343 matches
-
ca eu să nu doresc să semăn diavolului. Aveam ochii întunecați, spre deosebire de ai fratelui meu care fuseseră curați și albaștri, nu mai lipsea decât să mă port pe măsura privirii mele sumbre, mânat de răutatea, otrăvită de gelozie, de a zgândări cicatricea din sufletul tatei, cu atât mai mult cu cât el, comparându-mă probabil întruna cu Dinu, nu-și ascundea dezamăgirea din ce în ce mai adâncă pe care i-o provocam eu. Mă purtam anume ca să nu mai fie posibilă nici o confuzie între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
înșelat dacă și-a închipuit vreo clipă că școala de corecție mă va domestici. Ea nu m-a corectat, ci m-a deformat și mai mult. A fost ca o operație rău făcută; în loc să extirpe din mine partea bolnavă, a zgândărit-o. Am învățat acolo numai să mă tem de cei care pretindeau că-mi vroiau binele. Mă uitam urât la pedagogi și m-am izolat într-o tăcere colțoasă. Când eram scoși în curte, mă strâmbam la trecătorii care, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
triumfător, ca să citească în ei admirația pentru curajul lui de a vorbi despre asemenea lucruri. Fața lui caraghioasă, croită parcă din piele de șopârlă care se încrețea toată la fiecare mișcare a buzelor, se liniștea pentru moment. Uneori, ca să-l zgândăr, mă prefăceam: „Ești nemaipomenit, Domnule Andrei, de unde ai aflat-o și pe asta?” „Mă privește”, se umfla el în pene. Dar erau și dăâți când n-aveam răbdare. „Azi n-am timp, mă grăbesc”. Atunci se uita la mine dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zice că fiecare fir de păr din capul nostru e socotit. Eu cred că tot ce trebuie să se întâmple se va întâmpla într-o zi, dar că nimic în plus nu trebuie să se întâmple”. „N-am priceput, îl zgândări, răutăcios, Mopsul: crezi sau nu crezi?” „Cred, mă, cred în Dumnezeu, dar cred și în mine”, l-a repezit Domnul Andrei. Nu încetase să se simtă sau să se creadă pilot, adică să știe că și de el depindea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
M-am sculat să-mi pregătesc ca de obicei un ceai. Îmi tremurau însă mâinile încercând să aprind lampa cu spirt, m-am enervat și am luat o țigară fără să mă mai sinchisesc că, fumând pe stomacul gol, îmi zgândăream ulcerul. Numai gustul rău al țigării m-a silit să renunț. M-am întors în pat. Tremuram de frig, poate din cauza febrei, și am tras, grăbit, pătura peste mine. Deodată am avut sentimentul ciudat că-mi supraviețuisem propriei morți. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
atunci, cu seninătate, îl ignoraseră. Un diagnostician, medic primar, Dragaulea Cornel, ce poposea pe la Mociornița din an în paște, i-a testat reflexele fiziologice, atingîndu-i lojile amigdaliene c-o apăsătoare de limbă, i-a ciupit un pliu tegumentar, i-a zgândărit globii oculari, l-a ciocănit, i-a vânturat creierii cu penseta și-a mâzgălit într-o fișă: "Clinic, bolnavul prezintă tremurături fine ale extremităților, imposibilitate în mers, dezordine temporo-spațială și auto-psihică, reflex fotomotor slăbit, stare de conștiență semi-abolită. Rezonanță afectivă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de învățătoare, drăguță, nu ești vreo inteligență sclipitoare care să fi descoperit leacul pentru cancer, a șuierat Julia. Nu știi nimic despre mine și James, așa că nu te grăbi să tragi concluzii. Deborah a zâmbit triumfătoare, evident încântată c-o zgândărise pe inamica sa astfel încât aceasta să-și dea arama pe față. —Dimpotrivă, știu destul de multe despre tine. James îmi spune totul. Julia s-a cutremurat lejer, de parc-ar fi primit o lovitură în piept. Dar și-a revenit rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
te sfâșie pe interior bucată cu bucată, cu fiecare zi tot mai mult. Te devorează ca un animal sălbatic mereu înfometat și nu dă semne că ar intenționa să se oprească. Trebuia să lase în urmă toate amintirile care-i zgândăreau rănile, trebuia să ierte pentru a putea iubi din nou, pentru a se vindeca de iubirea aceea bolnavă care aproape o ucisese. Dar cum să te vindeci când totul se repetă? Cum să se vindece când simțise brusc o vagă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Cu un singur lucru mai poți ațîța oamenii, Îi ameninți direct și-i forțezi să acționeze laolaltă. — Infracțiunea? — Infracțiunea. Și comportamentul deviant - prin care mă refer la toate activitățile care nu sînt neapărat ilegale, dar care ne provoacă și ne zgîndăre nevoia de emoții puternice, ne animă sistemul nervos și fac să ne zbîrnîie sinapsele moleșite de prea mult timp liber și inactivitate. Sanger gesticula spre cerul serii ca un conferențiar de la planetarium indicînd locul nașterii unei stele. — Uitați-vă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
