374 matches
-
-i bage la zdup pe neisprăviții care tulburau liniștea oamenilor muncii, după care dispăru grăbit înapoi de unde ieșise, trântind ușa în urma sa. Din locuința cealaltă, care se învecina cu cea a lui Aronică, apăru un pici care începu să se zgâiască foarte curios la cei doi vizitatori. Nenea e acasă, le dădu de veste piciul neîntrebat. Uite ce jucărie mi-a dat..., se lăudă el, luând de pe jos o mașinuță legată cu sfoară și săltând-o în aer plin de mândrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Dumnezeu! strigă cel mai vârstnic dintre cei doi, În timp ce tânărul ridica pe creștet caseta, cu forța pe care i-o dădea disperarea. Într-un colț de la castel prova era un mic grup de refugiați, Înveșmântați În straie nobiliare, care se zgâiau năuciți la cumplita scenă. La acel strigăt, unul dintre ei se dezmetici. Părăsi femeia pe care o strângea În brațe, apropiindu-se de bord. Se Întinse În jos și izbuti să Înșface caseta din mâinile tânărului. — Ce trebuie să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se apropia la loc. — Nu e... — Nu, fii sigur. Nu e nici lepros, nici ciumat. Dimpotrivă, stând și judecând după cum arată mușchii, trebuie să fi fost sănătos tun atunci când a murit. Bargello părea să fi depășit prima spaimă și se zgâia la gura căscată a cadavrului. — Firește! exclamă. Îl recunosc. Știi cine este? — Da. Acum știu, chiar În condițiile astea... E Ambrogio, meșterul din Como. — Un magister cum macinis? Dante privi În jur. Proiectul de restaurare a bisericii trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
reproducea un blazon nobiliar fantezist: pe fundal erau reprezentați șase cavaleri Înarmați greoi, schițați de un penel fără pretenții; În prim plan, În partea de jos, figura un cap sângerând de sarazin retezat dintr-o lovitură, ce părea să se zgâiască la fiece mușteriu cu niște ochi căscați. Imaginea era tăiată la jumătate printr-o cruce roșie. „Asta merită să li se păstreze câinii aceia de mauri“, se gândi Dante privind-o. Era singurul lucru din preajmă care se bucura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi forțate să vorbească cu viii? Și consideri că dumneata Însuți ești capabil de asta ori că ar fi În stare cineva pe care Îl cunoști? adăugă Dante după o scurtă pauză, Încercând o lovitură la nimereală. Augustino pălise. Se zgâia la ceva din spatele poetului, ca și când ar fi văzut o nălucă. Dante aruncă o privire rapidă Înapoi și descoperi că cineva Îi pândea. În momentul acela, În mod ciudat, piața era goală, ca și când toți locuitorii ar fi fugit dintr-un oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe acolo? Întrebă arătând cu degetul spre Întunericul din față. — Galeria dă spre Arno, undeva pe lângă Ponte Nuovo. Poetul se rezemase de perete, În tăcere, cufundat În gânduri. Abia după ceva vreme Își dădu seama că Giannetto continua să se zgâiască la el. Parcă voia să Îi spună ceva, dar nu Își găsea cuvintele cu care să Înceapă. — Aș vrea să Îți cer un mare hatâr, messer Alighieri. Omul se freca după ceafă, parcă voind să amintească de loviturile Încasate. — Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
le face să se înmoaie de frică, în timp ce Delfina are cîteva secunde de răgaz ca să și mai tragă sufletul, să se gîndească, nici n a fost chiar așa de greu pe cît își imaginase, uf, uf, uf. Care plan? se zgîiește Angelina peste masă, asta da lovitură tocmai din partea cui nu te aștepți, zice Tușica, numai la tine nu m aș fi gîndit că ești ciripitoarea secției, dar așa se întîmplă de fiecare dată cînd ai prea mare încredere și te
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și strigă: — Cui pizda mă-sii îi pasă că nu el a omorât-o! Am trimis eu cercetași în celula morții pentru mai puțin de-atât! Dacă voi n-aveți de gând să faceți ceva, o să fac eu! Toți se zgâiau uimiți la el. Lee răsări în fața ecranului, clipind din cauza luminii albe și fierbinți, care-i ardea ochii. Se răsuci pe călcâie și sfâșie pânza pe care se derulau obscenitățile. Ecranul și trepiedul căzură la podea cu un zăngănit. Betty și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că încă mai funcționează cu aprobarea celor de la Moravuri, de la secția din Hollywood. O privire rapidă aruncată înăuntru m-a lămurit că nu se schimbase nimic. M-am așezat la bar, am comandat un Old Forester dublu și m-am zgâit la fetele adunate pe estrada cât o cutie de chibrituri. Beculețele instalate în podea le luminau de jos. Ele erau singurele făpturi învăluite de lumină din tot stabilimentul. Am dat pe gât băutura. Tipele arătau toate la fel - niște ștoarfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
