1,010 matches
-
iubit: Raza, floarea, drumul și înaltul, Râu lunatic ce ridică nori de vis, Curcubeul, foșnetul, cântatul Din pădurea vieții-paradis! Sunt primăvară Am palmele-nflorite cu narcise Și la urechi, cercei de ghiocei. Sunt primăvara ce-nflorește vise, Pe câmpuri unde zburdă miei! Am inima-nroșită, un bujor Și rochia-nverzită prematur. Sunt primăvara ta și-a florilor Și liniștea venit-am să ți-o fur! Am ochii, scânteieri de stele noi Și sufletul deschis spre soare. Sunt primăvara, darnică în ploi, Mamă
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
martie 2015 Toate Articolele Autorului Fata se-ndură și-i povesti cum la fel și ea, Când pe terenul școlii lor adesea venea, Printr-o gaură-n gard ea ușor se strecura, Și pe imașul lor cel frumos mai că zburda.. III Le-a fost iubire-n năbădăi, dar se-nțelegeau, Cum viețile cu 'ordine de fericire se-nălțau, Căci fata de la școala de fete tot fugind, Pe băiatul din școala vieții lui va fi zăpăcind. Cum viața lumea din jur
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350049_a_351378]
-
și el iubește, Ne zise că în viața lui e o mare poveste, Pe care la un moment ne-ar și povesti-o, Dacă o negură datată nu și-ar fi prevesti-o... Ooo, da iată-l cum de mai zburdă Dorin, Ai spune că-i bolnav din iubirea de Mălin, Dar ciudat că parcă se plângea că-i uscat, La suflet pare că destinul inima i-a pișcat... Și, intrând pe ușă al nostru prieten Dorin, Trecând ca pe lângă invincibilul
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350049_a_351378]
-
Ediția nr. 373 din 08 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului zâmbește-mi Zâmbește fată cu ochi de peruzea când verdele te înconjoară ca o mare, te știu că ești acolo-n depărtare, dar sufletul îți e cu mine-alăturea. hai să zburdăm prin codrii plini de soare, să-ți spun povești așa cum nu s-au spus, cu feți frumoși și zâne fermecate și cu iubiri ce-n piepturi le-am tot dus. Ascultă, fata mea cu ochi ca marea, tu mâna ta
ZÂMBEŞTE-MI de LEONID IACOB în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361794_a_363123]
-
unui alfabet cert al umanului. ești precum gheața atunci când dalta oceanelor te transformă în artă și când iubind căldura lunecării, îmbrățișezi tandru acele, înfiorându-le recele, până la lacrima adâncului în care, nisip din nisip se zvârcolește, lăsându-și firele să zburde liber într-o uriașă metaforă umedă dar albastră. atingi vârstele cuvintelor cu vibrația iubirii. rămâne un lest cernut fin de sufletul oceanului versurilor, până când poezia de dragoste sparge clepsidrele de gheață ale timpului, lăsând flacăra vie a culorii inimii să
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
cine s-a putut mai repede ori de la cine ni l-a băgat pe gât! Și, de atunci, ne consumăm viața ON-LINE! Și totul este OK! Pentru că cine nu știe o limbă străină, cu predilecție engleza, iar mâinile nu-i zburdă pe claviatura atașată computerului în orice situație (pe masa de lucru, în tren sau în mașină, la iarbă verde, pe șezlong etc) nu mai are loc în societatea actuală... Nici loc de muncă nu găsește și nici nu se poate
VIAŢA ON-LINE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361978_a_363307]
-
printre cei invitați, ca împreună cu FUEGO artistul și moderatorul de emisiune TV, să colindăm prin grădina cântecului. Și, Doamne, parcă aș fi trecut dincolo de timp! Parcă aș fi fost din nou o fetiță cu brațele încărcate de flori de câmp, zburdând cu tălpile desculțe, prin iarba împodobită cu boabe de rouă! Am simțit cum zbor, iarăși, printre pomii înfloriți ce-și înălțau vârfurile până la Cer! Ca într-o lume a basmelor, numai că Zânele și Feți-Frumoșii nu erau personaje imaginare, ci
ÎN GRĂDINA CÂNTECULUI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365805_a_367134]
-
în: Ediția nr. 603 din 25 august 2012 Toate Articolele Autorului B U N I C A Aș vrea, o clipă să retrăiesc, Copilăria mea. . . Miraju-acela nu-l mai găsesc, Oricât aș căuta. . . Ziua întreagă n-aveam răgaz, Nu conteneam, zburdând Și din nimicuri, eu făceam haz Și când eram, flămând. Ca într-o ceață întrezăresc, Cortegiul funerar. Pleca bunica, mi-o amintesc, Dar, ca o umbră doar. Tata mi-a spus: ,, Dă-i ultimul sărut!” Aveam trei anișori (1951) I-
BUNICA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365824_a_367153]
-
ne-a părăsit. Lipsa ei din casă, golul acela lăsat, neliniștea din sufletul meu, greu s-a potolit. Și toate astea pentru că mă ocrotea, mă apăra când mămuca îmi trăgea câte o nuia pentru că nu aveam astâmpăr deloc. Toată ziua zburdam și făceam fel de fel de șotii. Îmi răsună atât de viu în urechi, glasul ei, când striga la mama: Nu-l bate, nu-l bate, Vică, pe Ionel!” Doamne, când au trecut atâția ani?! Bunica se odihnește din 1951
