360 matches
-
lui Jesper, cel mai bun prieten al lui Thomas, avea părul roșu; Thomas credea că asta fusese cauza Îndobitocirii lui Castor - Thomas era Pollux, așa erau numiți de către o parte din cunoscuți cei doi. Din Dioscur, Castor ajunsese cățel, doar zgardă nu-i pusese Messalina lui, pentru că acesta era numele de scenă al stăpînei. Din semizeu, sclav! Dar Jesper doar atunci fusese fericit sau cel puțin așa părea; se angajase apoi În Legiunea Străină pentru a muri; roșcata, de fapt, Îl
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
spuse, Nu uita să vezi ce-ți mai face câinele, Deocamdată nu e decât un câine care a venit la noi și a crezut că se poate feri de ploaie în cușcă, poate e bolnav, sau rănit, poate are pe zgardă numărul de telefon al persoanei care trebuie sunată, poate e al unui om din sat, poate că l-au bătut și a fugit, dacă așa s-a întâmplat, mâine dimineață nu va mai fi aici, știi cum sunt câinii, stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
olarului avansă ușor spre urechea din partea lui și o mângâie. Câinele făcu și ultimul pas, Găsit, Găsit, rosti Cipriano Algor, nu știu ce nume purtai înainte, de acum numele tău va fi Găsit. Doar în clipa aceea observă că animalul nu avea zgardă iar blana nu era cenușie, ci plină de noroi și de resturi vegetale, mai ales labele și pântecele, semn mai mult decât probabil al unor aspre traversări de câmpuri cultivate și de pustietăți, nu al unuia care ar fi călătorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
toate păpușile care se vor strica, poate așa te voi convinge să mă lași să te ajut, Nu vorbim despre asta, du-te la experiența ta pedagogică. Marta ieși din olărie și, fără să spună un cuvânt, desprinse lanțul din zgardă. Apoi, făcu câțiva pași spre casă, se opri fără să-i dea atenție. Câinele o privi și se întinse pe jos. Marta mai avansă câțiva pași, se opri din nou, și imediat, hotărâtă, intră în bucătărie, lăsând ușa deschisă. Câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe marginea planșei unde se uscau asirienii cu barbă. Marta deschise ușa și ieși. Câinele își coborî rapid labele și rămase pe loc, așteptând. Nu avea motive să fugă, conștiința nu-l acuza de nimic rău. Marta îl apucă de zgardă și, din nou, fără să pronunțe nici un cuvânt, îl prinse în lanț. Apoi intră din nou în bucătărie și închise ușa. Pariul era că Găsit se va gândi la cele întâmplate, se va gândi sau va face ce obișnuiește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cum se întâmplase altădată, semn că, în sfârșit, nu se schimbase nimic în viața lui, că ziua de azi va fi la fel ca cea de ieri, cum este visul constant al câinilor. Se miră că i s-a pus zgarda, nu era obișnuit când călătoreau, dar mirarea crescu, deveni confuzie, când stăpâna și stăpânul mai tânăr veniră să-l mângâie pe creștet, în timp ce murmurau cuvinte de neînțeles printre care propriul nume Găsit răsuna în mod neliniștitor, deși ce-i spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de rău, O să venim să te vedem într-o zi. O atingere ușoară îl făcu să înțeleagă că trebuia să-și urmeze stăpânul, situația redevenise clară, furgoneta era pentru ceilalți stăpâni, cu acesta va merge pe jos. Chiar și așa, zgarda continua să-l surprindă, dar era vorba de un amănunt fără importanță. Când vor ajunge pe câmp, stăpânul îl va lăsa liber ca să alerge după orice animal viu care-i va apărea înainte, chiar dacă nu era decât un fleac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ai grijă de el ca și cum ar fi al dumitale, O să-l îngrijesc mai bine decât dacă ar fi al meu, pentru că e al dumitale. Fără să se gândească ce face, poate pentru a-și potoli nervii, Cipriano Algor trăsese de zgarda câinelui. Cred c-ar trebui să cer scuze, spuse, De ce, Pentru că nu am fost întotdeauna bine-crescut față de dumneata, Memoria mea își amintește alte lucruri, după-amiaza când ne-am întâlnit în cimitir, ce-am vorbit despre toarta desprinsă a urciorului, venirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