suporta mirosul animalelor, din care pricină căuta mereu o altă casă în care să ne mutăm. În schimb, eu mă grăbeam să dau fuga la gardul care ne despărțea de platoul unde își așezase circul uriașul său cort și mă zgâiam printr-o spărtură, așteptând să fie scoși leii și tigrii la plimbare. Călcându-mi peste mândrie, m-am rugat de câteva ori să mă ducă într-o seară la spectacolul anunțat cu afișe mari. Tata m-a privit de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aici, că doar n-o să mătur în fiecare zi după voi, ia faceți bine și ștergeți-vă pe picioare, nu mă obligați să vă strig de două ori la masă, gata restaurantul s-a închis, și tu, Daniel, ce te zgâiești la mine? poate vrei să-ți ard una... Conflictul meu cu tata s-a extins, cuprinzând-o și pe Luchi, ceea ce a spart buba. Tata se văicărea acum din ce în ce mai des că nu știa cum să procedeze cu mine și într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în dreptul circului. Spectacolul se terminase, iar uriașul cort de pânză era cufundat în întuneric. M-am strecurat înlăuntru, neobservat de nimeni, și găsind o cușcă liberă, deschisă, m-am culcat în ea. Dimineața, când m-am trezit, un îngrijitor se zgâia la mine. Credea că visează probabil. Era atât de caraghios cum stătea înțepenit, cu ochii holbați, încât i-am făcut semn cu mâna. Atunci a luat-o la fugă și a revenit cu alți îngrijitori. Ce a urmat a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aceste întrebări, cum alungi o muscă nesuferită, și ajungeam la gesturi caraghioase. Când Filip a întredeschis într-o dimineață ușa, am scos limba la el. Apoi m-am pomenit vorbind singur cu o furie rece: „Nu, puișorilor, nu vă mai zgâiți la mine. Încă n-am poftă să crăp. Mai bine trăiesc și vă pun eu cu botul pe labe. Aveți răbdare numai”. Ca să mă calmez, mă ridicam din pat, mă duceam la fereastră, o deschideam larg, priveam zborul și vânătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
putem mai curând. Copiii au crescut și New Grove House nu mai e convenabilă pentru o pereche de moșnegi ca mine și ca Pem. Și acum, că lumea a aflat unde locuim, vine până aici, stă În stradă și se zgâiește la ferestre. — Care lume? — Cititorii lui Trilby, presupun, zise Du Maurier. Câtă impertinență, spuse el, sincer șocat. Dar unde vă mutați? — Am găsit o casă potrivită În Oxford Square, aproape de parc. Și, dacă lumea ne găsește și acolo și vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Care lume? — Cititorii lui Trilby, presupun, zise Du Maurier. Câtă impertinență, spuse el, sincer șocat. Dar unde vă mutați? — Am găsit o casă potrivită În Oxford Square, aproape de parc. Și, dacă lumea ne găsește și acolo și vine să se zgâiască la geamuri, o să avem un polițist la Îndemână, care să o gonească. — Nici nu știu ce să spun, Kiki. E sfârșitul unei epoci. Hampsteadul n-are să mai merite vizitat fără tine. Dar tu și cu mine ne vom vedea mai des, prietene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
accelerate, limuzinele, numai atâta se deslușea de la fierătania lor, alunecând pe bulevardele de macadam: fâș, fâș... Pe ăștia, era hotărât, nu puteai să-i înscrii cu forța la cooperativă!..." se hlizea sătenii, trăgîndu-și zăpăciți capetele dintre găurile prin care se zgâia, crăciți, la oraș, noapte de noapte. Ba câte unii, mai cotoioși, începuse de-și vâra înăuntru și labele păroase, de-și procura, ba cîte-o cameristă nemțească, c-o carne de îl umilea pe șorici, ba cîte-o guvernantă englezească. De-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul și zguduia împărățiile, care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetățile și nu dădea drumul prinșilor săi de război?""