710 matches
-
ne atingem de arțari, deoarece trunchiurile scorburoase și uneori chiar rădăcinile erau invadate de omizi care le acopereau cu un strat alburiu și scârbos. Din pricina asta, trebuia să ne facem loc printre mărăcini și să nu mai ținem seama de zgârieturi. Deodată, ne-am oprit amândoi. În fața noastră, din spatele unei tufe de mărăcini apăruse un idol de piatră cu pieptul mânjit de noroi și cu gura desfăcută într-un râs sarcastic. Avea nasul sfărâmat de o lovitură care lăsase o cicatrice
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
După câțiva pași am văzut nălucind printre arțari o mare pată gălbuie, arsă de soare. Probabil, asta văzuse și Eleonora. M-am agățat într-un mărăcine, dar n-aveam chef să întîrzii. M-am smuls, plătind nerăbdarea mea cu o zgârietură zdravănă. Când am ajuns la marginea pădurii, am zărit mai întîi, uluit, figura Eleonorei. Arăta ca o mască pe care se lățea un râs înfricoșător ce-i schimonosea trăsăturile. Am rămas cu ochii pironiți la această mască imbecilizată care-mi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
înec, nu se ajuta cu nimic, i se părea că face bine să zdruncine bieții mușchi, să tragă din bietele fibre, să-și zdrobească plămânii putrezi ca să ducă la maximum acea convulsie. Credea că va curăța astfel locul unde stau zgârieturile și sputele, dar avea nădejdea că tușea va reîncepe pentru ca prin dovada ei să i se manifeste iarăși o viață, care, în pauze, părea că-1 lasă vid, prea uscat, burete iescos, oase sunând a gol. îi trebuia suc. Doctorul era
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
speria mai ales gîndul că ar fi putut să fie amestecat Într-o Încurcătură și mai mare. Și strigătele răsunau mai departe, auzea clar țipetele celor două femei, se omorau acolo sus, fără Îndoială. Nilda Îi făcuse Vilmei fața numai zgîrieturi și acum Vilma o apucase de gît și o trîntise la pămînt. Tocmai atunci sosiră și bărbații. Intrară ducînd un pat pe care-l descărcaseră din Mercedes și dădură peste Palomino care făcea pe viteazul În grădină. Erau gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ar fi rău să despacheteze tabloul și să-l arate tuturor. A fost o idee nefericită, căci, de Îndată ce și-a văzut portretul, Vilma izbucni pentru a nu știu cita oară În plîns amintindu-și că acum fața ei era numai zgîrieturi. Și că avea un ochi pe jumătate Închis și corpul Îi ardea tot. Frumoasa metisă gemea fără Întrerupere, stînd Într-un picior și cu veșmintele rupte care-i dezgoleau corpul acoperit de zgîrieturi. Nilda Îi ținea isonul vărsînd șiroaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-și că acum fața ei era numai zgîrieturi. Și că avea un ochi pe jumătate Închis și corpul Îi ardea tot. Frumoasa metisă gemea fără Întrerupere, stînd Într-un picior și cu veșmintele rupte care-i dezgoleau corpul acoperit de zgîrieturi. Nilda Îi ținea isonul vărsînd șiroaie de lacrimi; de ce plîngea mai tare, de aceea simțea durerile, fiindcă buza de sus Îi era despicată În două, umflată, hidropică, plină de sînge. Trebuia să urce cît mai repede În camera unde era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tăiară mai Întîi drumul, apoi, cînd el se năpusti asupra lor, Îi dădură cîteva palme, Îi acoperiră ochii ca să nu vadă și-i astupară gura ca să nu-i poată blestema și-l duseră pe sus În camera lui. Avea cîteva zgîrieturi pe față, una chiar lîngă ochi, pe care i-o făcuse Vilma Încercînd să opună rezistență. Șorțul ei era făcut ferfeniță. Așa stăteau lucrurile cînd sosiră Susan și Juan Lucas, frînți de oboseală după o zi petrecută cu Lang și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Lucas tată vitreg, dar n-a putut Îngădui să-Î strice povestea despre nepoata lui Beethoven. A urmat provocarea, Încăierarea, după ce s-au terminat orele și ca urmare a trebuit să se ducă la lecția de pian de după-amiază cu o zgîrietură Îngrozitoare pe obraz. „În realitate, darling, a fost ideea mătușii Susana“, Îi explică Susan, cînd Julius, Întorcîndu-se după prima, zi de școală, o acuză pur și simplu de Înaltă trădare, reproșîndu-i faptul că Îl pusese Într-o situație extrem de neplăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ai avut ghinion și nimic mai mult“, Îi spuse, dar atunci băgă de seamă că avea sînge În palmă, Îl sili să i-o arate: un fleac, probabil a căzut cu sticla În mînă, nu era nimic serios, o simplă zgîrietură. Dar, văzînd că ei descoperă că are mîna Însîngerată, Bobby se simți din nou cuprins de mînie: „Îl omor! Îl omor! Carlos! camioneta!