382 matches
-
Emil Brumaru Doamne, nu mă părăsi În rouă. Mai proaspăt ești, Răspîndit ca o lumină, În suflete, prin ferești. Mai adînc decît fîntîna Urcînd cumpene cerești. Nu mă părăsi în fluturi, Doamne. Mai zburdalnic ești...
Rugăciune laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8600_a_9925]
-
Tubul măritor al lui ZACHARIAS JANSSEN Pe la 1590 în orașul olandez Middelburg trăia un renumit meșter de ochelari care șlefuia cu multă răbdare lentilele pentru ochelari și le vindea celor care aveau nevoie. Meșterul avea doi băieți zburdalnici, cărora le plăcea să se furișeze în atelierul tatălui lor și să se joace cu instrumentele și lentilele lui, deși lucrul acesta nu le era permis. Așa s-a întâmplat că într-o zi, pe când tatăl lor era plecat de
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
niciodată, dar trebuie să trecem negreșit printre spânzurații de care nu voi scăpa pînă-i lumea lume!" Soarele frigea din spate. Munții își tremurau pădurile în mângâierile razelor. Lângă șoseaua pietroasă, pârâul alerga în vale cu clipiri argintii, ca un copil zburdalnic. Din căruța hodorogită baionetele pe arme se înălțau spre cer, amenințătoare. Lângă podul de peste gârlă, cotind în șoseaua cea mare, Apostol întoarse ochii în dreapta, căutând barem casa Ilo-nei. Dar Lunca era ascunsă după coastă. Apoi se apropiară de braniștea cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Umbra lui îmbibată cu vin, ca remediu universal al tuturor angoaselor, se strecoară în condeiul poetului contemporan nouă și devine un fel de alter ego ce-și mângâie stăpânul cu Grasă de Cotnari, înaromate cu licoarea lui Bachus, versurile devin zburdalnice, întreaga carte este o zburdălnicie boemă, un chef continuu, un chiuit învățat în tinerețe, un zbor peste tragismul cotidianului teluric, prin ,,osuare unde pândarii beau în taine", însetat în permanență, „bea cerul ridicat de două torți", face chefuri ,,cu aer
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93055]
-
lui îmbrăcată în puf bogat, moale și dulce. Smărăndița mamii Ilinchii era tânără ca o dimineață de primăvară caldă, blândă, senină, mănoasă și încropită, când ciocârlia se avântă și-și dă drumul, nebună, săltătoare, zglobie, pe aripele vântului ușuratic și zburdalnic, spre a arunca, către cerul albastru și limpede ca peruzeaua cea mai nestimată, ciripiturile ei argintii și călduroase, aprinse, fierbinți. Când luna măreață și plină, fără cea mai mică știrbitură, fără nici cea mai mică urmă de dinte a vârcolacului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Cleo Short își încrucișă brațele peste pieptul osos, parcă provocându-ne să-l contrazicem. — Domnule Short, când ați văzut-o ultima dată pe fiica dumneavoastră? l-am întrebat. — Betty a venit în Vest în primăvara lui ’43. Ochi alunecoși, inimă zburdalnică. Nu o mai văzusem de când am părăsit-o pe zgripțuroaica aia stearpă de nevastă-mea în Charlestown, Massachusetts, pe 1 martie 1930 după Hristos, și nici c-am privit peste umăr. Dar Betty mi-a scris că are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
unii la alții, ci și cu corpurile, aspirând În taină ca acestea să se cunoască cât mai direct. Tot atunci, cam pe la jumătatea anului, a venit la noi o colegă de la clasa a VIII-a A, Victoria Paucescu, frumoasă și zburdalnică, o zvăpăiată blondă semănând cu Veronica Micle, adolescentă capricioasă. Ea s-a transferat În clasa noastră pentru mine (cel puțin așa Îmi Închipuiam eu!) și, În scurtă vreme, interesul meu vizual a părăsit-o pe Candida. Capricioasa Victoria se comporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Atkin să-și continue cîntecul. Dorea să știe cum stă treaba cu fata cu păr galben - ce-i plăcea? Ce zicea despre ea? Îl strigă de două ori, de trei ori, dar Atkin nu voia să răspundă. Sentimentul acela prietenesc, zburdalnic, care Îi prinsese pe toți acum zece minute, slăbise. Tăcerea devenea tot mai profundă, mai intimidantă, și a Încerca s-o rupi acum era s-o faci să apară și mai nesuferită. Căci, la urma urmelor, se gîndi Duncan, puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și al G.L.U.P.I. Iași. Volume personale: două de epigrame și două de proză. La început Dumnezeu își arată, deci, vrerea, Omenirii dăruind prinosul: În Adam a rânduit puterea, Iar prin Eva a creat frumosul. Unui holtei De tip zburdalnic, jucăuș, Adeseori și bătăuș, A devenit astâmpărat, Căci de-o vreme s-a-nsurat. Amorul Iubirea e un dar ceresc Ce-ar trebui mult respectat, Nu-ți bate joc, nu-i creștinesc, Dar nici nu este de lăsat!G.L.U.P.I. Familia
