21,644 matches
-
Gruia, Nicolae Scheianu, Florica Bud, Mihail Gălățanu, Victor Sterom, Mihai Antonescu, Daniel Vorona, Gabriel Stănescu, Darie Ducan și alții. O, iată-te În prag! Femeie-iarnă cu degete amorțite de Cântec! Asmute spre mine arc săgetat În centaurul Chiron, Învățătorul de zei, prieten cu Herakles! Solstițiu divin, tropic al Capricornului, taci! Austrul privește zănatica mână cum scrie, cum scrie pe foi de opal și nimeni, dar nimeni nu Îndrăznește neiosul să-l facă să tacă-n undrea. Crăiasă a Zăpezilor, vino mai
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
Styxului și pune-l pe Caron, vâslașul tăcerii, să plângă de mine, de tine-n surpare! Nu Îmi e teamă de Cerber, lătravoi mai tare! Infernu-i departe, păcatul aproape! Și-n visul tău, definitiv, voi adăsta! Se scoală În picioare zeii sorții, În Înserare mama-i dusă, se scoală dentristare sfinții veșteji, ah, gura mea picioarele-i sărută! Vom crește Împreună doar agate, În ametist vom răsădi curajul, coralul roșu ne va feri de toate, de soartă rea, furtună și otravă
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
venele grației tăiate-n văzhuh. Pe vârfuri, părul tău străbate troiene de dor, cu alintul fulguit În fantasme. Nu mai pot să ascult recviemul din ornic, nu mai am nici hrisovul dăltuit necuvânt. Suav, În saturnalii ninge tare, În Roma zeii se prenasc pe-ascuns, juvenaliile se-ntrec tot mai sfioase, Crăciunul vine, Doamne,-s fericit! Sufletul cărnii suspină În taină, adventul sfielnic se plimbă-n calești, Într-un bob de tămâie Ajunul se-ascunde, În postul cel negru mă duc
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
Aura Christi Rătăciri Lunec. Lunec. Lunec. Noaptea-i de cântec și sânge. Nimeni. Nici luna împunsă de nori. Nici umbra verde a copacilor. Nici zeul mare al casei. O, acum el aleargă prin pulberea razelor și cântă, și râde și plânge! Nimeni. Doar un suspin îmbrâncind lucrurile în sine. Și eu răsucindu-mă în timp ce lunec, de parcă aș visa în somn urât. Sau poate cineva - recules
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
prin pulberea razelor și cântă, și râde și plânge! Nimeni. Doar un suspin îmbrâncind lucrurile în sine. Și eu răsucindu-mă în timp ce lunec, de parcă aș visa în somn urât. Sau poate cineva - recules din negrul nopții - se depășește, îmboldit de zeul fugar. Și râde și plânge, suspină și cântă prin mine. Cădere Cad. Din ce în ce mai repede, cad. Mă răsucesc dinspre trecut. Totul nu-i decât magmă sau poate ceva mai puțin decât o respirare a cuiva fără nume. Copii ai abisului, ne
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
ai abisului, ne smulgem din noi către un lucru nedefinit - matcă a viului. Creștem spre altceva, ca un râu de munte nemaivăzut, ca o flămândă mireasmă mușcând, iar și iar, din tine, ca începutul nopții irumpt din cel mai tiranic zeu, din carnea naivă a rozelor sau poate din secunda aceea neagră, aidoma unui fund de abis abia părăsit când totul pare străin și sfârșit sau nici atât, sau nici atât, și-alături nu-i nimeni. Negrul Negrul, negrul, negrul îți sculptează mâinile
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
boabelor. Cât de departe sunteți când frigul smulge mari hălci din noi, până rămâne o urmă extaziată cât bolta cerului, până rămâne o vie pată cât pleoapa cosmică, până se-mprăștie o pulbere galbenă peste îndrăgostiți, peste oameni. Iar noi - zei tineri, păgâni, severi - ne ridicăm strigând: "Iată-ne! Iată-ne! Luați-ne, sfere, voi, arbori și păsări! Luați-ne, munților, și tu, lună bezmetică, liană neinventată, și tu, planetă triunghiulară, istm solemn, văzut deodată, amintire înaltă, tot mai curată! Iată
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
cercuri grele? Mușca din idealul orizont strivit cât ai clipi-ntre pleoape, de parcă-ar fi mânat tunând pegașii cruzi să și-i adape. Se ridica, în zări răsfrânt, lăsând în urmă pulbere de zâne și răsturna aștrii din somn și zei - în vise de cadâne. Plutea și cu un gest vărsa marea de liniște în țintirim, urnind din veghe negre pietre, în umbra lor mai vii să fim. Divin plutea din vremuri crude, încât și-acum ies din privire armii de
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
nouă, celorlalți. Timpul de fente și giumbușlucuri scurs, poetul își exhibă rănile sângerânde, cu un patos nou, întregitor, generator de tragic: "M-am întâlnit cu trupul meu gol în oglindă/ gol ca în ziua judecății de Apoi// nu mai era zeu valsând pe netezimea mării/ nu mai era mândria arborelui meu genealogic/ nu mai era decât un spectru" (întâlnire cu trupul meu). O adiere străpunge însă jelania tristei condiții a veteranului, virtualitatea o transformă în tempesta Regelui Lear: "Foști navigatorii pe
