340 matches
-
embrioni de vacă. Kac spune că abia așteaptă să creeze un câine fluorescent. Alba a murit prematur, din cauze necunoscute. La fel și cactușii transgenici. În 2003, primul animal de casă transgenic a fost oferit spre vânzare publicului. Un pește zebră roșu-fluorescent, creat de dr. Zhiyuan Gong din Singapore, și brevetat de o companie din Austin, Texas. A fost comercializat sub numele de GloFish, după doi ani în care a fost supus analizelor de către agenții federale și de stat, care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
În... Dar asta nu Înseamnă că... Ridică privirea. Mă gândesc aproape În permanență la tine. Ăsta-i adevărul, mă gândesc mereu la tine. Lumina de la semafor se aprinde, spunându-ne că putem traversa. Acum e momentul să pornesc vijelioasă pe zebră, și el să fugă În urma mea, dar nici unul dintre noi nu face nici o mișcare. Vreau să pornesc vijelioasă, dar cumva corpul nu vrea deloc să mă asculte. Cumva, corpul meu vrea să audă mai mult. — Emma, știi cum lucram, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
trifoi cu patru foi în câmpie?!?. 1979 Vino, Țepeș! Viața-i paralitică printre-atâtea furăciuni; vino, Țepeș, să-i aduni, să-i înveți politică. Să-i pui în țepi date-n febră pe grătarele roșcate, să stea cu toți hoții-n zebră, trei decenii jumătate. Ne-au promis grămezi de unt de miere și văi cu lapte dar s-au dovedit că sunt hoți de zi, tâlhari de noapte. Sunt gunoaie sociale, sunt activi pe multe fronturi și în bănci universale, au
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
atât de anemică. Un haos în toate; numai avarii remarci în capete, în instituții; artele-s luate de cobzarii care cântă cum surzii și muții. Totul se termină în silabă funebră, educația e la pământ, români în febră, români în zebră, Hippocrat calcă pe legământ. Unii sunt morți deși-s vii în supraaglomerate spitale; alții și-au găsit o cale și-un pat moale în pușcării bate un vânt foarte fierbinte, români duși: bruneți, blonzi doar Dumnezeu mai ține minte câți
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
-mă în coate, am simțit cum transpirația amestecată cu vopseaua neagră mi se prelinge pe ceafă, până la subsuori, și atunci m-am gândit că dacă mai trebuie să stau mult acolo, în plin soare, atunci o să mă fac ca o zebră, și la gândul ăsta m-a umflat râsul, Puiu m-a tras de mânecă, întrebându-mă în șoaptă ce m-a apucat de râd așa, iar eu i-am făcut semn că nimic, apoi am mai înaintat puțin și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
spre trofee și lănci, spre scuturile și săbiile de os, și mi-a spus că în Africa, la care eu n-am zis nimic, m-am uitat în jos, văzând că și covorul era făcut din bucăți de piele de zebră, și atunci m-am uitat din nou la ambasador, întrebându-l, tovarășe ambasador, totuși, unde în Africa, și atunci ambasadorul a spus că peste tot, însă cel mai mult în inima Africii, în miezul ei cel mai întunecat și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
găsesc nicicând pe mama, dar atunci am smucit o ușă și iată-mă din nou în camera mare, mama stătea într-un picior lângă unul dintre fotoliile de piele și râdea, măsuța era răsturnată, vișinata se prelingea pe pieile de zebră, printre cioburile paharelor de cristal și ale sticlei, un cap de antilopă căzuse de pe perete, și capul cel mare de leu era pe jumătate căzut, ambasadorul stătea sub el, sprijinindu-l cu o mână ridicată deasupra capului ca să nu cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
poezie fiind inedită și intitulată “Vino, Țepeș!”: “Viața azi e paralitică, sunt prea multe furăciuni, vino, Țepeș, să-i aduni, să-i înveți politică; puși în țepi date în febră, pe grătare mai roșcate, să stea cu toți hoții-n zebră, trei decenii jumătate, ne-au promis dealuri de unt, de miere și văi cu lapte, dar s-au dovedit că sunt hoți de zi, tâlhari de noapte; sunt gunoaie sociale, active pe multe fronturi și în bănci universale cu misterioase
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Pentru că-și ojează unghiile de la picioare. Pentru că joacă șah, whist sau ping-pong fără să le inte reseze cine câștigă. Pentru că șofează prudent în mașini lustruite ca niște bomboane, așteptând să le admiri când sunt oprite la stop și treci pe zebră prin fața lor. Pentru că au un fel de-a rezolva pro bleme care te scoate din minți. Pentru că au un fel de-a gândi care te scoate din minți. Pentru că-ți spun „te iubesc“ exact atunci când te iubesc mai puțin, ca