meditațiilor. Cipriano Algor spuse, Trebuie să plec, mă așteaptă, Așa ne despărțim, întrebă Isaura, Vom veni din când să vedem ce face Găsit, să vedem dacă mai e în picioare casa, nu e un adio pentru totdeauna. Apucă din nou zgarda și i-o dădu Isaurei, Îl las în mâinile dumitale, e numai un câine, totuși. Nu vom ști niciodată ce ontologice considerații se pregătea Cipriano Algor să dezvolte după conjuncția pe care o lăsă suspendată în aer, pentru că mâna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dădu Isaurei, Îl las în mâinile dumitale, e numai un câine, totuși. Nu vom ști niciodată ce ontologice considerații se pregătea Cipriano Algor să dezvolte după conjuncția pe care o lăsă suspendată în aer, pentru că mâna lui dreaptă care ținea zgarda, se pierdu sau ajunse în mâinile Isaurei Madruga, femeia pe care n-a vrut s-o includă în prezentul lui și care, cu toate acestea, îi spunea acum, Țin la dumneata, Cipriano, știi că țin mult la dumneata. Zgarda alunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ținea zgarda, se pierdu sau ajunse în mâinile Isaurei Madruga, femeia pe care n-a vrut s-o includă în prezentul lui și care, cu toate acestea, îi spunea acum, Țin la dumneata, Cipriano, știi că țin mult la dumneata. Zgarda alunecă pe jos, simțindu-se liber, Găsit se îndepărtă ca să adulmece o draperie, când curând își întoarse capul văzu că vizita luase o altă turnură, nu mai e simplă politețe îmbrățișarea, nici sărutările, nici respirația întretăiată, nici cuvintele care, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mă voi întoarce, trebuie să existe o soluție pentru noi, Singura soluție este să rămâi, spuse Isaura, Știi bine că nu pot, Te vom aștepta aici, Găsit și cu mine. Câinele nu înțelegea din ce motiv femeia îl ținea de zgardă, mergând tustrei spre ușă, semn evident că el și stăpânul lui vor pleca în sfârșit, nu înțelegea din ce motiv zgarda încă nu trecuse în mâna celui care, de drept, i-o pusese. Panica îi urca în gât, dar, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pot, Te vom aștepta aici, Găsit și cu mine. Câinele nu înțelegea din ce motiv femeia îl ținea de zgardă, mergând tustrei spre ușă, semn evident că el și stăpânul lui vor pleca în sfârșit, nu înțelegea din ce motiv zgarda încă nu trecuse în mâna celui care, de drept, i-o pusese. Panica îi urca în gât, dar, în același timp, membrele îi tremurau din pricina excitației rezultând din planul pe care instinctul deodată i-l dicta, de a se elibera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Piața Hipodrom. Când descinse în siguranță, se despuie de veșminte și în fata preșcolarilor se masturbă schimonosită de plăcere cu mâna unui copil. Un medic pensionar, care-și făcea zilnic rondul cu dalmațianul în lesă printre tarabe, eliberă câinele din zgardă și, cu o plăcere nazistă, porni să biciuiască animalul, apoi pe fiecare preșcolar în parte care-și ventila educatoarea cu batista și-i ștergea fața de transpirație, adunând cu palmele micuțe gemetele și așezându-le cu grijă în ghiozdanul multicolor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
xerox, niciodată vreun elev să-și aduleze profesorii sau părinții să nu fie niciodată în afară de părinți și călăi specializați cu parfum de medic, la fel îngerii se rugau pentru oameni, la fel pisicile mieunau în călduri și câinii smulgeau de zgardă stăpânii. În pâlpâirea stroboscopică a fulgerelor peste piața cuprinsă de întunericul țâșnind ca artezienele de petrol, se întrepătrunseră și personajele de pe monitorul TV din Parcul Monument, la patru stadii distanță de piața noastră, un spațiu invadat de talk show-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tot... Dar eu știam că, nevăzuți, ochii stăteau mai departe la pândă. Scrisoare în Si violet B ună seara! salutau gunoierii la ora 1 din noapte, pubelele, mormanele de gunoaie, cadavrele câinilor de companie călcați de mașini sau spânzurați de zgarda antipurici pe când erau părăsiți și legați de clanțele cârciumilor și magazinelor. Bună seara! le răspundeau vesele gunoaiele și cadavrele precum și becurile cu lumina palidă pentru poeții nebuni și obsedații sexual, creând prin jocul umbrelor, fantasmele dorite și de unii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și nu putem să-l condamnăm pe Davirum la moarte sigură. Guvernul ar acoperi repede povestea asta cu ceva ce poate să pară verosimil și planul lui ar merge în continuare. Orice am face, până anul viitor, toți vom avea zgardă la gât. Nu și dacă stricăm fabrica de zgărzi, spuse amuzat Alexandro. Și cum ai vrea să facem asta? întrebă vizibil enervat Marius. Ai idee câte laboratoare CercG sunt în lume ? Exact cincisprezece, spuse serios Fernand. Sau cel puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