“ Dădu să se ridice, cînd Susan se uită În sfîrșit În ochii lui și se repezi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i spună, dar ea i-o luă Înainte repetînd vorbele din ajun, că domnișorul Santiago o s-o siluiască pe Vilma, tocmai În clipa cînd se ivea Țanțoșa strigînd că domnișorul Bobby merita o bătaie zdravănă și avînd fața plină de zgîrieturi. Carlos simți un fior, ba mai rău: simți că fiorul ăsta se lega printr-un fir inexplicabil și rece cu un alt fior din bucătăria palatului vechi, pe același fir se Întoarse tremurător În noua bucătărie și la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
s-o pregătească, dar Karin nu auzi nimic. Stătea în fața unui cuib de cabluri și monitoare. Pe pat zăcea un ghem de bandaje albe. În încâlceala de tuburi era o față, umflată și colorată în toate nuanțele curcubeului, acoperită de zgârieturi. Buzele și obrajii lui însângerați erau spuziți cu pietriș incrustat în piele. În părul încâlcit se vedea o bucată de țeastă din care țâșneau fire. Fruntea părea că îi fusese lipită de un grătar încins. Într-un halat subțire, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
șaptezeci și cinci, șaptezeci și două de kilograme. Pierduse destul de mult sânge, mai ales din cauza unei tăieturi între a treia și a patra coastă, unde se înfipsese în țeapa unei imitații de cască prusacă, fixată pe schimbătorul de viteze al mașinii. Avea zgârieturi adânci pe scalp și față. Brațul drept îi era dislocat; prezenta fractură de femur drept. Restul corpului era foarte zgâriat și tumefiat, dar altfel era uimitor de întreg. —Aici, în statele de câmpie, folosim adesea cuvântul „miracol“, doctore Weber. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o să se înfurie și o s-o alunge. Dar el nici măcar n-o observă. Era hipnotizat de „Casa cu copaci“ a lui Cézanne. Degetele Barbarei se odihneau pe imagine, confundându-se cu trunchiurile copacilor. Mark își apropiase capul de pagină, urmărind zgârieturile lăsate de spatulă. Se lupta cu imaginea, iar ceva dinăuntrul lui se sforța să iasă la suprafață. Karin înțelese imediat cu ce se luase la trântă: vechea lor fermă, refugiul din anii nesiguri ai copilăriei lor, casa pe care tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trei. Doamne, căcat. Amândoi prietenii se uită la Mark. Rupp se prinde de genunchi, Duane de umăr. Ești bine, frate? Fir-ar să fie, eram duși. Terminați. Dar nu s-a întâmplat nimic, zău acuma. Mașina n-are nici măcar o zgârietură, iar cerbul o să-și revină. Nu-și dă seama de ce vor ei să-l vadă așa supărat. Drăcia dracului, turuie întruna Duane, surescitat. Eram kaput. Era momentul să încasăm asigurările de viață. Cum dracu’ ai făcut asta? Ai virat înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
încăperea învîrtindu-se, iar cînd îi închidea, simțea cum se prăbușește. Cineva bătea în ușă cu pumnii și cîteva voci strigau: „Deschide ușa“, dar el răspundea: „Plecați, mi-e frig“, și după o vreme plecară. Mai tîrziu auzi niști bătăi și zgîrieturi atît de ciudate, că se ridică. Bătăile erau însoțite de strigăte slabe:“Dă-mi drumul!“ și de vîjîitul unei rafale de vînt. Dincolo de sticla neagră era o față albă care dădea din gură, și fu cuprins de o teroare superstițioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stînci mai abrupte și trebuie să se agațe de stînci desprinse din vîlcele, care se prăbușesc și alunecă. Pe ultimii metri cade și se întinde pe ferigile uscate, zicîndu-și: Mă doare și nu-mi place. Pe un picior are o zgîrietură care sîngerează și îl doare umărul. Se simte lipicios și transpirat, inima îi bate cu putere și își zice: Trebuie să fac o baie. își dă jos rucsacul, paltonul, haina, puloverul, apoi i se face frig și coboară pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
O parte era amenajată ca un parc deosebit de îngrijit. Parcul acoperea câteva hectare și urca până la arborele ― vilă. Coborând să vadă, constată că parcul începea cu o grădină amenajată într-o scobitură de circa șase metri în trunchi. O simplă zgârietură în raport cu masa enormă a acestuia. Dar era arhisuficientă pentru o minigrădină de basm, plină de tufișuri înflorite alcătuind un amalgam de culori feerice. Florile gigantice își înfoiau petalele atât de intens colorate încât păreau luminoase. În mod sigur Venus era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