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
te-a lăsat acolo, colac, și a plecat, cu mașina lui, mai departe, pe drum. Apoi... Apoi, hai să mergem, că, uite, semaforul arată cale liberă, celor care suntem pe jos. S-au luat de mână și au intrat pe zebră. Din lateral, a apărut o mașină, foarte mare, și modernă; la un pas de ei, a oprit. Șoferul, un vlăjgan cât un rinocer, a coborât și s-a repezit furios, la bunic, certându-l, că, de ce merge atât de încet
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
judecata cea mare”... Viața motor în foarte mulți „timpi”: unii se nasc (de mai multe ori!), alții mor (care pentru totdeauna, care niciodată!) Suferința și bucuria sunt deopotrivă roata vieții. Câte-un maidanez când traversează, în oraș, strada (evident, pe la „zebră”) se uită, trage cu ochiul, ai zice prudent, în stânga și-n dreapta, să nu intre în vreun bucluc. Oamenii (poate că nu chiar toți!) când orbecăiesc pe calea vieții omenești, nu dau dovadă de atari „prudențe” câinești! Însingurarea cu tot
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
la cafeneaua „Piticul” zisă și „Voltaire” din Țintirim. În spate purta un fel de raniță. Părea destul de goală. Greu putea convinge pe cineva de prezența discretă a ultimei sale creații intitulată modest „Scurt poem epic dintr-un roman poetic.” La „zebra” din dreptul Anticariatului, poetul, grijuliu cu propria-i posteritate, se opri pentru a lăsa să treacă șirul lung de mașini care veneau dinspre cinematograf. Profită de răgaz și aruncă o privire ceasului din turn: trei și un sfert. Peste câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îmi imaginez că o așteaptă o zi Întreagă de umblat prin magazine: o prerie de posibilități, punctată cu cafele cu lapte degresat și un prânz ușor și delicios. Văd cum Îi pică ochii pe o pereche de papuci cu model zebră de pe raftul cu mărimea 36. Trebuie oprită. Execut o piruetă ca-n Îngerii lui Charlie și ajung la ei chiar la timp. Mă scuzați, dar tocmai Îi luam eu. Vocea ei e iritată și pe cât de Îndurerată poate fi vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
chiar la timp. Mă scuzați, dar tocmai Îi luam eu. Vocea ei e iritată și pe cât de Îndurerată poate fi vocea unei persoane languroase ca ea. Îmi pare rău, eu am ajuns prima, Îi zic, Înfigându-mi piciorul Într-o zebră. — Nu e nevoie să deveniți agresivă, spune ea, zâmbește și se Îndepărtează plutind și lăsând o dâră de Jo Malone Tuberose În urmă. Nu-i așa că e o floare frumos mirositoare? Fără Îndoială. Nu-i așa că-ți vine să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Nu-i așa că e o floare frumos mirositoare? Fără Îndoială. Nu-i așa că-ți vine să o strângi de gâtul ei neobișnuit de lipsit de riduri? Și Încă cum! La casă, vânzătoarea se oprește când ajunge la papucii cu model zebră și-i Întoarce spre mine. Aceștia nu sunt măsura dumneavoastră, doamnă. —Știu, Îi iau oricum. Aparatul de citit cărți de credit protestează și apoi scuipă cartea de credit. — Îmi pare rău, doamnă, cartea de credit a fost respinsă. Va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și idioata de secretară i-a zis: „O, florile de la dumneavoastră sunt MULT mai frumoase decât lalelele alea pe care le-a primit“. prefă-te că ești hărțuită de un florar. De preferat, un florar HOMO. PS: Mersi pentru papucii zebră. I-ai vânat cu mâna ta? De la: Debra Richardson Către: Kate Reddy Kate, suntem prea obosite pentru adulter, NU-I AȘA? xxxx De la: Debra Richardson Către: Kate Reddy Să nu faci nimic dezgustător și amoral. Fără să-mi povestești TOTUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
scosese scândurile și apoi le alăturase din nou, trebuie să fi fost orb sau nebun, căci acum gardul Înfățișa doar părți disparate de animale (mai mult, unele din ele erau cu susul În jos) - o coapsă roșiatică, un cap de zebră, un picior de elefant. 4 La nivel fizic, truda mea intensă era marcată de un număr de acțiuni și gesturi confuze, ca de pildă acelea de a mă plimba, de a mă așeza, de a sta Întins. Fiecare din acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
