24,729 matches
-
ca și cum clădirile s-ar fi culcat aplatizate ca și cum o lamă ar fi tuns chilug orașul Era o duminică de sfârșit de mileniu și era atâta ură la rigolă și era pregnanța unor spectre suspecte Era un proces de carbonizare a zidurilor era un sfârșit fără început Era un ghetou și-n ghetou eram eu copil și-n copil era Iisus. Măștile lui Dumnezeu încerc să scriu un poem și renunț: sunt posac infertil găunos Recitesc atunci altul vechi scris în vremuri
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
borurile călduroase ale imensei pălării și plutesc dezamăgite peste acoperișurile de rugină ale celor trei case din fața agenției de știri în care lucrează Gil, cu ochii lipiți de ecranul pâlpâitor. * în același timp, la nici un km mai încolo, pe strada Ziduri Moși, locuiește Maimuțu, un băiat de aceeași vârstă și de aceeași înălțime cu Gil. Spre deosebire, însă, acesta habar n-are ce se petrece-n lume. Maimuțu face pași măsurați, privindu-și vârfurile neatinse ale pantofilor, aranjându-și încă o dată șuvița
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
neatinse ale pantofilor, aranjându-și încă o dată șuvița mătăsoasă în spatele urechii și ridicând ochii spre reclama roșie de deasupra clădirii de ceară, în care lucrează Gil, și care pentru el nu este decât Vodafone-le. Maimuțu trece strada și caută cu privirea zidul galben de care stă rezemată o fată. își ține o talpă lipită pe zidul clădirii și privește în direcția lui, pe care l-a văzut de cum a intrat în bulevard. Părul i se furișează pe lângă gluga hanoracului, iar mâinile apasă
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
reclama roșie de deasupra clădirii de ceară, în care lucrează Gil, și care pentru el nu este decât Vodafone-le. Maimuțu trece strada și caută cu privirea zidul galben de care stă rezemată o fată. își ține o talpă lipită pe zidul clădirii și privește în direcția lui, pe care l-a văzut de cum a intrat în bulevard. Părul i se furișează pe lângă gluga hanoracului, iar mâinile apasă cu încrâncenare în buzunarul blugilor căzuți sub buric. Maimuțu își aduce aminte nodulețul din
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
După ce că venise, în loc să zică merci el părea pus pe harță. îi băgase unghia în gât și-n secunda doi simțise o detunătură neașteptată în moalele capului. Atât. Și i se și rupsese filmul. Soarele cădea alene peste reclama roșie, în josul zidurilor palide, peste cei doi oameni care păreau să se îmbrâncească, văzuți prin lentila camerei, pe care Alex o răsucise cu o singură mână. De la fereastra apartamentului, ochiul lui avid, trece cu viteză până la clădirea agenției de știri, deasupra căreia tronează
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
îmbrâncească, văzuți prin lentila camerei, pe care Alex o răsucise cu o singură mână. De la fereastra apartamentului, ochiul lui avid, trece cu viteză până la clădirea agenției de știri, deasupra căreia tronează o reclamă la Vodafone. între tufele de crizanteme și zidul galben, doi oameni, un băiat și-o fată, se îmbrâncesc. Alex ia, la început apropiindu-se lupește, imagine cu imagine, până când dă cu ochiul de șarpele care iese din blugii căzuți sub buric. E un șarpe zâmbitor, cu o buză
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
ochiul de șarpele care iese din blugii căzuți sub buric. E un șarpe zâmbitor, cu o buză întinsă, ca o autostradă în zorii zilei. Băiatul pletos o apucă de umeri pe fata cu șarpe și-o izbește cu capul de zidul clădirii. Alex filmează fugitiv bulevardul care pare adormit, sub convoiul lent de mașini. Apoi se întoarce la cei doi. Acum capul fetei este mânjit de sânge, iar Alex apropie cât se poate, până când prinde smocurile de păr năclăite. Pletosul e
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
un cap de șarpe, cu ochi imenși. Gil aruncă un ochi expert peste fața speriată a lui Maimuțu, care traversase imediat strada largă, printre șirul de mașini. Apoi se mai uită o dată la momentul crimei: o izbise cu ceafa de zidul galben al agenției, de cel puțin cinci ori. Se uita la ea, mișcându-și repede buzele, iar ea îl privea direct în ochi, mai întâi mirată, apoi indignată și pe urmă somnolentă. Și deodată îi cădea capul. Gil nu se
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
