KorAP: Find »[drukola/base=zară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...31 >

757 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

că Aidan era genul de bărbat care nu făcea discriminări în privința fetelor cu fundul mare, dar mă preocupau alte lucruri. Era destul de înaltă și părul negru și drept îi ajungea până la umeri. Avea o geantă drăguță, văzusem modelul ăsta la Zara. De fapt, fusesem cât pe-aci să cumpăr una și eu, însă aveam deja ceva foarte asemănător. Am rămas uitându-mă după ea până când a dat colțul. M-am întors și m-am rezemat bine de scaun. Era Janie, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623

că și pe colonel Îl cheamă Anton? Apoi se văzuse pe cer și ultima rachetă roșie din acea zi și plecară amândoi să-și regăsească plutonul. B. Incidentul naște ipoteza Acesta ar fi deci al doilea OBIECT din memoria lui Zare: Un tumul, spunea profesorul Valedulcean, este o movilă de pământ, așa cum probabil ați văzut adesea și voi pe câmp când ați fost cu școala În excursie sau la cules de roșii. Ea are formă conică sau piramidală. (Ca să fie ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
niciodată cu cea acordată lui de rudele de sânge, spre exemplu. Copilul ăsta trebuie urmărit mai de aproape. Acum Zare scrie cifra patru și se străduiește să dea impresia că-l scrie pe șase. Mușu privește Încruntat spre mâinile lui Zare. Profesorul spune: — În această vară am participat, Împreună cu alți profesori de istorie și cu specialiști În arheologie de la București, la dezgroparea unui tezaur aflat Într-un astfel de tumul În Dobrogea. Vă interesează să vă spun ce-am găsit acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
unui tezaur aflat Într-un astfel de tumul În Dobrogea. Vă interesează să vă spun ce-am găsit acolo? — Daaa, strigară copiii, Zare și Mușu mai tare decât toți ceilalți la un loc. — Șase, șopti imediat după asta Mușu, iar Zare râse din nou. Profesorul nu-l mai observă de data aceasta și deci nu-i făcu nici o observație. Începu să prezinte pe larg și pe Înțelesul copiilor inventarul acelui tumul. Descria o sabie cu două tăișuri și povestea apoi cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
subliniate sau Încercuite. Deci se jucau, pezevenghii! — Băiețaș, spuse el din spatele celor doi și făcându-i pe amândoi să tresară, tu, tu, se adresă el și din priviri către Zare, ia spune ce reprezintă desenul acela din stânga sus, de pe tablă! Zare se ridică tacticos, niciodată nu dădea În brânci să reacționeze rapid la ordinele profesorilor, trecea chiar drept un elev puțin cam obraznic, indolent, cu certe calități, dar „brânză bună În burduf de câine“, cum obișnuiesc să spună directoarele bătrâne despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
restaurant doi soldați stând la masă cu câte un pahar de vodcă În față, cântând romanțe bănățene și privindu-se cu jale drept În ochi, v-aș ruga să nu vă grăbiți să credeți că cei doi erau chiar sus-numiții Zare Popescu și Radu A. Grințu. Ei Își petreceau În cu totul alt fel permisiile, dar despre acest lucru voi reveni cu amănunte Într-o vreme mai potrivită. Tot În septembrie 1973 se mai Împlinea un an și de când Zare reușise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
sus-numiții Zare Popescu și Radu A. Grințu. Ei Își petreceau În cu totul alt fel permisiile, dar despre acest lucru voi reveni cu amănunte Într-o vreme mai potrivită. Tot În septembrie 1973 se mai Împlinea un an și de când Zare reușise s-o găsească Într-un sat din apropierea orașului Sfântu Gheorghe pe unguroaica Ana, o fată de vreo 18 ani pe care el o căuta deja de vreo alți doi ani, de când o văzuse adică Întâia dată la o serbare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
sfârșitul armatei, ea Îi mărturisea acestuia că din toate aceste limbi materne (sau paterne, În fine!) vorbea cel mai corect... engleza. Nu vom dezvălui deci misterul până la capăt, deja am trecut la numărarea rapidă a obiectelor importante din memoria lui Zare din timpul În care se afla În armată, culmea ar fi să mai spunem și cine era cel de-al treilea corespondent al său din timpul acela. Atunci chiar că totul ar fi știut dinainte, iar Grințu și alții ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
