422 matches
-
el să o conducă Cu finețe și poruncă. În acești cinci anișori Avem parcuri, avem flori, Avem cui să cerem sfatul Când vrem să turnăm asfaltul. Pe la mesele de șah Toți îi zic că-i padișah. Iar în părculețe noi Zbenguiesc copii vioi. Avem pomi, avem fântâni, Bănci pe care stau bătrâni. , prezență vie, Azi orașul tot o știe. A ctitorit biserică spre soare Cu tânguiri de clopote în zare, Ecaterina, nume bun și sfânt, Ce-i pomenit aicea pe pământ
Primarul by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83182_a_84507]
-
ciudat cu mine, nu înțelegeam și nici nu încercam să înțeleg cum de îmi semănau atât de mult puștiul ăla amărât și bătrânul senil, cu mutra lui de capră jumulită, simțeam că există între noi o comuniune de nedefinit, ne zbenguiam parcă, toți trei, în aceeași apă răcoroasă și i-aș fi pocnit pe toți trei fiindcă nu mă lăsau să dorm. Pe urmă Dragoș s-a instalat tacticos pe scaunul meu, la masa mică unde obișnuiam să scriu, a luat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și mai mult de bucuria ce am făcut celor ce au primit acest frumos dar. Mai mult încă, în fața casei mele, prin poziția ei specială, cu umbră în orele după-amiezii, un numeros grup de copii școlari care circulă, aleargă, se zbenguie, se plimbă pe asfalt cu rotilele, într-un cuvânt se manifestă dezinvolt, am o atmosferă similară aproape cu cea școlară și pentru că îmi mai rămăsese un mic covor de lăcrămioare necules, am invitat un grup de copii care au cules
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
educației: „Orice autoritate vine de la Dumnezeu, părinții o dețin, se folosesc de ea ca niște depozitari și transmit copiilor vederile pe care Dumnezeu le are asupra lor“. Vederile lui Dumnezeu În ceea ce mă privea nu erau ca eu să mă zbenguiesc cu Maryse, ci să torn un documentar despre regiunea Haute-Provence pe peliculă de 16 mm. Trebuia să fac un film și nu să mă Învîrt În jurul unei fete, acesta a fost pentru mine adevăratul to be or not to be
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
văd pe tata. CÎnd te confrunți cu apariții cu caracter supranatural, Biserica catolică cere, pe bună dreptate, să se facă o anchetă asupra psihologiei vizionarului și asupra mediului ambiant. Era grozav mediul ambiant! Un fost catolic și o fostă anglicană zbenguindu-se pe saltea ca un cuplu de hamsteri! Oare se poate simți cu adevărat În comparația asta greutatea a douăzeci de veacuri de istorie a Bisericii Împovărîndu-mi spiritul, douăzeci de veacuri În care cea mai măruntă effusio seminis În afara căsătoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu ea, m-a făcut mai fericit În cîteva ceasuri decît Tina În cîțiva ani, dar nu prevăzusem că Vișnu Își va face apariția Înainte de ivirea zorilor pentru a pune lucrurile la punct. Se Învoia să mă lase să mă zbengui cu o englezoaică născută În India Înainte de asasinarea lui Gandhi, dar cu condiția să nu uit că falusul și vulva sînt simbolurile cuplului etern Șiva-Șakti. „Noi sîntem soarele și luna“, Îmi spunea Melissa, „sîntem kâma-bîja“. De ce nu? Și În timp ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
8. Oarecum resemnat să Întâlnească niște băbătii, avu un șoc dureros descoperindu-le pe adolescente. Erau patru, Între cincisprezece și șaptesprezece ani, lângă dușuri, chiar În fața șirului de chiuvete. Două dintre ele, În slip, Își așteptau rândul; celelalte două se zbenguiau ca niște zvârlugi, sporovăiau, se Împroșcau cu apă, scoteau mici chiote: erau goale pușcă. Spectacolul era de o grație și de un erotism nespus; nu-l meritase, zău. Sexul i se Întărise În chiloți; și-l scoase cu o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cvasitotalitatea speciilor animale. Timpul s-a oprit, clima e blândă și constantă; arborii dau fructe tot anul. Femeile sunt veșnic nubile și proaspete, cățeii sunt veșnic vioi și veseli. Femeile se scaldă și se dezmiardă, cățeii se joacă și se zbenguie pe lângă ele. Sunt de toate culorile și toate rasele: caniși, foxterieri, grifoni bruxelezi, Shi-Tzu, King Charles, Yorkshire, West Highland și harrier beagle. Singurul câine mare este un labrador, Înțelept și blajin, care joacă rolul de sfătuitor al celorlalți. Singura urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să spuneți. Am fost convins după aceea că așa și era. Nikki, moștenitorul lui Ravelstein și principalul Îndoliat - existau numeroși rivali - locuia În apartamentul apropiat de al nostru. Între cele două apartamente exista un spațiu verde În care puștii se zbenguiau și Învățau să arunce și să prindă. De la fereastra dormitorului meu vedeam ceea ce fusese cândva locuința lui Ravelstein. Se distingeau luminile. Petrecerile Încetaseră. Mai rău, Rosamund spunea pe bună dreptate: - Întreaga vecinătate a devenit un cimitir. Comunitatea morților tăi. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