muzică: șușoteala și fluierul curentului pe sub uși, șuierul vântului pe acoperișul de tablă, vuietul mării ritmat de bătăile valurilor în mal, geamătul geamandurii. Copil încă fiind, războiul m-a alungat din acea casă. Dar cele mai multe amintiri reînvie, trăiesc, cresc dintre zidurile ei. Poate și pentru că acolo - între profunzimile Mării și furtunile echinoxului - am deschis ochii spre albastrul de Voroneț, iar urechile spre acvaticul Debussy și tumultul wagnerian. Acensorul O "enciclopedie" a casei! O revăd în minte ca într-un Larousse ilustrat
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
au văzut tatăl ridicând ditamai ascensorul de patru persoane rămas în pană? Sus, în pod, în cabina motorului, Tata învârtea un volant imens, cât roata locomotivelor cu aburi, otgonul de sârmă se încolăcea pe un tambur până ce "pasagerul" oprit între ziduri striga: "Stop!", când ajungea la nivelul unui etaj și putea să iasă. Era un urcuș lent, anevoios, exasperant, doi-trei centimetri la fiecare învârtire a volantului. Dar nu mi-era frică chiar dacă rămâneam singur, blocat în cușca liftului. Știam că Tata
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
Mariana Filimon Fîrî mare Prin gânduri trece un nor nisipos învăț să trăiesc fără mare zările se deschid într-o ramă albastră cu luciul de lacrimă fără să-mi fie milă de mine ci doar de fisura din zid cum e să trăiești fără mare zac în patul străin și aflu că oasele mele adoră o piatră suavă prin care pulsează lumina la fel ca o inimă Eșafod Sub cearcăne încă o pereche de ochi încă o pereche de
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
La Papagal“, se înghesuie lumea, iese afară în stradă, acolo unde trăsurile circulă cu capotele deschise. Pe o firmă se poate citi cu litere roșii reclama unui magazin de confecționat fuste. Pe urmă, strada Lipscani se îngustează printre fațade și ziduri și se refugiază într-un punct, sub cupolele unei clădiri foarte dichisite, și e caldă și galbenă ca mălaiul, emanând tihnă și o nonșalanță văratecă, poate un mic Paris, dar unul - așa se vede cel puțin pe cartea poștală a
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
să locuiesc, era spart chiar în mijlocul drumului. Pietrele smulse grosolan zăceau într-o stivă acoperită de noroi și murdărie de-a lungul gropii. Trotuarul, reparat de nevoie, dădea într-o piață, un triunghi neregulat format din bifurcarea aleii, mărginită de ziduri și garduri. Casele părăginite se ațineau în umbra subțire a copacilor bolnavi, ale căror crengi așezau pe ele contururi mai moi și frunzele palide aruncau pete livide peste verdele rărit. Portaluri orientale clasice, coloane, ornament din stuc, se înghesuiau între
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
grădină, i-a ordonat birjarului să aducă bagajele înăuntru, a împins ușa care peste zi rămânea deschisă și l-a rugat pe tata-mare să intre primul; dalele, stropite de curând, duceau de-a lungul unui răzor de trandafiri, ce mărgineau zidul terenului, la intrarea laterală a casei impozante purtând amprenta Jugendstil-ului vienez. Intrară în holul de la intrare. — Bagajul va fi dus în camerele dumneavoastră, probabil că sunteți obosit de călătorie, spuse Leo Schachter, în timp ce urcau cele trei trepte ce dădeau
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
ori să strige „au”, parcă ar fi fost din nou tânără. Și atunci ieșea din casă, ușoară, mândră de ușurința cu care călca. Când umbli pe jos lucrurile se văd altfel, cu altă viteză. Observi că e iederă pe un zid unde altădată nu era, descoperi că begonia de pe o scară crescute cu aproape o palmă de la ultima trecere pe acolo, că o anumită fereastră are aproape mereu o pisică ce doarme în spatele geamului. Sau că, la o casă scoasă în
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
estompat de vreme și aproape pierdut în uitare, este aura de mister a existenței. Din această fotografie n-a rămas mare lucru, aproape tot fundalul s-a risipit, persoanele au început să dispară. Fundalul: un colț de grădină cu un zid de piatră, câteva pete întunecate ce mi se par a fi arbuști sau arbori, parcă și niște flori, ceva mai aproape, în stânga, cândva probabil în alb și negru, acum, în cafeniu și cenușiu. Persoanele: bunica mea la cinci sau șase
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
ținută în brațe de tatăl ei, mama ei în picioare, aplecată asupra lor. Bunica mea pare blondă, are ochii umezi, o rochiță albă, stă în brațele tatălui ei, care la rândul lui se sprijină, cu guler tare și mustață, de zidul de piatră. Se vede că începe să chelească, se văd câteva riduri. Mama bunicii poartă părul strâns într-un fel de coc, schițează un zâmbet forțat undeva între ceea ce ar trebui să fie bărbia și ceea ce ar trebui să fie