BUNICA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365824_a_367153]
-
lui Cupidon. O poveste de dragoste ce poate avea doar un singur final, mai ales că „Afară era agitație mare, toți tinerii, și nu numai, sărbătoreau Valentine’ s Day. Se auzeau râsete, chiote, unii chiar cântau în cor. Oanei îi zburdă gândul pentru o clipă la Radu și nu era pentru prima oară când se întâmpla acest lucru...” Autorul o scoate însă din banalitate, și oferă iubirii trăirea veșnică. Cum? Vă las pe voi să aflați. Cum se naște un criminal
VIAȚA CA UN CAZINOU, AUTOR GEORGI CRISTU SAU CE SE ÎNTÂMPLĂ CÂND BEI CU NENEA IANCU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365884_a_367213]
-
ramuri de speranță“, când „taina nopții s-a risipit într-o tăcere“. Poeta este convinsă și încearcă să-și convingă și cititorii că „la țărmul făgăduinței se va odihni iubirea“...„când soarele învață să zâmbească“. Alexandra Mihalache lasă condeiul să „zburde“ în voie pe coala de hârtie, așa cum penelul alunecă pe șevaletul capabil să imortalizeze îmbrățișarea mirifică a culorilor: „...O rază de lumină/ M-a mângâiat pe tâmple cu ardoare,/ Iar toamna deveni atunci senină/ Și cerul meu a căpătat culoare
ÎN POEZIILE SALE, ALEXANDRA MIHALACHE DEZMIARDĂ CUVÂNTUL de IOAN VASIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365966_a_367295]
-
și în bună conviețuire cu oamenii locului. De ce ne dădeau afară din Târgu Ocna, orașul atât de drag în care am trăit o copilărie frumoasă, alături de părinții, frații și bunicul meu? În sufletul meu de copil, căruia-i plăcea să zburde cu prietenii prin Lunca Trotușului, am simțit că o întreagă lume s-a prăbușit, iar eu m-am ridicat dintre ruine, intrând neașteptat într-o altă vârstă, cea a maturității.” „Sub aripa neagră a războiului” te cucerește prin spiritul liber
VĂZUT DE ELENA BUICĂ de ION IANCU VALE în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365984_a_367313]
-
o ultimă dorință către Dumnezeu, aceea menționată mai sus, de a fi găsiți și înmormântați creștinește, după cultul în care eu sunt botezat, respectiv, ortodox, iar colegul meu după religia sa. A fost un moment în care frica chiar a zburdat după placul său prin interiorul nostru sufletesc zdrențuindu-l, însă după cum am subliniat, am biruit-o, pe de o parte datorită Divinului, iar pe de altă parte, profesionalismului de care am dat dovadă în astfel de momente critice. - Care zboruri
PARTEA A VI-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365996_a_367325]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > PRIMĂVARĂ Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 823 din 02 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului E primăvară, pe crengi cresc Mieluți de puf și urdă, Ca floricelele pocnesc Și inima îmi zburdă. E primăvară și gătesc Borș acru de leurdă, Păcat că trebui să postesc: Trec fetele în ciurdă... E primăvară și gonesc În cavalcada surdă În mine mânjii, mă feresc Dar teama e absurdă... E primăvară și privesc O domnișoară durdă
PRIMĂVARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366055_a_367384]
-
făcând-o să freamăte de plăcere. Se întoarse și ieși pe holul acela lung, îmbâcsit de un miros greu. Nu mai suporta. Simțea nevoia să ia aer, să-și umple plămânii cu suflul de primăvară, să râdă, să cânte, să zburde ca o copiliță, așa cum făcuse mereu, cu mulți ani în urmă. Privi în urmă, dar Adrian n-o urmă, ci rămăsese acolo, în camera aceea ostilă, încremenit în gândurile lui, privind către ceva nedefinit, coagulat în mirare, incapabil să-și
FERICIREA SUPREMĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366054_a_367383]
-
ce nu o putea rosti, încercând să o exprime prin priviri ori de câte ori i se ivea ocazia: „ai înviat labagiule ?! Nu prea înviase. Starea de șoc l-a măcinat mult mai mult decăt pe cel care se simte în largul lui zburdând pe terenul de instrucție, executându-i comenzile idioate. - Robert, f...-l tu în continuare că eu am obosit ! - Bine. Preia tu comanda plutonului și mă ocup eu de el ! Sodatul Bert are însă o zi de excepție fiind de neobosit
VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365288_a_366617]
-
pisc de seri uitate, Ce pătrunde -n noi feeric, Nopțile -s acum uitate... În delirul periferic. Ticăie cu sârg credința, Care sună cam molatic, Ce pe însuși neputința... O transformă -n fantomatic. De păreri aberative... Se -nvârte-o păpădie... Negăsind alternative, Zburdă-ntruna pe câmpie. Viața poartă văluri negre, Mai avem un singur dor Lăsat fără acoperire, Ajunge nesimțitor. Între mine stă putința... Și delirul mediatic, Că mă caută dorința, Să fac un salt acrobatic. Molto bene În curtea mea de eunuc