i se îndeplinise, imaginile la care jinduise îl asaltau din toate părțile și se gândea cu dispreț la cele șase luni de izolare în care nu se uitase decât la aurora boreală și la foci. Față de realitatea trupurilor care se zbenguiau pe muzică și își semnalau unul altuia pofta de viață pe ringul de lemn ce vibra, pinguinii, focile și aurora erau ca niște năluci îndepărtate. Stau la Dråffen, spunea el fetelor care la început nu-l credeau. La Dråffen, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
din vârful nasului și din sprâncene, se oprea în colțurile gurii și lupta să-și găsească adăpost în gura uscată ca iasca. O muscă stăruia neobosită să i se vâre în ureche și încă alte o sută - unele verzi - se zbenguiau pe pielicelele de maimuță sau înotau cu disperare în grăsimea neagră și sleită. Înăuntru, cineva pusese o cumbia la patefon și suportă netulburat hărmălaia stridentă, fără să aibă energia să se ridice de pe scaun și să dea de pământ blestematul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Exact, fu, numaidecât, el, de acord. Dar ... Eu ... După buletin, Porumbelul. Care porumbel? Porumbelul misterios. Autocarul trecea printr-o răritură de pădure. Soarele era deacum aproape sus, către coama dealului. Și, printre crengi, printre umbre, părea că, pe adevăratelea, se zbenguie un porumbel. Nenea Bunicul se așeză repede pe scaun, și-i zise, femeii: privește-mă, acum, cât Încă n-am ieșit de sub crengile pădurii. Ea Îl privi. Și-și bătu palmele, mici și firave, una de alta: vai, ce minune
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
prăpădul. De acolo, de sus, ea vedea acum totul. Thomas nu avea cum să se mai ascundă; Rusoaica, din cer, pentru că doar acolo era locul ei, privea distrusă: Thomas era chiar mai păcătos decît crezuse ea vreodată. Nu era. Se zbenguia o vreme, după care se potolea pe veci; cam așa; ce mare poveste? Niște stricați, toți! Va veni o zi! Nu! Poate, de acolo, de sus, ai văzut, Antonia, nu demult, cînd Papa a mers la Barcelona să sfințească Sagrada
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Mi-ai vorbit de safir ca de un port-bonheur al dumitale. Zicând acestea, Pascalopol îi strecură inelul în deget și, ținîndu-i brațul, i-l sărută în apropiere de cot. - Ascultă, Pascalopol, izbucni Aglae iritată, joci, sau nujoci? Văd că te zbenguiești cu fetele. Simioane, strigă ea, aruncând ochii spre fundul odăii, tu ce faci acolo? De ce nu te duci să te culci? Omul cu broboadă și mic barbișon, care broda și scruta din când în când pe Felix, scoase un scurt
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
față de Titi până acolo încît să insinueze că o femeie trebuie să fie asiduă în chestiunile mai intime cu bărbatul, fiindcă altfel acesta devine nervos. Lui Titi îi dădu instrucțiuni limpezi: - Ține-o din scurt, n-o lăsa să se zbenguie cu toata lumea,pe urmă își ia nasul la purtare. Ce-i dreptul, Ana merita îndoielile Aglaei. Nu gătea mai niciodată și, dacă se hotăra să facă ceva, mergea în bucătărie îmbrăcată ca în oraș, apuca alimentele cu vârful degetelor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vreme. Dacă nu vrei să ieși nicăieri, stai acasă. Eu una nu pot. Titi se împăca numai cu Sohațchi, cu care, când era bine dispus, vorbea îndelung despre colegii de la liceu și de la bellearte. Stănică venea des, râdea și se zbenguia cu Ana, fără să se mai sinchisească de Titi. Într-o zi râseră în odaia alăturată, băură, după toate aparențele și mâncară ceva, și abia târziu Stănică deschise ușa, cu gura plină, și zise aproape indiferent: G. Călinescu - A! tu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
averea. N-are decât să le-o lase. În definitiv, numai să-mi dea mie pace. Tanti Aglae și cu Aurica mergeau cu perversitatea atât de departe, încît îmi spuneau mereu, față de lume: " Degeaba îl lingușești pe Costache și te zbenguiești, Costache nu te iubește. Eu să fiu, și nu te-aș iubi dacă n-ai fi G. Călinescu copilul meu, din sângele meu." Toate astea mi le spunea când aveam câțiva ani. Nu te mira atunci că mi-a plăcut