1, cred că ceva la mijloc. Dacă am priceput bine ce se Întâmplă - de fapt te rog lasă-mă - adică fă cumva să știu și eu ce a fost de fapt ceea ce a fost - se zice că m-a căutat Zare Popescu (!). Omul adică, dacă e să-l cred pe Boby - cine e de fapt un om f. enervant e un timp Încoace - mai bine zis de ieri, și cine, din cine știe ce motive - de nervi pe care-l crea durerea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
și un curricumul vitae? Șef sală: Ridică vocea. — Cee, mă și Înjuri? Valerică: — Șini te-o-njurat, bre? Omu’ aista vorbește pă latinește cu mata și mata ziși că te-o-njurat? Priviri fixate una Într-alta, de la numai zece centimetri distanță, a lui Zare și, respectiv, a șefului de sală. Mușu: — Noa, d’api că cine ești tu? Șef sală: — Mă, mucosule, pot să-ți fiu și tată! Zare: — Iote, bă, ne-am găsit rudele. Moșule, nu-ți dă „tăticu“ tău o masă dân

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
și cu o mutră tâmpă. — Băieții sunt ai dumneavoastră, domnu’ Grințu? - Întrebă „le maâtre d’hotel“. — Da, nea Gicu, sunt băieți buni, prietenii mei! — Mă iertați, n-am știut, mai zise el și plecă nu Înainte de a-i adresat lui Zare un zâmbet care semăna perfect cu o Înjurătură de mamă.) Dar ce Înseamnă când răspunsul unui filosof la problemele vieții constă În porunca tăcerii decât recunoașterea falimentului filosofiei sale? (G. Lukacs despre Wittgenstein, În Ontologia existenței sociale, vol. 1, p.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
când ați venit aici, adică În partea ailantă, unde-i creșa, bă, păi nici n-aveați nume: vă botezam noi: Ionescu, Popescu... Așadar, cu timpul, toți se obișnuiseră să-i considere frați. Lui Gelu i se spunea Popescu, fratele lui Zare, iar lui Zare Popescu, fratele lui Gelu. Lucrul nu putea fi contrazis nici oficial, mai târziu, când amândoi căpătaseră buletine, pentru că În ambele stătea scris: NATURAL Prenumele părinților NATURAL M. Onomastică specială Se afla În vagonul din coada trenului și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
aici, adică În partea ailantă, unde-i creșa, bă, păi nici n-aveați nume: vă botezam noi: Ionescu, Popescu... Așadar, cu timpul, toți se obișnuiseră să-i considere frați. Lui Gelu i se spunea Popescu, fratele lui Zare, iar lui Zare Popescu, fratele lui Gelu. Lucrul nu putea fi contrazis nici oficial, mai târziu, când amândoi căpătaseră buletine, pentru că În ambele stătea scris: NATURAL Prenumele părinților NATURAL M. Onomastică specială Se afla În vagonul din coada trenului și, când trebuise să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
magazin de confecții și că vine acasă abia pe la ora nouă seara. Zare desfăcu o sticlă de vin și fata aduse trei pahare pe o tavă pe care era desenat un pepene abia tăiat. Băură fiecare câte două pahare și Zare adormi pe canapea, iar fata se scuză că are treabă În baie și dispăru. Popescu G. Își dădu seama, după zgomotul care venea din baie că fata spăla rufe. Se Îmbrăcă și ieși din apartament În vârful picioarelor. Alergă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
Toți Își pun la loc În șliț ce stătuse până atunci afară. Drepți! Toți iau poziția de drepți, dar unele șlițuri ar trebui din nou aranjate. La revedere! Să trăiți, tovarășe căpitan! În urma lui se aude vocea somnoroasă a lui Zare: Cum Îl cheamă pe ăsta, mă? La Valencia oamenii din popor mâncau orezul cu lingurița, ceilalți se serveau de furculiță. În timpul războiului civil, lingura și furculița devin simboluri de clasă așa cum pot fi regăsite În cântecul revoluționar: „Trăiască lingura, jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
de coincidență. Sau poate nu numai de coincidență. „Coincidențe nu există“ - Îl auzea pe Zare spunându-i. Dar atunci ce exista? Ce legătură cauzală, alta decât simpla coincidență, făcea ca Gelu s-o Întâlnească pe Ana la câteva luni după ce Zare Încetase să-i mai răspundă la scrisori? „Întâmplare, hazard, nici astea nu există?“ - Întreba Grințu pe când Încă mai erau amândoi sub drapel. „Nu!“ - răspundea Zare ferm. Dar atunci - se Întreabă Grințu acum - de ce s-a Întâmplat ca Gelu să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