ANTOLOGIA ”LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ” STARPRES 2016 de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365333_a_366662]
-
familiei i-au lăsat gândurile libere. Până să ajungă la Galați, avea o singură preocupare: ce se va întâmpla când se va întâlni cu familia sa. Acum când totul a intrat în normal și pericolul a trecut, avea timp să zburde cu gândul pe unde nici nu se aștepta. Încercând să se scuze față de colegi și să plece acasă, a întâmpinat reacții negative din partea acestora: - Tu ne inviți la o bere și vrei acum să fugi? - Nu se pune problema cine
LA O BERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365492_a_366821]
-
Ediția nr. 2245 din 22 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Trece Făurar pe dealuri Scuturându-și pletele Și punându-și voaluri, voaluri Schimbă toate zilele. Ba îngheață, ba dezgheață Amăgind cântările Ori de nu ascunde-n ceață Toate depărtările! Ziua zburdă în căldură Pe toate cărările, Noaptea-n ger și plin de ură Amuțește zările. Acum ninge, acum plouă De nu știi ce să mai crezi! Viața o împarte-n două Și o ferecă-n amiezi. Iar o bufniță bizară Dintr-
FĂURAR de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365540_a_366869]
-
Învrăjbind frate cu frate Și copil și cu părinte. Tot atunci în acea vreme Sus, în sihla cea bătrână Își ducea veacul lui tânăr Un fecior ce-avea o stână, Toată pline de mioare Și de capre și ieduți Ce zburdau cu neastâmpăr Peste pietre, sus, prin munți. Era tânărul acela Om destoinic și frumos, Și avea ca-mbrăcăminte Un cojoc lung și mițos Și când termina cu munca Hăt, târziu de asfințit Își spunea o rugăciune Și-n somn se-
POVESTE DE SÂNTILIE de LEONID IACOB în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365259_a_366588]
-
tot privesc cu lacrimi, S-au tot uscat de dorul meu Pe ei și ploi, și patimi. Ușița se deschide greu, Și-ncet pătrund în casă, E-o liniște ca de mormânt Care în piept m-apasă... Parcă mai ieri zburdam pe-aici Și m-alintau în brațe Doi îngeri buni, doi sfinți bunici, Cele mai dragi ființe. Din colțul cel din răsărit, El, Sfântul Nicolae, Stă pururi parcă neclintit Veghind a mea odaie... Nimic nu s-a schimbat aici, Și-
MĂ-NTORC ÎN TRECUT de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366375_a_367704]
-
din o sută de ani o viață un om nimeni nu ne oprește să inversăm sensul acelor de ceasornic ( teoretic nu ne oprește nimic! ) direcțiile temporale diferite nu se resping între ele dar nici nu se atrag lăsând timpul să zburde ca un copil după fluturi... Referință Bibliografică: Manipulări / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2351, Anul VII, 08 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
MANIPULĂRI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366476_a_367805]
-
s-a dovedit probabil lung și a fost curând înlocuit cu scurtul și „mai comodul” și: „ca și capră” și așa e păstrat și astăzi dar cu o „mică” schimbare: nu mai este folosit numai pentru evitarea unei cacofonii ci zburdă voios și liber prin limba română de sine stătător: ca și om; ca și mâncare; ca și știință, ca și prim ministru, în total dispreț pentru regulile gramaticale datorită profundei inculturi de astăzi, fiind folosit de „intelectualii” contemporani și devenind
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (1) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366391_a_367720]
-
prin cărările rațiunii, acea rațiune care îi spunea, îi ordona, să se supună unui soț bețiv și violent. Ridicase bariera spre libertate, lanțurile robiei, al devotamentului față de un om insipid și brutal fusesră rupte. Fluturii în dezordine au început să zburde prin stomac, simțea furnicături și contracții în tot corpul, a scuturat din cap nervoasă, nu trebuie să-și mai amintească de el, chiar dacă prin el a prins curaj să-și ceară libertatea. Eugen trebuie să fie un capitol încheiat, nu
DRACU * NU ESTE AȘA DE NEGRU IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366434_a_367763]
-
curge, curge rândul. Mi-e dor de vremea-n care toți cinci copii eram, Și ziulica-ntreagă, întruna ne jucam. Leșie din cenușă, când tu făceai mămucă, Iar noi, pe după ușă pândeam de-i rost de ducă La zbenguit oleacă. . .Zburdam așa ca mieii, Curați ca ghioceii, întruna pe toloacă!. Când văruiai în casă și aranjai frumos, Așa de bucuroasă, schimbai totul pe dos, În altă parte masa, ba patul, ba găleata, Făceai pe șmecheroasa când seara, venea tata: -Ce-i asta
COPILĂRIE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366572_a_367901]