1,218 matches
-
eu încercam să îi explic, dar au venit gardienii și ne-au rugat să plecăm. I-am zis: —Kevin, haide să bem o cafea și o să-ți spun totul. Dar îl știi pe Kevin. E puțin cam impulsiv. A fugit, zbierând că o să mă dea în judecată să ceară tutelă și că o să te sune imediat și o să-ți spună totul. Așa că bănuiesc că ai primit cel puțin un telefon isteric de la Kevin. Am vrut să te sun și eu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Brigit. Fără Honey, Sugar, Treacle 1... —Treacle?! Ăsta e atât de drăguț. Am putea să-l scriem cu „K“. Și un „il“. Treakil. Ikkil Treakil. —Jacqui, nu, e cumplit, te rog... Capitolul 9tc " Capitolul 9" — Unde e invitația aia? a zbierat mama. Unde dracu’ e invitația aia? În sufragerie, peste ce mai rămăsese de la cina de Crăciun, eu, Rachel, Helen și tata ne priveam nedumeriți. Acum o clipă, mama vorbise la telefon cu tușica Imelda (cea mai competitivă din surorile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
copac“. —„În seara asta o să se lovească de un copac“, am repetat. Ești adorabil. Ești de comă. —Sau poate ieșim pur și simplu la un film, a zis. Capitolul 14tc " Capitolul 14" Mama a deschis ușa de la dormitor și a zbierat de-a răsunat holul hotelului: —Care dintre voi mi-a furat Multiple Orgasm? Claire, Helen, dați-mi Multiple Orgasm înapoi! Un cuplu între două vârste, purtând haine comode de plimbare, tocmai ieșea din dormitor. Mama i-a văzut și, impasibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dormitor. Mama i-a văzut și, impasibilă, a schițat „salutul“ ei „politicos“ - un gest ciudat în care își ridica bărbia - și a zis: — Ce dimineață frumoasă. Păreau scandalizați și au pornit grăbiți spre lift; de îndată ce au dat colțul, mama a zbierat: —M-ați lăsat fără nimic! —Liniștește-te, i-am zis, din cameră. —Să mă liniștesc? Fiica mea se mărită astăzi, chiar dacă n-o face la biserică, și una dintre voi cinci, ticăloaselor ce sunteți, mi-a furat Multiple Orgasm. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
este prietenă. Este o imensă sferă aurie de energie. Hai, Jacqui. O imensă sferă aurie de energie. Hai să spunem în cor. Hai să spunem în cor? Unde te crezi, în Dora, the Explorer? — Hai, am îndemnat-o și am zbierat în cor. O imensă sferă aurie de energie. O imensă sferă aurie de energie. După ce s-a terminat Moonstruck, ne-am uitat la Pe aripile vântului și, când Melanie a intrat în travaliu - iar cuvântul acela -, Jacqui a întrebat: —De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
leoarcă și avea o privire sălbatică. Un tip cu barbă lipăia după ea; și el era dezbrăcat. (Și oribil. Cu păr pubian portocaliu.) —Ramona, întoarce-te în bazinul pentru nașteri, a somat-o. La dracu’ cu bazinul pentru nașteri, a zbierat Ramona. La dracu’ cu bazinul dracului. Nimeni nu mi-a zis c-o să doară așa de tare. Vreau anestezie epidurală. Fără medicamente, a zis Păr Portocaliu. Ne-am hotărât că n-o să recurgem la medicamente! Vrem o minunată experiență naturală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o îndelungă incursiune în „canalul“ lui Jacqui. —Doamne, nu e pic de demnitate în asta, s-a plâns Jacqui. Ar trebui să te pregătești să împingi, a zis moașa. Nu împing nimic până nu-mi fac anestezia. Oh, măiculiță, a zbierat. Ține încontinuu acum. Băga-mi-aș, e o singură contracție prelungită. Împinge, a îndemnat-o moașa. Jacqui sufla ca un cimpoi, când perdelele s-au dat spectaculos la o parte și ghiciți cine stătea acolo? Nimeni altcineva decât Joey Ciufutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dracu’! —Jacqui, împinge! —Jacqui, te iubesc. —Taci Joey, ÎNCERC să împing. Și nu contează dacă mă iubești sau nu, pentru că n-am de gând să mai fac sex în veci. Joey s-a apropiat. —Te iubesc. — Dispari de lângă mine, a zbierat Jacqui. Cu chestia ta cu tot! S-a întors infirmiera. — Ce se întâmplă acum? —Vă rog, oh, vă rog, preafrumoasă infirmieră, puteți să-mi faceți anestezia acum? a implorat-o Jacqui. Infirmiera a pipăit-o rapid și a clătinat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Da. Așa că ceea ce trebuie să facem noi două este să hotărâm ce-o să spui ca să reducem daunele. Vrei să spui că eu trebuie să te ajut pe tine să reduci daunele? —Exact. Asta e posibil dacă... — Ia stai puțin, a zbierat Amanda. Tu reprezinți nenorocitul ăla de departament juridic. E treaba ta să rezolvi problema, nu a mea. Ce fel de idioată inutilă ești tu? — Ascultă... Alice s-a pregătit să-i servească Amandei vreo câteva adevăruri. Primul fiind că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