SUCCINTE NOTA?II DESPRE CULEGEREA DE FA?? by George Petrone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83944_a_85269]
-
de pensionare. Complexul Costasol nu-i Sunset City din Arizona(##notă - Comunitate din Graham County, Arizona, alcătuită exclusiv din pensionari vîrstnici.##). — Am fost pe-acolo. În realitate, e un loc plin de viață. Uneori septuagenarii ăștia sînt de-a dreptul zburdalnici. — Zburdalnici... Plictisit, Crawford Își trecu palma peste frunte. Rămase privind către vilele cufundate În tăcere din jurul pieței, cu balcoanele lor apărate de soare care nu așteptau să se-ntîmple nimic. Mă tenta să mai fac o remarcă frivolă, dar Îmi dădeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pensionare. Complexul Costasol nu-i Sunset City din Arizona(##notă - Comunitate din Graham County, Arizona, alcătuită exclusiv din pensionari vîrstnici.##). — Am fost pe-acolo. În realitate, e un loc plin de viață. Uneori septuagenarii ăștia sînt de-a dreptul zburdalnici. — Zburdalnici... Plictisit, Crawford Își trecu palma peste frunte. Rămase privind către vilele cufundate În tăcere din jurul pieței, cu balcoanele lor apărate de soare care nu așteptau să se-ntîmple nimic. Mă tenta să mai fac o remarcă frivolă, dar Îmi dădeam seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
calt cum zice neamțul Apoi, iarăși: calt, calt cum zice neamțul Încât Ali Străilaș s-a interesat, întrebând: cum de este așa un cald lui neamțu', pe așa un rece ud? Iar Braiu, flăcăul cel neastâmpărat, cel șturlubatic și cel zburdalnic, văzând că l-a găbjit pe harap, asmuțindu-l la vorbă, a pufnit în hohote, lămurindu-l apoi, că neamțul spune calt, tocmai la frig, pe limba lui Însă Ali Străilaș, după un răspăs de tăcere și de amară cugetare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a face pocinogul. Între timp, expresia căpătase alte conotații! Îi desluși, cu insolență, tinerei femei înțelesul pe care mahalaua Capitalei îl are pentru termenul de pocinog, făcând-o să roșească. La fel precum o doamnă ce purta eșarfa mov a zburdalnicei inimi, care preluase din mers o pungă de kivi, cumpără și el, de amorul artei, o cunună de usturoi. Înghesui grăbit usturoiul în valijoara cu rufe murdare, se supuse supliciilor intrării în aeroport și ale controalelor de rutină, trecu prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
convulsivă; Toțki, de altminteri, uitase curând de amândouă pentru că locuia în străinătate. Peste cinci ani, Afanasi Ivanovici trecu pe la această moșie și descoperi în casa de la țară, în familia neamțului lui, un copil splendid, de vreo doisprezece ani, o fetiță zburdalnică, drăguță și deșteaptă, care promitea să ajungă o frumusețe neobișnuită; în acest domeniu, Afanasi Ivanovici era mare cunoscător și nu dădea greș niciodată. De data aceasta își petrecu la moșie doar câteva zile, dar reuși să dea dispoziții; în educația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
am oglindit chipul în lacrimile nopții și mi-am limpezit ochii în primele raze ale astrului zilei, am încălecat pe un nor călător, i-am pus căpăstru cu zăbală și am pornit, fericit, într-o plimbare prin văzduh. Sprinten și zburdalnic ca un mânz, ducipalul meu s-a avântat îndată, într-un trap alert. I-am domolit alergarea strunindu-l din frâu, ca să pot admira colinele gătite cu holde, bogate și măiestrit colorate, munții tiviți cu codri voinici, lacurile și râurile
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
în timp, în 1543, și să mergem pe câmpiile Prusiei Orientale cât mai mult, tocmai între zidurile cetății Frauenburg. Era într-o frumoasă zi de mai, cu pomi înfloriți, ciripit de păsări, cu o dulce boare de primăvară. Tinerii treceau zburdalnic; negustorii își strigau neîncetat marfa; căruțașii își mânau caii chiuind. Toți erau veseli; numai bătrânul canonic Nicolaus, slăbit și bolnav, zăcea lungit în alcovul său. Avea pielea de pe obraz ca un pergament, iar privirea îi era ațintită drept înainte, într-
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
