata sa carte Israel fără horoscop (Premiul Asociației Scriitorilor din București și, foarte recent Premiul Nicu Palty), pare a
Viața ca un film by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10919_a_12244]
-
botezase în glumă ŤDupont Circleť" (p. 151). În acest scurt fragment este condensată întreaga tehnică narativă a lui Mirel Brateș, cu amendamentul că ,tehnica de filmare" se aplică nu doar la exterioare, ci și la viața interioară a personajelor sale. Zaț, Israel fără horoscop și Porunca lui Elohim, trilogia lui Mirel Brateș, dedicată vieții comunității vorbitorilor de limba română din Israel este o lectură fascinantă. Cărțile din acest ciclu romanesc oferă cititorului român șansa de a trece dincolo de locurile comune referitoare
Viața ca un film by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10919_a_12244]
-
2005), cu aceeași formă ca în portugheză și franceză, piranha, ceea ce dovedește că este un împrumut cult, făcut pe cale scrisă. Tapiocă „făină extrasă din rădăcini de manioc“ are, la originea îndepărtată, cuvântul tupí tipioka (din ti „suc“, pi „picior“ > tipi „zaț“ și ok„a presa“). A fost împrumutat de portugheză (tapioca), iar din portugheză a intrat, cu aceeași formă, în franceză (DL: 1651; DR: 1798; tapiocha 1651). Noi l-am împrumutat din franceză (atestat la 1910). Tapir „animal mamifer cu trompă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
fie încă loc. Curând, rămase singură, înfiorată de întunecime și răcoare. Arhitectura neregulată, acum neagră ca smoala, a cavourilor din jur, zimța cerul ca dinții unui ferăstrău. Cîte-o statuie (înger cu trompeta și cu aripile-ntinse) se profila cafenie pe zațul încă gălbui de la orizont. Chiparoșii erau și ei dați cu păcură și se clătinau sinistru. Maria, înghețată de spaimă, coborî. Foarte adânc, înaintea ei, zărea două-trei siluete avansând în întunericul verde, contopindu-se cu el. Treptele păreau să nu se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pretențios și marinari cu tichiuțe ridicole ieșiseră să privească minunea-nserării. Le păsui și să-ntoarcă largile cești miniate cu fundu-n sus pe farfurioarele subțiri ca foaia de hârtie și să-și ghicească apoi, în literele și semnele filigranate de zațul rămas, trecutul, viitorul sau Dumnezeu știe ce. Fiecare cu mica ei cupă-ntre degete, păreau două plante ce-și poartă potirul unei flori de porțelan, răsucindu-l după soarele ce stătea să coboare. Apoi Cedric le făcu semnul de mult
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Rossetti, Marietta Sadova, dar și Eugen Ionescu, Cioran, M. Eliade; sau Cella Serghi, Leni Caler ș.a. Ebine că acest jurnal a apărut abia acum; epurată de bârfă (care Își pierde interesul În timp), se poate vedea ceea ce este invariant: acelaș zaț stă și la fundul cafelei din zilele noastre. Așa Încât iată: văzând pe fereastră l’Ile St. Louis și catedrala Notre Dame, mă simt În Bucureștii anilor 1935-1944 pe care i-am mai prins la venirea mea În București În martie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
să le pună la dispoziție ustensilele necesare. Mama a luat-o înainte spre bucătărie, Francesco, Massimo și tata s-au dus după ea. Tata s-a întors după câteva minute, aducând ceștile de porțelan și cafeaua. Cafea turcească, fiartă cu zaț. Era cu totul altfel decât cea din barurile italiene, însă prietenii noștri au lăudat-o. Ne-au povestit că le venise ideea să facă o călătorie prin România, iar tata a vrut să afle dacă, la intrarea în țară, autoritățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la fel se purta și cu elementele dificile? După ei, în bucătărie, mama spăla două cești de cafea. Ea servea cafeaua turcească în ceșcuțe de porțelan, acelea pe care eu n-aveam voie să le ating. Mama ghicea uneori în zațul cafelei ce avea să ni se întâmple în viitor, dar nu se pricepea foarte bine. Tata era de părere că ar trebui s-o angajeze tovarășul, ca să întocmească planurile lui cincinale după previziunile din cafea. Când tata vorbea astfel, sectoristul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
se cască, crăpată, carapacea unei broaște țestoase. Inertă, Între două tablouri Înfățișând chipuri spânzurate definitiv Într-o tinerețe permanentă, o pușcă de vânătoare Își Îndreaptă țevile spre tavanul smolit de fumul de țigară. Pe masă, lângă ceașca de cafea cu zațul gros și uscat, strivit de scrumiera de bronz, un ziar pe care se putea distinge: Inventarul iernilor și apoi, cu litere mărunte, povestea. Pentru o clipă, senzația că țevile puștii se Îndreaptă spre el, dar nu era decât mișcarea lină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
la oraș, că n-are unde să se ducă să muncească. Ie mai rău ca pe vremea lu’ Ceaușescu. Mai rău și mai rău îmi pare de copiii ăștia. Care ei are să sufere, copiii... Roșioara agita și învârtea zeama de zaț de pe fundul ceștii, urmărindu-i prelingerea cu o privire împietrită, în timp ce Geta parcă s-ar fi încrâncenat pe un soi de blestem. Oh, nebună să fii să mai faci copii în vremurile astea. — Se mai găsește, se mai găsește, mărunțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]