O parte era amenajată ca un parc deosebit de îngrijit. Parcul acoperea câteva hectare și urca până la arborele ― vilă. Coborând să vadă, constată că parcul începea cu o grădină amenajată într-o scobitură de circa șase metri în trunchi. O simplă zgârietură în raport cu masa enormă a acestuia. Dar era arhisuficientă pentru o minigrădină de basm, plină de tufișuri înflorite alcătuind un amalgam de culori feerice. Florile gigantice își înfoiau petalele atât de intens colorate încât păreau luminoase. În mod sigur Venus era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de proprii. Mâna lui ca fotografiată pe dinlăuntru! Ce cutremur o fi simțit în suflet, nu se poate închipui! Așa că domnul Röntgen a fost primul muritor din univers care s-a văzut pe dinlăuntru, fără să-și facă măcar o zgârietură. La asta, colegul Pavel, cu o sensibilitate mai curând artistică decât științifică, a spus că, gata, pentru el hipnotismul e de-acum lucru dovedit, probabil că tot printr-o rază nevăzută se transmite. Iar cel care semna Marwan a povestit
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pălmuță, gata, te provoc la duel! Uite ce-i, dumneata mă faci să-ți spun ce cred: e un omor! Fiindcă să vrei cu orice preț să duelezi cu unul care n-are obișnuința asta, și-apoi, în loc de-o zgârietură, să-i bagi spada-n burtă se cheamă asasinat! Duelul e-o instituție medievală și mă surprinde că o fire sensibilă ca a dumitale, un om cu suflet de artist, o poate aproba. — Să nu-mi spui, domnule Neculai, că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
e prea greu pentru mine.” Mișcat de cuvintele copilului, șoferul a înghițit cu greu nodul pe care-l simțea în gât. Rapid, el a ridicat copilul handicapat înapoi în scaunul său, apoi a luat o batistă și i-a bandajat zgârieturile și tăieturile. Totul arăta ca și cum ar fi făcut o treabă bună. „Mulțumesc și Domnul să te binecuvânteze” i-a spus copilul recunoscător, străinului. Prea mișcat pentru a mai putea vorbi, omul pur și simplu a privit copilul cum împingea scaunul
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
ca o lumină zdrobită, numai că nu rămaseră nici un fel de sfărîmături, nimic afară de aerul gol. Unde stătuse obiectul, pe colțul mesei, nu se mai afla acum decît pătura pe care o așternuse peste birou, ca să-i protejeze tăblia de zgîrieturi. Hedrock aruncă pătura înapoi în dormitor, și apoi rămase o vreme nehotărît cu inelul în palmă. Îl puse în cele din urmă într-o cutie de metal, împreună cu alte trei inele și potrivi mecanismul cutiei în așa fel încît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
un ceasornicar din Râmnicul Sărat și care între timp plecase la Botoșani, de unde a fost adus ca martor, pentru a recunoaște ceasul în cauză. A recunoscut ceasul ,,Pobeda’’ pe care îl reparase, precizând că pe capac trebuia să aibă o zgârietură de șurubelniță pe care o făcuse el din greșeală. S-a dovedit astfel că acesta era ceasul victimei. După terminarea cercetărilor și pe baza probelor administrate,dosarul cauzei a fost trimis la Procuratură. În urma județcării cazului, autorul Stere Petre a
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
a magazie, cu o singură fereastră, năpădită de păianjeni și pătată de muște. Înlăuntru nu era nimeni. Doar iarna se strângea lumea acolo. Acum, pescarii stăteau toți afară, la niște măsuțe de tablă vopsite cândva în alb și pline de zgârieturi. Fiecare avea dinainte o ceașcă de aramă. Am zis politicos "bună ziua", dar nu mi-a răspuns nimeni. De la măsuța lui, de care erau rezemate două puști de vânătoare, Dinu se întoarse spre mine. ― Nu-ți răci gura degeaba. Tot nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Nu era foarte ușor să înaintezi. Bălăriile creșteau ca într-o boală. Se uscau în picioare, în timp ce altele, tinere, năvăleau dedesubt, amestecîndu-se, încîlcindu-se; trebuia să-mi fac loc mereu cu mâinile și cu picioarele și m-am umplut repede de zgârieturi. Înjuram de câte ori mă plezneau ierburile înalte peste ochi, dar îmi plăcea să mă simt ca un explorator; era, într-un fel, primul meu contact cu jungla. Uneori totul amuțea în jur; apoi sufla vântul și bălăriile se umpleau de zgomote
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]