de Roma sau de Strassbourg. „Sfântul Augustin, spunea canonicul nostru, se plimba odată gânditor pe malul mării, meditând ca de obicei asupra misterului Sfintei Treimi, când observă un copilaș care, cu o gălețică, transporta energic și neobosit, Într-o fugă zburdalnică, cum fac toți copiii lumii, apa din mare Într-o mică groapă pe care o făcuse În nisipul de pe malul mării. Urmărindu-l amuzat câteva minute, prea-fericitul episcop Îl Întrebă cu blândețe: - Ce faci tu aici, dragul meu? cu acea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu celelalte două... ha, ha!” ... Se poate, se poate! Dar... ce mă intrigă la Mata, Zeule, este faptul, cum să spun, că... nu pari a fi Îmbătrânit! Și, pentru acest motiv, În ochii mei, cum spuneam, te-am asociat copilului zburdalnic și crud, lui Eros. Sunteți ambii Înfiorător de tineri, de jucăuși și de distrugători! Nu cumva de voi se slujește Natura, colosul de istorie și de evenimente pe care-l numim astfel, ca să „curețe”, să se curețe ca să poată respira
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
acestui popor. Se pare că a ajuns într-un punct mort din care nimeni nu-l poate scoate. Se afundă pe zi ce trece. Iar șobolanii pleacă primii, la cel mai mic semn de declin, cu fălcile pline și sufletul zburdalnic. Nouă nu ne rămâne decât memoria încărcată sau/și drumul Apusului? "Viața românească", nr. 11-12, noiembrie-decembrie 2003 Nicolae RUSU Sindromul conștiinței sfâșiate Despre Theodor Codreanu, cunoscut critic literar, prozator și eseist de la Huși, Nicolae Dabija nota într-un editorial din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
constată Theodor Codreanu, zace "diferența ontologică", marea cruce dintotdeauna a ontologiei"), mai departe nu poate să nu constate, cu obidă, căderea lui Virgil Nemoianu din filosofie în ideologie prin partizanatul expres față de una din antiteze. Un polemist din categoria miticilor zburdalnici ar fi împușcat mai multe salve (goale) de cuvinte și cu asta ar fi lămurit "teoria secundarului". Theodor Codreanu, care înțelege "incorectitudinea" în sensul unei înalte probități, recunoscând în persoana filosofului român din America un gânditor de marcă (prins însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
gândeam intens la tine. Am avut fericirea de a te visa astă noapte și să petrec în vis clipe mai înalte alături de tine. Ne făceam amândoi prin părțile mele, adică pe meleagurile unde mi-am purtat pașii șovăielnici și totodată zburdalnici ai copilăriei mele. Te țineam strâns în brațe și aveam impresia că la fiecare șanț eram în stare să-ți sorb toată suflarea de viață. Dansam un vals împreună cum numai în vis pot să dansez, căci în realitate știi
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
sinceritate, cu necazuri mai multe sau mai puține, după „vrerea vremurilor”. Transmite salutări familiei și colegului nostru Ionescu, care, drept să-ți spun, nu a mai fost de recunoscut, ca atunci când era printre noi, astăzi plin de viață, dar și zburdalnic. Eu aici mă găsesc în un oraș de frontieră, cu mulți vizitatori occidentali, am rudă la Viena și cumnat în RFG la Heidelberg, am să caut ceva pentru tine, Doamna și fiica-ta și ar fi posibil ca în toamnă
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
prietene de demult, am venit la tine să mai rezolvăm unele probleme împreună. Erai mai « tare » ca mine la matematică. Erai cu frățiorii tăi, Gheorghe, Mihai, ...și Petru, parcă era o casă plină de iezișori, care mai de care mai zburdalnic. Nu am putut face mare lucru, dar am rămas prieteni. - Da, așa este, mi-aduc aminte. Pungeștiul, desigur, nu a prea fost afectat de război. În mod direct. Îmi aduc aminte că în toată acea perioadă au căzut peste localitatea
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
lui Dumnezeu. Unii dintre ei au reușit chiar să găsească oarecari compatibilități între rațiune și teologie sau între știință și credință. Careva săzică, chestiunea e complicată. Înțelept e să nu te pripești, să te eliberezi de bla-bla-urile câte unui ONG zburdalnic și să cugeți. Dar, dacă se poate, să cugeți ca un cugetător, nu ca un activist. Adică să nu te grăbești să acționezi înainte de a pricepe. Vei desco peri, astfel, tocmai ceea ce credeai că deții: reflexia liberă, exercițiul binefăcător al
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sindicale și de partid, în piața publică, la mese amicale sau în familie, pretutindeni, se vorbește dezlănțuit, lacom, voluptuos. Dreptul de a vorbi e, firește, unanim recunoscut. Dar ce diversitate, ce policromii, ce nuanțe! Cine ar îndrăzni să sistematizeze acest zburdalnic zgomot de fond al vieții noastre zilnice? Iată, totuși, câteva note rapide, în perspectiva unei răbdătoare încercă ri viitoare: 1. Vorbitorul amuzant. Vrea să te distreze cu orice preț, deși n-are nimic de spus. E plin de glumițe, istorioare
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]