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
comparația nu are propriu zis acest scop . „Asemenea cuvinte, observă George Popa - sunt, de pildă, sacrul și eternul pentru Hölderlin, melancolia pentru John Keats, taina pentru Lucian Blag, pentru Rainer Maria Rilke Îngerul - conceput ca ființă intermediară Între om și zei - În universul Elegiilor duineze, zeul muzicii În Sonetele către Orfeu”. La Eminescu autorul studiului descoperă trei cuvinte cheie : dor, armonie și sfânt, din simbioza cărora rezultă un altul - „luceafărul, care constituie leitmotivul definitoriu În lirica eminesciană”. Identificat În toate etapele
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
acest scop . „Asemenea cuvinte, observă George Popa - sunt, de pildă, sacrul și eternul pentru Hölderlin, melancolia pentru John Keats, taina pentru Lucian Blag, pentru Rainer Maria Rilke Îngerul - conceput ca ființă intermediară Între om și zei - În universul Elegiilor duineze, zeul muzicii În Sonetele către Orfeu”. La Eminescu autorul studiului descoperă trei cuvinte cheie : dor, armonie și sfânt, din simbioza cărora rezultă un altul - „luceafărul, care constituie leitmotivul definitoriu În lirica eminesciană”. Identificat În toate etapele creației sale, Într-un paralelism
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
dat ființei”. Altfel spus, independent de creatorul lumii există o forță ce se face cunoscută prin efecte imprevizibile, dar care nu are consistență, este răspândită În eter. Versurile lui George Popa sunt memorabile: „Mai sus de cer, mai sus de zei/ Misterul e esența./ Acesta-i cel dintâi temei/ Ce-ntrece transcendența”. Misterul echivalează cu Taina, reînnoindu-se și sustrăgându-se oricărei cunoașteri: „Căci Taina-i fără de ‘nceput,/ Din sine pururi naște,/ Doar vălul său e’n absolut,/ Nici ea nu
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
Mereu mă-ntorc la tine... Mereu mă-ntorc la tine Ca val ce țărmu-l spală Și mă zdrobesc în spumă Să mă refac în grabă. S-ating piciorul rece Ce atât de des mă sfarmă Ce nimfă cauți tu? Tu zeu ca din aramă? Nepăsător și tandru Dar, demonii te cheamă Și vezi tu oare valul, Ce tremură de spaimă? Mereu mă-ntorc la tine Răceala ta mă cheamă Mă spulberi cu privirea Tu zeu, cu ochi de aramă. Acolo unde
Poezii. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eleonora Kohn () [Corola-journal/Imaginative/93_a_123]
-
sfarmă Ce nimfă cauți tu? Tu zeu ca din aramă? Nepăsător și tandru Dar, demonii te cheamă Și vezi tu oare valul, Ce tremură de spaimă? Mereu mă-ntorc la tine Răceala ta mă cheamă Mă spulberi cu privirea Tu zeu, cu ochi de aramă. Acolo unde tu exiști Acolo unde tu exiști Se naște Paradisul Miraculos miraj, petale mari Ce îmi aduc doar visul .... Se cerne așa frumos și fin O ploaie ca de aur Și Paradisu-i infinit Te voi
Poezii. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eleonora Kohn () [Corola-journal/Imaginative/93_a_123]
-
premiant al tufelor verzi de alun ai rătăcit prin această tristă provincie balcanică fericit laureat Nobel al norilor regali refuzat de academia acantului a trufașilor lauri îți rumegi gloria asemenea caprei râioase behăind melancolică pe o colină pustie ocrotită de zeii pășunilor grase ignori pentru o clipă lanțul din jurul gâtului îți rumegi faima ca pe o bomboană de mentă ori ca pe o frunză de macriș sălbatic înverzindu-ți cerul gurii într-o îndepărtată tristă provincie balcanică uitată de Dumnezeu și
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
decât un gust de sânge în gură praful adunat în cutele hainelor vântul ce trage de limbă focul din sobă și amintirea bărcii funerare din cedru de Liban ce a purtat faraonii pe Nil sau în lumea de dincolo printre zeii nemuritori zeități cu capete de lei sau de câini al căror lătrat îl mai auzi în nopțile de insomnie în care te vizitează Osiris îmbrăcat în frac cu monoclul și mănușile albe de funcționar ale straniului domn Kafka
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
mama. Acum nu mai am decât pietrele care au format un zid al plângerii precum cel din Jerusalim - piatra din România, dăruită de poetul Dan Bocaniciu, une pierre percée, pentru a privi stelele - piatra găsită de mine la Gotland, capul zeului Odin cu un singur ochi dar cu obrajii încă roșii și cu un surâs mistic, și încă o pierre percée dăruită de o necunoscută din public, după citirea poemelor la Visby. Și pietrele italiene, "perechea megalitică", dăruite de Beppe Bonelli
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