da? Acum. În clipa asta. Moașa chinezoaică, frumușică și placidă, verifica hârtia pe care se înregistra ritmul cardiac al copilului. Apoi s-a uitat calmă la Amanda. Trebuie să dilați patru centimetri. Până acum n-ai decât trei. —TREI? a zbierat Amanda. Dar mă lupt de ore întregi. Mă rupe în două. Ce naiba ești tu? Vreo sadică? Nu putem să facem rahie înainte ca tu să dilați patru centimetri, a spus moașa al cărei nume, conform ecusonului, era Una. —Ei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
zece minute. Atunci tu gata pentru rahie. Când ușa s-a închis, Amanda a emis un urlet de frustrare care nu era generat, în totalitate, de durere, ci și de maternitatea Cavendish. Amanda se afla în holul de la Fitzherbert Place, zbierând la muncitorii care îi instalau noua și luxoasa bucătărie, când au apucat-o junghiurile. Imediat ce au devenit mai profunde și mai de durată, transformându-se în crampe, Amanda a alergat la telefon și l-a sunat pe Hugo. Când, furioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să deteste alăptatul. Când una dintre asistente îi spusese Amandei „așezați-vă într-o poziție confortabilă“, din dorința de a-i explica acesteia cum se proceda corect, între cele două intervenise un schimb dur de replici. Într-o poziție confortabilă? zbierase Amanda înfuriată. Am curul rupt în două, iar țâțele mi le simt ca două mingi de rugby. Nu există ceva care să poată fi descris ca o poziție confortabilă. Hugo a ridicat ziarul smotocit și a început să cerceteze, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Doamne, Hugo! Tu chiar nu știi nimic? La încheierea convorbirii, Hugo s-a trezit uitându-se nu la trăsăturile rânjite ale Shaunei, ci la cele furioase ale lui Neil. Habar nu avea de când stătea șeful lui acolo. —Ascultă, Fine, a zbierat el. Îți mai dau o ultimă șansă. Vreau să te duci, în după-amiaza asta, să faci o prezentare pentru un apartament dintr-un proiect urban nou, care se numește Mândrie și prejudecată. —Bine! Debarasându-se, cu forță, de gândurile legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
timp, pe chipul lui Alice se citea că în ea se dădea o luptă pe viață și pe moarte. Se vedea că pe jumătate exulta și pe jumătate îi venea să se scufunde în pavaj. — Așa că nu înțelegi, Alice? a zbierat Hugo. După ce se încheie divorțul, pot să mă recăsătoresc. O să-l am pe Theo. Așa că tot ceea ce trebuie să faci tu e să divorțezi de Jake, pe motiv de comportament inacceptabil, și după asta tu, eu, Rosa și Theo putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe vârful unei piramide. Aceasta scruta o serie de alte piramide care se Întindeau până la linia orizontului. Camera zăbovi pe un bărbat Îngrijit, cu păr Închis la culoare și argintiu la tâmple. Fața lui le era bizar de familiară. —Harry! zbieră Marlena. Splendoarea dureroasă, spunea Harry pe un ton visător. Privea În depărtare, unde i se Înfățișa o panoramă de mai mult de două mii de domuri și turle. Vederea acestei splendori stoice - și se Întoarse cu fața spre cameră - Îmi amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
gigantic de cărămidă și tablă, eșuat în Piața Universității. Se împingeau în ușile batante, înguste, făcute parcă special pentru a te împiedica să intri (una dintre ele fusese imobilizată cu sfoară, pe dinăuntru), în timp ce portarii, braț la braț, blocau holul, zbierând: „Legitimațiiiile! Prezentați legitimațiiiile!“. Câți naivi nu-și pierduseră tinerețile prin sălile mari și întunecoase, în căutarea învățăturii perfecte, câți nevinovați nu crezuseră că vor ajunge, la rândul lor, în spatele catedrei, predând enormitățile pe care ei înșiși fuseseră obligați să le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
știe ce face. În fine asasinii se aruncară toți deodată asupra lui Petru III, tîrîndu-l spre pat spre a-l sufoca sub perini. Dar el se ținea bine. Atunci îl aruncară pe un fotoliu și de aci la pământ. Petru zbiera în mod îngrozitor. Boreatinski luă o șervetă, făcu un nod și i-o aruncă de gât. Asasinii, cari erau deasupra lui și-i țineau mînile și picioarele, se puseră cu genuchii pe corpul și pieptul lui. După aceasta Engelhardt strânse