știucă în undiță îl speria: era singură și viața i se scurgea ca o apă care nu ia cu ea și noroiul din albia unui dig, astfel că ar fi putut să o lase mai moale și să nu-și zgândăre nenorocul cu orice preț. Era încă frumoasă și nu se dospise, ca atâtea femei despre care știa că aveau vârsta ei. Iarna, se duceau să schieze la Dizin și Shemshak, iar victoria lor împreună fusese când, în decembrie, pe o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îi stăruia în gând când lucra la garaj și noaptea dormea cu el în mansardă. Mai întâi, nu știa dacă îl întâlnise în bâlci sau visase, însă nu putea vorbi despre asta. Doar se frământa și Veterinara fusese prima care zgândărise rana cu unghia: — Dacă n-ai de gând să vorbești, s- ar putea să fie degeaba atunci când te hotărăști. Ce te arde? — Îmi trebuie vești de la Teheran. Dar vești despre care n-am să pot niciodată să-ntreb dând un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ne dorim o liniște care să stea cu ochii deschiși. ― Nu cred că se poate. ― De ce? ― Așa simt. Mi-ar fi greu să-ți explic de ce. Înainte mi-ar fi fost mai simplu să-ți dau dreptate, probabil. ― Acum îți zgândări singur rănile. ― Poate. Cei ca mine nu se plictisesc niciodată să privească în urmă și să recapituleze. ― Uneori, parcă ai vrea să semeni cu Ana. ― Într-o noapte, mi-a mărturisit că și ea are nevoie să uite." Ce anume
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
unghiile ucenicului în păunele lui. Tremura tot. Didina fl chema pe nume pe Bozoncea cu același glas tulburat și cald. Strigătul ei se ridica, se potolea și începea din nou. Când îl privi Gheorghe, pezeyenghiul avea o față încruntată. Îl zgîndări: - Auzi cum nechează... O dușmănie necunoscută îi cuprinse inima lui Paraschiv. Îi venea să se ridice și să lovească geamul cu cotul, să-l spargă și să strângă muierea de gât. Auziră și geamătul bărbatului, întărîtat și furios, plin de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că sala de popice de lângă folosea o parte din incinta cinematografului pentru a se extinde. Nu înțelegeam nici să mă pici cu ceară de ce proprietarii cinematografele le închideau, după care nu mai făceau nimic cu ele; rămâneau fațadele, care te zgândăreau când treceai pe lângă Scala, Plaza sau chiar pe lângă Parkway, acum un multiplex, cu tot felul de amintiri din nopți târzii revărsându-se pe trotuarele cartierului Camden, cu inima bătându-ți de emoția filmului, nopți în care căutai un loc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
văd de drum. Îndreptându-mă spre ieșire mă ciocnisem de Sally și Fisher, care ieșeau din baia de la parter, foarte mototoliți și încântați de ei. Când ești nefericit nu-ți arde de oameni veseli, așa că m-am rățoit la ei, zgândărită de fețele lor mulțumite și de faptul că o țineau într-o veselie să mă convingă să rămân, nedezlipiți și abținându-se cu greu să nu-și mozolească unul altuia gâtul. Am ieșit și am chemat un taxi. Cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Mă simte. BRUNO: Fugi d-aici! GRUBI: Dacă-ți spun că mă simte? Eu îi vorbeam și ea-ncepea să s-alinte și mârâia ușor, așa... se încolăcea în jurul gleznei, lugurea, se gâdila de mine, fornăia... Mă încolăcea parcă, mă zgândărea ușor, cu un vârf de pană, mă lăsa să dorm și-mi intra în oase, se rotea pe acolo cât se rotea și urca în văzduh, cu mine. Mă liniștea încet peste tot, mă mângâia pe burtă. Aerul se cocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