moarte sigură. Guvernul ar acoperi repede povestea asta cu ceva ce poate să pară verosimil și planul lui ar merge în continuare. Orice am face, până anul viitor, toți vom avea zgardă la gât. Nu și dacă stricăm fabrica de zgărzi, spuse amuzat Alexandro. Și cum ai vrea să facem asta? întrebă vizibil enervat Marius. Ai idee câte laboratoare CercG sunt în lume ? Exact cincisprezece, spuse serios Fernand. Sau cel puțin de atâtea știe tata și Ministrul. Fiecare laborator are în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
89, de dragul libertății, că noi luptăm pentru ea... Luptați punându-vă brățările alea?, cum luptați și cum liberi?, adică, ce vreți?, ce vrei tu, victoria mea din ’89?... Mami, pe mine mă ții în laț ca pe un câine cu zgardă, mă ții legată și tu, și societatea, în loc să vă luați viața în mâini, să vă gândiți la sufletul vostru, voi sunteți stăpâniți de obiecte, de case, de mașini, de bani, depinde cum e cazul și persoana, obiectele astea au devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la ea, nu râde... hâââm... Nu mai era, la 16 ani, dodoloața de la trei, acuma era o blondă subțire, înaltă, cu picioarele foarte lungi. Purta însă la mână cureaua aia de piele neagră, cu ținte de metal, trunchiuri de con, zgardă, cum spunea ea, copilăăă!!!, am țipat la ea, dacă te văd fără cureaua aia la mână, întineresc... În vizita aia, Străinul i-a vorbit fetei despre arhitectură: (Scena discuției dintre cei doi, fie pe ecran, fie în lumini, separat, în dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
umplut castronul alb cu salată de roșii cu ceapă. Mâncăm toți trei salată de roșii cu brânză și bem ceai. Sunt pregătit să fac turul meu zilnic pe străzile din jurul casei. ,,Oligofrenule!,, Îmi strigă o puștoaică obraznică, care duce de zgardă un câine negru și lățos. O cunosc, locuiește lângă Policlinică. Nu-i răspund: Îi arăt cerul și pantalonii mei de clown. Largi și Încăpători, ca la circ, acolo unde clownii Își vâră În ei instrumente muzicale, animale, baloane... ,,Ai dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe Twenty-Third Street, dar n-ar ghici niciodată că viața poate fi așa de dulce într-un apartament dublu pe Bank Street, cu un coș nou, o stăpână scumpă și iubitoare, cu toată mâncarea pe care o mistui și o zgardă nouă și frumoasă care să spună lumii că acum banii îi stau pavăză și că n-o să-l mai fută nimeni la cap. Nu, zău că e o frumusețe, am spus. A fost încântată. Mi-a mângâiat mâna, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Shadow părea să fie într-o stare ciudată, botul lung îi tremura și-i clănțănea, în timp ce o labă moale arăta, arăta spre nord. În el intervenise o schimbare de natură fizică, un detaliu pe care nu reușeam să-l reperez. Zgarda, îi dispăruse zgarda. Un singur ceas petrecuse în junglă și fusese atacat, jefuit - despuiat de tot ce avusese, fără nume. S-a întors spre mine cu ochi apatici și s-a uitat într-o parte. Tocmai se pregătea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fie într-o stare ciudată, botul lung îi tremura și-i clănțănea, în timp ce o labă moale arăta, arăta spre nord. În el intervenise o schimbare de natură fizică, un detaliu pe care nu reușeam să-l reperez. Zgarda, îi dispăruse zgarda. Un singur ceas petrecuse în junglă și fusese atacat, jefuit - despuiat de tot ce avusese, fără nume. S-a întors spre mine cu ochi apatici și s-a uitat într-o parte. Tocmai se pregătea s-o pornească ușurel spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
noului curent”. Este la fel de posibil însă ca, în pofida autopersiflării sarcastice, a metaforelor iconoclaste, antiromantice, a unui imagism aproape „fauve” și a prezenței unor elemente de civilizație modernă (trenul, sirenele), poemul din scrisoare — un lamento postsimbolist, laforguean, cu elemente de Geigenhumor („zgardă, scutură-te de peron”) — să nu fi fost trimis dadaiștilor în vederea traducerii și eventualei „omologări”... El pare a transmite mai degrabă distanța sufletească a autorului față de entuziasmul prietenilor săi de departe, golul metafizic din spatele decorului modern, „colorat” al unei gări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]