... Aparatul de taxare era un model vechi, cu plăcuțe metalice. Când nu se zgâia pe fereastră, Ho diábolos se amuza să-i gliseze cifrele, formând din ele numerele de înmatriculare ale autoturismelor ce se iveau, nu peste multă vreme, din sens opus. - Degeaba te chiombești, că nu poți să ți-o închipui pe Neta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tabieturile și restaurantele lui de taină, dacă spiritele pe care el le eliberează prin crimă, după crimă, ele devin imortale sau nu. - Arasel! Mi-a picat fisa. Motive sucite de profesorași labagii ca, prefăcîndu-se că cercetează niște chestii, să se zgâiască, din mașină, după muieri. Știi cum am poreclit-o noi, profesioniștii, pe mașină? - Nu cred că aș chici. - Aspiratorul de gagici după muieri. - Ne-ați îndatora? - Cine plătește cursa? - Celui a cărui teorie va ieși infirmată, nu-i va fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nesfârșită cartilagiile unui picior. Pe la ora 12 după-amiaza, joia, vinerea și sâmbăta, surghiunitul își sălta pernele din puf de gâscă pe tăblia de căpătâi a patului, își potrivea peste ele trunchiul corconit, până la piept, în plapumă și începea să se zgâiască, în lungul străzii, după prichindeii claselor I-IV - hoarde pârjolitoare și insolente, care, pe la ceasul acesta, îl vizitau întorcîndu-se de la școală. Gâgâlicii îl năpădeau ca furnicile, i se cățărau pe noptieră, îi trăgeau prin fund apreturile și hârtiile, numai în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dată. Nici un răspuns. Alison a sunat din nou. Tot nici un răspuns. Femeia a întors capul ca să vadă dacă se uită cineva la ea, s-a asigurat că nu era nimeni prin preajmă și a ridicat capacul cutiei poștale din ușă. Zgâindu-se prin fanta cutiei, Alison a văzut că holul era pustiu. —Sofia, ce sens are să nu răspunzi la ușă, când știu clar că ești în casă? a tunat ea. Nici un răspuns. —OK. Dacă așa vrei, atunci o să stau aici și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
partidă de sex, s-a gândit Julia zâmbind melancolică. În continuare, femeia s-a ridicat și s-a îndreptat, lipăind cu picioarele goale pe podea, către șifonierul vast care acoperea tot peretele opus. A deschis ușa și s-a aplecat zgâindu-se în interior. Ca să ajungă mai bine, a întors puțin capul și-a început să pipăie cu mâna până când a dat peste sacul negru de gunoi pe care-l căuta. Sacul ei cu trucuri. Julia i-a răsturnat conținutul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a ținut întâmplarea secretă față de toată lumea, ci că soția mea a știut de la început numai că nu s-a obosit să-mi spună și mie. Tonul lui David era acuzator. Fiona și-a coborât privirile și-a început să se zgâiască în profunzimile genții. Își dorea să fi putut să sară înăuntru și să dispară de sub ochii lui David. Așa cum ți-am mai spus: am considerat că el este cel care trebuie să-ți spună, nu eu. David s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
salon. Aparatul de deasupra capului femeii a început să producă un sunet sacadat, care-a avut darul s-o alerteze pe asistenta stilistului. Fata s-a repezit să verifice progresul operațiunii. Îndepărtând cu grijă foliile de aluminiu, asistenta s-a zgâit curioasă la pasta rozacee de pe care părul Juliei, după care a declarat că „e gata de spălat“. Julia s-a ridicat în picioare și tocmai voia să se îndrepte spre chiuvete, când a văzut-o pe Jade în zona recepției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a oprit: - Care iei mașina, mașina?! Pentru bătrâne și soacre mari! Mașina de băgat ața în ac, un leu, un leu! Și învîrtea între degete o sârmă răsucită și o ață. Asta era momeala. Se apropiau lelițele și cîrțanii. Se zgâiau la degetele lui. Oacă le umbla prin chimire. Tot au mai scos câte ceva, mărunțiș, acolo. Au tras cu urechea, au privit în dreapta și-n stânga. Oameni cu bani. Numai grânari. Loc de tîlhăreală. Pe șoseaua Alexandriei treceau zi și noapte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
asta? Florence întinse mâna. Scarlat o opri cu un gest. Ezită câteva clipe, apoi mîrîi: ― Nu dumneavoastră! Să răspundă bătrâna cu motanul. Melania Lupu își strâmbă buzele ofensată și ridică receptorul. * ― Șmecherii ăștia au avut bani, nu glumă! Dascălu se zgâia încîntat la panourile albe cu ornamentații de aur care îmbrăcau pereții. Fără să-și dea seama, devenise sfios, încerca să nu atingă obiectele. Puse degetul pe un fotoliu Ludovic al XIV-lea îmbrăcat într-o tapiserie gobelin. Maimuțe delicate, brodate
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]