767 matches
-
Țurcanu i-a ordonat lui C.O. să joace pe cârpa udă pentru a se curăța, în timp ce el se uita la celelalte victime din cameră pentru a observa efectele spectacolului. Mai târziu l-a apucat iar de guler, l-a zgâlțâit și l-a trântit de perete, cerându-i să se „țină pe cotonoage” dacă nu vrea să îl joace iar în picioare. Țurcanu îi cerea să dea detalii despre „haremul surorilor de cruce”, însă O. se încăpățâna să nu vorbească
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
tenor de operă Enrico Caruso alerga pe stradă cu un prosop în jurul gâtului, ținând în mână un portret cu autograful lui Teddy Roosevelt! Vechii greci considerau că zeul Poseidon era “vinovat” de producerea cutremurelor: când se supăra, se scutura zdravăn, zgâlțâind pământul. După o legendă japoneză, cutremurele erau declanșate de balenele pe care se sprijină pământul, atunci când se mișcau. Legendele budiste consideră că seismele sunt provocate de o broască de aur, care susține pământul: când se scarpină pe cap sau își
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
Partea de jos a obrazului a dispărut, spulberată de o schijă de grenadă. Trupul lui se prăbușește - o pasarelă peste firele de sârmă. Toți calcă pe spatele lui. Oamenii cad. Pasarela se alungește. Cerul e răsturnat de o explozie. Pământul zgâlțâie trupul și-l azvârle în azur. În privire: întâlnirea dintre un bulgăre de pământ și un nor. Cerul se află sub trupul care se îneacă în azur. Brațul acela smuls, uitat parcă de cineva sub un rulou de sârmă ghimpată
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pe saci. Oprite pe șanț, trei femei cu un copil mâncau pe un ștergar mămăligă cu ceapă. Mai departe, în fundul șanțului, dormeau doi flăcăi beți. Ieșind din iarmaroc împreună cu pădurarul și nevasta lui, un jandarm se opri să-l zgâlțâie pe unul : - Scoală, bă. De unde ești ? Flăcăul ridică pleoapele grele și privi alburiu și fără adresă. Mormăi totuși, încleiat : - î... î... n... Sâ... isti... - Zice că-i din Siliște, traduse râzând femeia. Una din femeile care mânca, colțată și neagră
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
am cu voi, hâtu- vă așa și pe dincolo !” Sting lamba și mă culc. Și-ndată ce am adormit, numai văd că întră două felinare în casă, mă apucă, unul de picioare și altul de cap, și-ncep a mă zgâlțâi. „Ce-ai cu noi, zice, de ce ne sudui ?”, ș-odată mă astrucă sub laviță de m-am sculat cu scândurile în cap. Ptiu ! Am făcut cruce, m-am suit la icoane și le-am pupat, m-am culcat iar și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
fulgerând, oameni care Îi Înjurau pe greci pe turci și Începeau să Împacheteze. Dintr-o dată, spuse cu hotărâre: ― O să-mi iau cutia pentru viermi de mătase. Și niște ouă. Ca să putem face bani. Lefty o apucă de cot și Îi zgâlțâi jucăuș brațul. ― În America nu se face mătase. ― Dar se poartă haine, nu-i așa? Sau umblă despuiați? Dacă poartă haine, au nevoie de mătase. Și pot s-o cumpere de la mine. ― Bine, cum vrei tu. Dar grăbește-te. Eleutherios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
stânjenitoare pentru un american de origine greacă: Michael Dukakis călare pe tanc. Vă amintiți? Imaginea aceea care, singură, a ruinat speranțele noastre că un grec va ajunge la Casa Albă: Dukakis, cu o cască militară care Îi era prea mare, zgâlțâindu-se În vârful unui tanc M41 Walker Bulldog. Străduindu-se să aibă o alură prezidențială și reușind, În schimb, să arate ca un băiețel care se dă În călușei la bâlci. (De câte ori un grec se apropie de Biroul Oval, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de la zece până la douăsprezece, bunicii mei aveau grijă de mine. Desdemona Îmi dădea biberoanele și Îmi schimba scutecele. Îmi pieptăna părul cu degetele. Când Începeam să fac sandal, Lefty mă căra prin cameră. Pentru că nu putea să-mi vorbească, mă zgâlțâia mult și Îmi cânta, și-și freca nasul lui mare și coroiat de năsucul meu micuț, latent. Bunicul meu arăta ca un mim impunător, cu chipul nepictat, iar eu, cel puțin Înainte să Împlinesc cinci ani, nici nu mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de după o oglindă „Mount Vernon“ sau nemaiavând uneori Încotro să se ducă, fiind tăiați În două de câte un dulap. Acum În vârstă de patruzeci și trei de ani, părinții mei dorm duși În această noapte istorică. Sforăielile lui Milton zgâlțâie patul dar și peretele dinspre camera mea, unde eu dorm, la rândul meu, Într-un pat de adult. Și se mai zgâlțâie ceva sub perna lui Milton o situație potențial periculoasă, având În vedere ce fel de obiect este. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vârstă de patruzeci și trei de ani, părinții mei dorm duși În această noapte istorică. Sforăielile lui Milton zgâlțâie patul dar și peretele dinspre camera mea, unde eu dorm, la rândul meu, Într-un pat de adult. Și se mai zgâlțâie ceva sub perna lui Milton o situație potențial periculoasă, având În vedere ce fel de obiect este. Sub perna tatălui meu este pistolul calibrul 45 pe care l-a adus din război. Prima regulă a lui Cehov pentru dramaturgi sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
micuțul geam al barăcii se lumină. Băieții aprinseseră un felinar Coleman Înăuntru. Apoi ușa de la intrare se deschise și Rex păși afară. Zâmbea ca un comis-voiajor. ― E cineva aici care vrea să vă cunoască. Moment În care ridică o capcană, zgâlțâind șoarecele dinăuntru, făcut piftie. Obiectul zbieră: ― Rex! Sări Înapoi și se ținu de mine. ― Ia-l de aici! Rex Îl mai clătină puțin, râzând, apoi Îl aruncă În pădure. ― Bine, bine. Să nu faci pe tine de frică. Se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
uitat la noi fără să spună o vorbă, a așteptat să termin ce am avut de spus și a început el: Nu e mort, zise zeflemitor. E doar adormit. Puse piciorul pe pieptul lui Orande și a început să-l zgâlțâie crezând că se va trezi. Asta ne-a înfuriat și mai mult și toți colegii mei au sărit în picioare revoltați de o asemenea purtare. Văzând că nu se trezește și că spiritele se încing, a început să-l lovească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-i țeava spre capul meu, și că eu hotărăsc dacă se termină acum sau în temnițele Gardienilor? Tăcerea mea și vocea sa intimidatoare umpleau toată încăperea. Era atât de încrezător și de dominant, încât propria mea încredere începea să se zgâlțâie puțin. Dacă nu reușeam să fac ce am putut în cantină, când am fost împușcat? Dacă voi muri aici? Acum... ce e locul ăsta? Un mormânt. Hm... E prea mare pentru un vierme ca tine, dar azi mă simt generos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ca toate celelalte din colegiu, cu un scârțâit iritant. În fața lor se întindea întunericul abia dezvăluit de becuri. Purceseră! Aveau armele proptite de umeri și abia făcură primii pași prin tunelul umed și prost luminat când tavanul începu să se zgâlțâie ușor și din el să se scurgă șuvoaie de praf. Se auzeau bubuituri înfundate și, apoi, sunetul a ceva masiv care se lovește sec de pământ inundă coridorul subteran. Tancurile? întrebă Sergheiov. Da. Au început bombardamentul, confirmă Helur. Vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a plecat și l-a pus să jure... Nu, băiatului îi e mai bine acolo unde este. Deși tare mult și ar dori să-l mai vadă măcar o dată înainte de a închide ochii. Are zâmbetul maicii sale... Se scutură ca zgâlțâit de friguri. Privirea iscoditoare a Liviei îl face să se controleze. În sufletul său însă, dorul neostoit repetă întruna: Scribonia, Scribonia... Ce mi-ai făcut...? O iartă imediat. Sărmana, s-a sacrificat de bunăvoie pentru a o scăpa pe fata
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cuvântă continuă necruțător: — Toate câte și le conferă el însuși, cu de la sine putere, nu numai că nu vor fi spre lauda sa, ci, dimpotrivă, vor provoca invidia, bănuiala și, în cele din urmă, revolta. Umerii firavi ai bătrânului se zgâlțâie, ca scuturați de friguri. Ce mai vrea de la el, de nu i dă pace? Face un gest ezitant cu mâinile, încercând să alunge vedenia și, în același timp, s o mai rețină un pic pe Scribonia. — Mi-e frig, adie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aduse fiului său vitreg. În schimb, îi stă în putere să-i ordone lui moartea, chiar și fără vreo justificare legală. Găsește el una, dacă vrea să se răzbune sau să i bage pumnul în gură. Un tremur nervos îi zgâlțâie umerii. Pedeapsa capitală! Asta îl așteaptă. Tot ce decide împăratul, chiar în condiții extrajudiciare ca cea de