roman reflexiv, eseistic, experimentalist, sofisticat și aproape criptic. El își asumă, de aceea, și traseele descifrării, în armonie și adecvare cu structura narativă fundamentată pe oblicvitate și amfibologie. Pleacă de la condiția umană figurată de scarabeu, cunoscut, în ordine simbolică, drept zeu solar cu geneză nocturnă, telurică, degradată, dar figurând perenitatea, abilitatea, perfecțiunea, identitatea autonomă, asigurând circularitatea vieții, traversând boala și moartea, într-o infinită reîntoarcere. Romanul forțează limitele verosimilului, este structurat idealistic și nu realistic, pe tema morții ca proiect oniric
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
Urmează o serie de observații de mare larghețe și concluzii competente în legătură cu deschiderile romantismului spre alte curente și genuri literare: " Deși obiectul analizei este sensibilitatea, viața afectivă, autorii intuiesc lumea, evenimențialul, ordinea socială ca forțe determinante și ele vor deveni zeii titulari ai realismului. De altfel, confesiunea romantică prin Alfred de Musset și M. Lermontov anunță noua direcție în literatură"; "Acest tip de fantastic va supraviețui romantismului în strălucite parabole existențiale în prozele kafkiene, apoi în realismul magic al scriitorilor latino-americani
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
peste Maison Tavel limba clopotului cu pereții disperare? Spre mine vor mai alerga deodată țărm și mare? Trepte Izvorul ne-ar putea învăța pe de rost atît de aproape sîntem în carte Am descins din mitologie tu - din istorie cînd zeii erau la apogeu cînd imperiul mustea de glorie în curcubeie nesupravegheate din țări fără hartă stă scara spre vină întind mîinile ca la primii pași Sfîșie iia semințelor să pot fi smulsă din împliniri fără mireasmă! Dacă vraja s-ar
Poezie by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/9853_a_11178]
-
ape. Cu cât mai departe-s, Casa-i mai aproape. Herodot a scris cândva Că străbunii noștri, tracii, N-ar avea asemănare De n-ar fi-nvrăjbiți ca dracii. Însă, lor, să se unească Nicicum voia nu le-a fost. Zeii-n van Îi tot certară Că se ceartă fără rost. Noi, urmașii lor de sânge, Calea le-am bătut prin veac. Niciodată și niciunde Nu aflarăm flori de leac. Veșnic ne stă-n fire cearta, Blestemata pizmuire Și ne-am
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Science/76_a_282]
-
de pe suprafața pămîntului și scrie-mi pe măduva albă a oaselor cum plămădești tu din carnea ta roșie șiroindă soarele lumilor viitoare hai nu țipa de durere durerea te ține viu durerea te face nemuritor și veșnic durerea te face zeu hai nu-ți mușca limba de durere ci chiar durerea mușc-o de limbă pînă devine nevorbitoare * dar eu am acest arc de lemn de corcoduș și pun în el săgeți care zboară pînă dincolo de moarte dar eu am această
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
pentru oștile romane. METOPĂ V În haine lungi și Înfricoșătoare De mare preot, marele-mpărat Spre sacrificiul de purificare A oștilor, solemn s-a-mpresurat Când sângele porni să curgă gârlă Din animalele jertfite ritual Și În gâtlejul sorților le-asvârlă Spre saturarea zeului Baal. Apoi, gândind cu toții că aceste Au fost primite, sfat ținu cu-ai săi Și oștilor dădu cucernic veste Că drumu-i liber : peste munți și văi. METOPĂ VI Căruțele cu bruma de avere Turme de oi, cirezi cu ochiul blând
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
le reveleze. Mai avem apoi arhetipul Ganesha, un elefant de altfel, care ne ajută să trecem peste anumite dificultăți, invocând Ganesha sharanam. Cel puțin la nivel mental obstacolul este depășit. Pentru omul simplu acestor arhetipuri li se dau dimensiuni de zei și ele sunt experimentate chiar În realitatea exterioară. Cei obișnuiți cu reflexia vor rămâne doar la o Înțelegere intelectuală cu rol de sistematizare a activității minții În scopul avansării În cunoaștere, oricare ar fi natura ei. Kali, Durga, Indra, etc.
Yoga. In: Editura Destine Literare by Dan Vulpe () [Corola-journal/Science/76_a_333]
-
Poezia se Încheie cu un Îndemn " Voi toți ce-ați plâns În Întuneric/ și nimeni nu v-a mângâiat,/ Din lunga voastră-ngenunchere/ Sculați ... Hristos a Înviat !" Mobilizatoare este și poezia "Christos a Înviat" de Vasile Alecsandri, În care afirma "Christos, zeul credinței, ieșit-a din mormânt/ Și-a Sa Înviere/ Ne-arată că nu piere/ Dragostea, credința și adevărul sfânt./ Christos e viu ! Ca Dânsul, o, voi ce suferiți/ În lanțuri de robie/ Curând la viața vie/ Din umbra trist-a
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]