se Întreabă Grințu acum - de ce s-a Întâmplat ca Gelu să nu sesizeze că iubitul ei de care până atunci tot vorbise era tocmai Zare? Sau de ce sesizase el acest lucru abia după ce făcuseră dragoste? În fine, nu teoriile lui Zare mă vor ajuta să duc la bun sfârșit acest scenariu care se conturează așa de complicat. Problema e să aflu acum de ce ea, de pe la Începutul lui iunie, refuză să-l mai vadă pe Gelu, se ascunde de el, nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
aici În sat. De ce? Nu mă Întreba. Te voi ține la curent. Armată ușoară! Grințu. După asta se scotoci În buzunare de mărunțiș, puse pe masă două monezi de trei lei, luă Încă o carte poștală și-i scrise lui Zare. „Vei fi și unchi!“ Grințu. Ieși din curtea mânăstirii și puse cele două scrisori În cutia de poștă. Stareța Îl recunoscu pe Grințu și fu bucuroasă să-i ofere o cameră liniștită și luminoasă, cu o splendidă vedere spre dealul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
de ce te teme! Lumea Întreagă e de partea ta. Tu ești egalul tuturor oamenilor. Personalitatea ta e totuși inconfundabilă. Oricând după aceea, la auzul numelui satului tău, gândul tău, ca o lacrimă de mândrie, tresare. N-am nimic de adăugat. Zare P.S. Acum sunt În concediu și cred că Într-o zi am să mă urc În tren și-am să vin până acolo să văd și eu cum ești tu profesor. Bătrânul Încă-l mai așteaptă (cu sticla de „afinatâ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
și simplu? S. Alte scenarii de pace Profesorul Grințu se Întoarce În satul G. De la haltă și până la casa gazdei lui sunt aproape trei kilometri. Îi străbate prin viscol și se teme de lupi. Uuuuuu! Sssst! Acasă găsește scrisoarea lui Zare: Nici În locul meu natal nu mă aflu, dar nici a primăvară nu prea miroase. T. Raportul complet al „comisiei Gelu Popescu“ Din nou dau știre despre concluziile neverosimile la care am ajuns cercetând cele câteva documente scrise sau orale ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
fost luat mai Întâi de o femeie din G., satul vecin, apoi a trăit ani mulți Într-o casă părăsită Împreună cu cumnata lui, Speranța Popescu, cea care nici ea nu mai era tocmai sănătoasă la minte. Acest unchi al lui Zare s-ar putea să mai trăiască și astăzi. După nașterea și mătrășirea lui Niculae, Învățătorul Popescu a Început să-l tot bată la cap pe Florea: „Ce, bă, tu n-ai de gând să faci copii?“ Vreau și eu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
După nașterea și mătrășirea lui Niculae, Învățătorul Popescu a Început să-l tot bată la cap pe Florea: „Ce, bă, tu n-ai de gând să faci copii?“ Vreau și eu un nepot! Astfel. Cu câteva săptămâni Înainte de nașterea lui Zare, cineva, un anume Vergu (cine-o fi și ce hram o purta din nou n-am știre!) a adus de pomană (cu lumânare) familiei Popescu Florea și Popescu Speranța un copil pe nume Radu (nume slav, = bucurie, nota Z.P.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
pe care l-a născut la puțină vreme. De altfel câțiva ani buni n-a recunoscut pe nimeni. Astfel. În casa Învățătorului Popescu au trăit câțiva ani numai bărbații. Bătrânul, Florea, Radu A. Grințu de la 3 până la 5 ani și Zare Popescu de la naștere până la doi ani și jumătate. Astfel. În ziua În care, noi nu știm din ce motive și pe ce căi, Florea Popescu a fost și el arestat, Zare Popescu se juca În tufele de zmeură din curtea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
Radu A. Grințu de la 3 până la 5 ani și Zare Popescu de la naștere până la doi ani și jumătate. Astfel. În ziua În care, noi nu știm din ce motive și pe ce căi, Florea Popescu a fost și el arestat, Zare Popescu se juca În tufele de zmeură din curtea bunicului său, iar Radu A. Grințu, despre care Zare credea că e sora lui mai mare, Îl căuta, nu-l găsea și, ca de obicei, Începea să bâzâie. Astfel. Am uitat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
continui ancheta. El a susținut totdeauna că nu are nici o legătură cu acei oameni. El refuză să-și recunoască părinții și, În general, nu prea acceptă ideea că el ar putea avea așa ceva. Astfel. Despre mine, nimic. Dar vorba lui Zare, ce-avem noi În clin sau În mânecă cu oamenii aceia? Vom mai cerceta, fără Îndoială. * (TELEVIZOR) Bătrâne Zare, văd că ești mai puțin tenace decât mă așteptam și că te-ai decis deja să renunți la o parte din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]