acum, are putere de lege... Principele stă cu spatele la el. Se uită îngrozit la silueta împuținată de vârstă. I se pare că aduce la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu are dreptul să-și afișeze sentimentele. Atât du rerea, cât și bucuria lui pot deveni slăbiciuni exploatate de cei din jur. Asta a învățat de la Pollio. Ah, Pollio, ce fiu de cățea mi-ai fost! Un sughiț violent îi zgâlțâie pieptul. S-a lăsat manipulat de acest nemernic care i-a răpit tot ce avea mai scump. Dă drumul unui nou suspin. Știe însă că n a acționat din interese meschine, ci în folosul Romei. Apucă un colț al togii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
amintirilor. Templul Lu cinei! Câtă emoție îi trezește în suflet! A fost construit în anul când Roma n-a avut magistrați. Prostuța asta mică nu știe încă, dar o să-i povestească. Asinia se leagănă din ce în ce mai apăsat. A ajuns s-o zgâlțâie și pe ea. Spune nu din buze de câteva ori. Fără rezultat. S-a plictisit de jucărie. O alta nu are la ea. Îi prinde atunci brațul și o imobilizează. Cu fermitate. Numără până la 15 în gând, apoi îi dă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
A îmbătrânit și el, nu numai ea. E un gând consolator. — Tămâie! cere din nou Rex Sacrorum. — Puneți-o pe altar, le sfătuiește principele, ca să sfințiți lă ca șul curat al Vestei. — Mă doare, se smiorcăie Asinia lângă ea. O zgâlțâie din nou cu putere. — Divinitatea eternului Caesar păzește eternul foc! adaugă pontifex. Ei aș! mormăie ursuză Occia. Dacă n-am fi noi s-ar stinge la iuțeală. Măcar de-ar pleca mai repede! — Vesta îi va apăra pururea pe cei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai respecți nici un ordin? se răstește bătrâna la ea. E cu adevărat supărată. — Vrei să-i spun Marelui Pontif să pună biciul pe tine? Asinia pufnește morocănoasă. Nimeni nu-i înțelege bolbo roseala, însă cea mică începe să tremure ca zgâlțâită de friguri. Încă un pic și izbucnește din nou în plâns. Occia nu mai are timp s-o liniștească. Grija ei e cealaltă acum. — Ți-am explicat de atâtea ori, o admonestează cu severitate, că există lucruri intime despre care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
însemne decât ceva rău. Ordinea firească a lucrurilor e tulburată. O simte cu toți porii ființei. — Rex? întreabă din nou, pe un ton imperativ. Bărbatul s-a apropiat îndeajuns ca să-și dea seama că plânge. Îl apucă de mâini. Se zgâlțâie de parcă ar avea frisoane. — Asinia..., reușește să articuleze între două spasme. Asinia! O, zei preamilostivi, nu o loviți din nou pe copila asta! Și așa pătimește pentru greșeli pe care nu le-a făcut și pentru minciuni pe care nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
E aici. Se lasă în genunchi și pipăie pe dibuite trupul inert, lungit pe jos. Începe de la cap. Ochii sunt deschiși și gura căscată. Inima bate încă. Dar nu vorbește, nu clipește măcar, nu dă vreun semn de viață. O zgâlțâie cu putere. — Asinia! Nici un răspuns. Doar un horcăit. Miroase a sânge. Și a încă ceva. Înțepător. Coboară cu degetele pe piept... mai jos... din ce în ce mai jos... Ajunge la burtă. Fusta e ridicată și picioarele desfăcute! Țipă scurt, înfricoșată. Nu! Asta nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nefutută de bărbatu său! Antonia și Vipsania abia reușesc să o stăpânească pe Agrippina, care urlă ca ieșită din minți: — Ia nu-ți mai da atâtea ifose de cărturar, că ți stă mai bine cu poalele-n cap! — Taci! o zgâlțâie Vipsania. Se uită prin jur și răsuflă ușurată. Bine măcar că nu e nimeni. Agrippina face o mutră nevinovată: Am întrebat-o pe Domitia ce-a căutat la Claros. Nu era nevoie să-mi sară la beregată pentru asta. Antonia și-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu? Trimite pe cineva mâine să-i dau scrisoarea către colegiul pontifilor, ca să o depună cât mai repede. Scribonius Libo este stupefiat. Începe să dea din nou semne de agitație: — Și ce se întâmplă cu mine în primă instanță? Îl zgâlțâie de umăr neliniștit: — Doar nu mă abandonezi! — Nu, clatină Asinius Gallus din cap. Vreau mai întâi să-i văd în ce ape se scaldă. Îi adresează un surâs liniștitor. — Nu-ți face griji! O să încep chiar de azi să le
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]