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
12.II.2008) Acolo, în inima vulcanului, se va derula o caldă călătorie muzicală spre tinerețea veșnică a tuturor, în timp ce Sir Mick va rânji motănește, pitind în buzunar bikinii aruncați din public. (EZ, 16.VI.2007) Le-am spus: "Ce zbierați, măi, în loc să cântați mierește, așa cum se cânta la bătrâni?" (JN, 29.VI.2007) Dintre adverbele în -icește (28) inventariate de DOOM2, 8 poartă marca "rar" (arhitectonicește, culturalicește, filosoficește, istoricește, politicește, științificește, tehnicește, teoreticește) și 13 marca "învechit" (apostolicește, eroicește, ideologicește
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
așa mai departe... Dar, mă rog, abia Împlinisem atuncea 18 ani... În sfârșit. Erau vreo șase-șapte În jurul meu... Făceau cu schimbul. Bine, bătaia la tălpi nu era ceva care să mă sperie..., nu ziceam nimica, nici nu strigam, nici nu zbieram... Dar aveau o bâtă destul de groasă cu care dădeau și se schimbau. Mă gândeam că mă strânge cu unghiile la ușă, că mi le scoate, că ăstea... Eram pregătit pentru anumite treburi... M-au luat de păr și m-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
plecat la baie și eu am rămas În dispensar la chirurgie... Și, pe la zece și jumătate, aud un vuiet curios, ceva ce nu exista În liniștea care domina În Gherla... Mă rog, că În interior nu era chiar liniște, că zbierau caraliii ăștia toată ziua... Domne, da’ era un vuiet... după care niște bubuituri, alergătură pe coridor. „Ce Dumnezeu o fi?” Nu puteam să-mi imaginez ce se poate Întâmpla. Trece o perioadă de timp, agitație mare prin curte, și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe toți, da’ io nu mă despart de copii!”. Atunci s-a Înfuriat: „Da’ ce crezi dumneata, că noi suntem criminali?”. Fetița cea mare deja o priceput ceva, și, când m-o văzut pe mine că plâng, o-nceput să zbiere. Aia mică s-o speriat de noi, cum plângem, și-o-nceput și ea... Era o tragedie acolo. Soțul meu era galben ca lămâia și zice: „Luați-mă pe mine, lăsați-o pe ea cu copiii!”. „Nu”, zice el, „că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
privea Înnebunit când o văzut că plec... De la ușă m-am mai Întors o dată și i-am privit și n-am să uit toată viața tabloul pe care l-am văzut: soțul meu Înnebunit de groază, cu fetițele În brațe zbierând... Și v-au dus la post, așa cum au spus? Da, m-au dus la post, dar nici vorbă să dau declarație... M-au ținut acolo până dimineață, până i-au arestat pe toți ceialalți, deci pe verișorii mei, pe soț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Poate aici o să-și regăsească puterile pierdute. A trîntit cu zgomot ușa-n urma lui pentru a-și arăta supărarea cruntă, dar nimeni n-a părut să-l bage-n seamă, cel puțin nu deocamdată. De fapt, dragonul i-a zbierat: Nu trînti ușa! Nu tu o plătești! Dar asta nu era prea mare chestie. Alin s-a aruncat pe pat, cu mîinile încrucișate pe piept. Pe birou zăcea teancul de cărți pe care cică ar trebui să le studieze. L-
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
de acea Întrebare. - Știu eu cum l-a făcut, repetă bătrânul. Topit pe trupul iubitei sale moarte. Carne pierdută În loc de ceară... Eu l-am văzut. În clipa aceea, câțiva oameni se interpuseră Între ei, Împinși de alții ce se Îmbulzeau zbierând din spate. Priorul Îl observă pe tânărul student care dăduse peste el ceva mai Înainte. Îl fixa ca și cum ar fi ascultat cu luare aminte spusele bătrânului, care acum se Îndepărta prin aglomerație. Ar fi vrut să Îl mai Întrebe ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
măsura ei exactă În fiecare lună? Și, chiar dacă aceste corpuri ar fi fixe, nu se mișcă atunci cel puțin lumina lor, care ajunge până la noi pentru a ne aduce imaginea lor? - Nu! Lumina nu e o propagare de raze, cum zbiară păgânul al-Kindi! E lipsită de mișcare, fixă precum stelele din Prima Zi! - Atunci, În acele stele, omul ar fi putut citi splendorile Babilonului, rugul Ilionului și brazda care a marcat Roma, și tronul lui Petru și al doilea Imperiu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]