bine că îmi era o teamă teribilă să traversez prin locuri nepermise. Și la stop mă codeam mult dacă era momentul să traversez chiar atunci sau să mai aștept, poate la următorul nu se mai adună atâtea mașini chiar lângă zebră. A ridicat din umeri Ester, mormăind: „N-ai decât să te duci în colț la borcanul de pe Brezoianu să-i spui curcanului că ai traversat neregulamentar. Și să-l trimiți să-i plătesc eu amenda“. Am râs și, ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
agitator dr. Richard Czinner, care a dispărut În timpul procesului Kamnetz... nu Kanmetz! K de la Kaiser, A de la Animal, M de la Măgar, N de la Nebun... nu, nu ăla. Nu contează, e aceeași literă. E de la Erotic, T de la Tâmpit, Z de la Zebră. Ai scris?... procesul Kamnetz. Notă pentru redactor: vezi relatările din presă din august 1927. S-a crezut despre el c-ar fi fost ucis de agenții guvernamentali, dar, deși s-a emis un mandat pentru arestarea lui, a scăpat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
unde trăiesc grangurii greu? În China, în Grecia, în Italia, în Senegal, în Canada, în Franța, în Germania, în Suedia, în Egipt, Doamne!, și pe unde am mai fost, peste tot grangurii trăiau bine. Ce masă, ce restaurant, ce mîncare (zebră, hipopotam, antilopă, girafă, etc.) a fost servită în Africa de Sud, după ce am vizitat un bidonville, situat pe 40 km2, la 6o km de Johannesburg. Zeci de mii de cutii de carton, pline cu negrișori mucoși și flămînzi, bolnavi, cu cranii golașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Uitându-mă mai atent, nu mi-am putut da seama dacă pereții erau acoperiți de biblioteci sau dacă pereții înșiși erau făcuți din cărți și mahon; scânduri orizontale și verticale ieșeau în evidență pentru a da impresia unor rafturi. Oare zebra este un animal alb cu dungi negre sau un animal negru cu dungi albe? Încăperea părea să încline în ambele direcții. În vreme ce eu încercam să mă reculeg, Fidorous îi dădu drumul lui Ian din cușcă și rămaseră amândoi față în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tocmai de tine, bătrân înțelept... În sfârșit, un interlocutor răbdător cu întrebările inutile. Și de încredere, poliția nu-l trage de limbă, nici de urechile magnifice care pot păstra orice taină. Patrupedul părea acum cenușiu, argintiu, cu dungi albe, de zebră, coada subțire și păroasă se termina într- un ciucure de scântei albe. Da, fălește-te. Ai urechi admirabile, te poți mândri, delicate, miraculoase, catifelate, ar putea deveni obiect de cult. Zile pline, într- adevăr, șapte de-acuma, câte i-au
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
alții, de la bun Început. Pe cât erau de uscați și de slabi, pe atât erau de buni În luptele de sânge și la vânătoare, numai că li se Întâmpla din ce În ce mai rar să dea peste vânat mare. - Ultima oară am doborât o zebră În vara ce a trecut, dar până și aia era rătăcită, Îmi spuse Aban. Rămase tăcut pentru o vreme, după care schimbă vorba. Zici că oamenii de la Miazănoapte se tem și ei de Gerul cel Greu? - Da. Toți se plâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că e ceva ce nu se potrivește. Tata spunea că lui îi place să construiască numai străzi drepte. Atunci de ce trebuie să ocolești? "Aha", din cauza semaforului de la colț, care îți spune cu ochiul lui roșu "nu". Trebuie să ajungi la zebra desenată pe asfalt și de acolo să te întorci până unde se deschide strada pe care lucrează tata. Rica, ce e cu tine?... Ești singură? M-a trimis bunica să-ți aduc asta. Predai telegrama cu mândria celui care își
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
telegrama cu mândria celui care își îndeplinește frumos datoria. Tata se bucură de vești și te oprește pe lângă el, căci în curând va merge și el către casă. Da, și cu tata, drumul de înapoiere e același; mai întâi pe la zebră, pe urmă pe la semaforul cu ochi în trei culori. Te mirai, Rica, văzând că și tata, cel care construiește străzi drepte, merge pe unde ai mers și tu. Tata spune cu zâmbet șăgalnic; Drumul drept e cel scurt, nu încape
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]