din el eram eu, sau care parte din mine era el? Oare aveam aceeași personalitate sau acest alter ego era Mr. Hyde pentru doctorul meu Jekyll, înfăptuind orori necunoscute în orele de întuneric? M-am trezit citind despre gemeni malefici, zgândărind cu o fascinație morbidă rana care mă îngrijora, în loc să o ignor și să o las să se vindece. Ajunsesem să îmi fie frică să mă culc, asemenea copiilor acelora nenorociți din filmele de groază, pentru care singura cale să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pentru că dacă există în mine, persoana cea mai lașă din punct de vedere fizic pe care o cunosc, atunci cu siguranță există la toată lumea) de a căuta posibilele surse de pericol. Asta te atrage, la fel cum te atrage să zgândărești o rană pe care ai face mai bine s-o lași în pace sau să pui mereu cuiva drag o întrebare la care nu vrei răspunsul. Am ieșit din salon, am deschis ușa dinspre micul hol de la capătul scărilor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
puțin, ca pe-o marfă, i-a pus pălăria pe cap, a scotocit în buzunarul interior al hainei, de unde a scos un portmoneu de antilopă, l-a ascuns imediat într-un buzunar propriu. Deodată mi-am dat seama ce mă zgândărea de când spusese Petre că mă duce la Poliție. Cum adică la sfârșit de săptămână nu-s oameni pe acolo, ce zi e azi, nu-i luni? Azi era luni! Petre n-a găsit cu cale să-mi mai răspundă. Părea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și muștar. Mult timp după ridicola întâmplare a ocolit sala cu ghinion. A pierdut și legătura cu cele două studente șic pe care ar fi vrut să le cunoască. Acum, un miros de mâncare, ademenitor și chinuitor, începu să-l zgândărească pe la nări. Cineva, probabil, se înfrupta. Era în apropierea satului Zoița, kilometrul o sută cincizeci, la o sută cincizeci și unu va fi jumătatea drumului. Privea prin fereastră și înghițea în sec. Tot mai bine era dacă lua pâine și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care nu le putem înțelege sau supune. În așa fel purtându se, Eugen a fost curând părăsit și renegat de propria sa familie, în legătură cu care doar pâlpâirile amintirilor au continuat să mai existe, amintiri care, ce i drept, chiar îi zgândăreau sufletul din timp în timp, dându-i triste remușcări. Cât de mult ar fi vrut el, totuși, să vorbească cu cineva, să se lepede de poverile ce apăsau, cu toată greutatea lor, peste inima sa, numai pentru a-și ușura
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și gura îmi deveni o cușcă de hamsteri. Am scuipat fâșiile în pahar, unele ude și lipicioase, pline de fire de salivă. Una mi se lipi de cerul gurii atât de în spate, că aproape îmi stătea în gât. Am zgândărit-o cu degetul, încercând s-o desprind cu unghia și aproape vomitând. Am pus paharul pe noptieră. Ideea de apă? Dacă hotarul dintre lumea fizică și cea conceptuală era acolo, nici nu reușeam să-l găsesc, darămite să-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de propriile boli. Erau maladii care, În fața leacurilor, se retrăgeau În munți pentru a reveni după câteva săptămâni, cu tulpinile modificate, convingând antibioticele să Întoarcă armele, ca și cum tratamentul la care fuseseră supuse n-ar fi făcut altceva decât să le zgândărească orgoliul. Uneori, bolile Își uneau eforturile, de parcă, Într-o Întoarcere istorică a sorții, omul ar fi fost pus acum sub lamelă și supus experimentelor de tot felul; alteori, o molimă de mici dimensiuni, dar cu o aprigă dorință de dominație
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
iar Hans i se alătură. E de aceeași părere cu ea. Spune, sunt de părerea Sophiei. Rainer îi spune să‑și țină gura, fiindcă nu cunoaște polii opuși ai gândirii, nici perfecta ei autonomie sau stricta ei dependență. Ca să‑l zgândăre, Sophie îl trimite pe Rainer să‑și facă lecțiile, apoi are voie să se gândească ce lucruri frumoase o să‑și cumpere cu banii capturați. Rainer urlă că‑l doare‑n cur de bani, la fel cum și pe Sophie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a-l incita la vorbe și povești, depindea În mare măsură de reușita primului cazan. Bătrânul se instalase la foc și părea concentrat și absent. Până la urmă, când cei care se aflau În Încăpere s-au plictisit să-l mai zgândăre pe șofer, cineva a avut ideea să-l scoată afară, sub șopronul din fața intrării și să-l lase să doarmă acolo. Atunci bătrânul Într-adevăr a devenit mai vesel și chiar vorbăreț. * (IMAGINI)... Între timp, Ana, fata aceea care-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]