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
atenția autorității în drept asupra acestui caz, așa, din umanitate și spirit de dreptate, fiindcă o cunosc pe această domnișoară foarte modernă și independentă și n-aș vrea s-o văd cum te toacă pe dumneata ca "tată", ca să se zbenguiască pe drumuri cu junii de la Conservator. Caută-ți o femeie mai în vârstă pentru slăbiciunile erotice, iubite domnule, și nu mai "adopta" minore. Sper că acest preaviz îți va vîrî mințile în cap, și nu vei aștepta să spun surorii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se fi lăsat, atât de lesne, potolite? Scurmaseră, din răsputeri, după acest nou motiv de discuție și, mai ales, Cocondy tîrî o legătură de amintiri verzi și uscate, de-a lungul întregului teritoriu britanic. Cum a fost de s-a zbenguit ea pe acolo și cum crăpau țestele saxonilor precum coaja de pepene, întorcîndu-se după dânsa să o soarbă din priviri, când se plimba. Umbreluță, pantofiori, trăsurică, domenii regale ori numai de baroneți, escapade la Manchester, Russel Street și ce-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
clipei simțeau cum își luau zborul liberi spre viață. Deseori legau prietenii în urma acestor dansuri preludiu din recreații. Nu sunase sau nu se auzi soneria de sfârșitul pauzei era zarvă mare, chiote, veselie imensă în clasă fiind ultima oră. Se zbenguiau printre bănci, pe culoare și s-a lovit de cineva o colegă, a presupus imediat simțind corpul moale. I s-a părut o adiere de vânt mulându-se după trupul lui cu sânii opunând în continuare rezistență. Sigur că este
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
a fugit. Nici palmele tatălui, nici lacrimile coanei Marioara n-au hotărît-o să se întoarcă. - Ne pune să ne facem coadele, spuse ea într-un suflet acasă, și pe mine mai bine să mă pici cu ceară decât să-mi zbengui părul. - Arde-i-ar focul de neisprăviți cu școala lor, zisese în cele din urmă și domnul Aristică, te dau la croitorie dacă ție nu-ți place. Eu nu-mi chinui copila pentru niște sclifosite de profesoare! Ești sângele meu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
conspirații și de tot felul de subversiuni care m-au făcut să mor decenii în șir într-o groapă de-ntuneric fără pic de milă și unde singura satisfacție era rapănul. Nu vreau să mă întorc acolo și să mă zbengui ca un șobolan în băltoacă. Știu, libertatea se cucerește doar în ziua în care îți este indiferent că trăiești sau mori. Am repetat alături de Telesio că Dumnezeu și Natura sunt totuna. Și m-au podidit păduchii, m-au făcut să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
firele de iarbă de culori, forme și dimensiuni diferite, erau atât de multe, încât vânătorii parcă pluteau într-un ocean de petale multicolore. Unele din ele erau strivite deja de tălpile unor animale erbivore, ce au păscut și s-au zbenguit recent, dar care în final au fost răpuse de aceeași nesătulă fiară. În unele momente nu-și putea explica ce se întâmplă cu el. Îi era greu să se orienteze și să alerge în același timp. Jur-împrejurul său ceata de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a încheiat-o c-o împărăție mare, pe a cărei cuvânt se credea în drept să se întemeieze."82 De-acum încolo, principala țintă este dezonoarea Rusiei, care și-a găsit în guvernul liberal un șoricel cu care să se zbenguie pe tărâmul alunecos al geopoliticii orientale. Eminescu întoarce cu strălucire pseudoargumentul țarului cu privire la "onoarea" de a poseda, de a i se cuveni Basarabia. Poetul elaborează, cu acest prilej, originala sa teorie cu privire la drept 83, aplicând-o, cu o logică fără
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și teribil de eficace pe teren existențial... 8 Îmblânzirea morții. Epicurismul se structurează în jurul acestei evidențe: vom muri. Adevăr banal, desigur, dar ocultat de cei mai mulți oameni, care se mint, se iluzionează, trăiesc ca și cum ar fi eterni, se îmbată în existență zbenguindu-se ca niște ludioni fără moarte, deformează realitatea, practică negarea, se lasă duși în voia bovarismului, excelează în rea-credință, fac orice numai să nu privească moartea în față. În Scrisoarea către Menoiceus, Epicur oferă farmacopeea eficace și astăzi, douăzeci și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]