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
partea de jos a pantalonilor. Trei fantome din alte vremuri, alcătuite din uitare și tăcere. Mai ales din tăcere, pierzându-se încetul cu încetul în indiferență, într-un nor nedeslușit, depărtându-se dincolo de amintire, unde nu le mai pot ajunge. Zidul de piatră pesemne că s-a risipit și el, casa din care făcea parte zidul s-a năruit, ba chiar și strada a dispărut. Dar fetița rămâne blondă, cu ochii umezi și rochița albă. Nici unul dintre ei nu zâmbește, nu
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
Mai ales din tăcere, pierzându-se încetul cu încetul în indiferență, într-un nor nedeslușit, depărtându-se dincolo de amintire, unde nu le mai pot ajunge. Zidul de piatră pesemne că s-a risipit și el, casa din care făcea parte zidul s-a năruit, ba chiar și strada a dispărut. Dar fetița rămâne blondă, cu ochii umezi și rochița albă. Nici unul dintre ei nu zâmbește, nu se aud bile de biliard la catul de sus, nu mai sunt cadeți sub fereastră
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
lui Bachelard, după care „un adevărat poet” dorește ca „imaginația să fie o călătorie”. Imaginarului cosmic i se substituie un imaginar al „călătoriei poetului prin lume”, cu astfel de adnotări: „Sub greutatea întunericului, focul/ se retrăgea în crengile ude./ Dinspre zidul neîntrerupt al porumbului/ venea frig și o neliniște/ pătrunsă de foșnete și alunecări,/ și zidul mereu mai înalt/ se apropia, împingîndu-ne/ spre ochii, și ei neliniștiți, ai focului.// Dar pe-aproape se auziră caii păscînd;/ cîmpia se înclina ca un
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
cosmic i se substituie un imaginar al „călătoriei poetului prin lume”, cu astfel de adnotări: „Sub greutatea întunericului, focul/ se retrăgea în crengile ude./ Dinspre zidul neîntrerupt al porumbului/ venea frig și o neliniște/ pătrunsă de foșnete și alunecări,/ și zidul mereu mai înalt/ se apropia, împingîndu-ne/ spre ochii, și ei neliniștiți, ai focului.// Dar pe-aproape se auziră caii păscînd;/ cîmpia se înclina ca un leagăn. Cînd unul din cai sărea stîngaci/ pe împiedicatele picioare dinainte,// Prin sfîșierea zorilor, prin
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
lui homo patiens, rămîne statornică năzuința către divorțul de materie. Năzuință potențată (oarecum sensibilizată, umanizată) în urma armistițiului cu lumea fenomenală. Irealizarea începe cu propria alcătuire somatică a făpturii auctoriale: „Prin anotimp străin, la ceasul/ cînd aburi ca sudoarea curg pe zidurile lumii,/ vîrtej țîșnit sub pasul meu de frunze/ asurzitor învăluindu-mă./ Cu ochii închiși, oprit în spaima tandră/ eu am rămas cu haita-n răsucire:/ limbi roșii, boturi în ocol, și rug/ suind pe căi de fum spre cer.// Neașteptată
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
adică anul dinaintea plecării familiei tatălui meu către Statele Unite, cînd el avea opt ani. Documentele arătau că familia sosise în Viena călătorind dinspre Bucovina, o regiune misterioasă din Carpații Meridionali, care în acea perioadă aparținea Imperiului Austro Ungar... Rezemat de zidul hotelului clujean, Barry Gifford privea prin ochelarii negri, opaci, în direcția unde își imagina că se află „misterioasa regiune”. Imediat după terminarea festivalului, împreună cu Vinnie (prieten al scriitorului, menționat deseori în proza lui Gifford al cărui filon memorialistic stă la
În căutarea tatălui pierdut by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13223_a_14548]
-
Camus primește Premiul Nobel; - 1 ian. ’59, Fidel Castro preia puterea în Cuba; - 12 apr. ’61, Yuri Gagarin, 27 de ani, este primul om care rămâne în spațiu 1, 48 h, la bordul lui Vostok; - 13-14 aug. ’61, sovieticii înalță Zidul Berlinului; - 5 aug. ’62, moare Marylin Monroe; - 28 aug. ’63, Martin Luther King rostește celebrul său discurs I have a dream la Lincoln Memorial; - 22 nov. ’63, la ora 12:30 este împușcat J.F. Kennedy; - 14 oct. ’64, M.L. King
Istorie în imagini - retrospectivă L’Express - by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13222_a_14547]
-
Lewis; după câteva ore este găsit dopat și i se retrage titlul; - 3 iun. ’89, revolta studenților din Piața Tienanmen (celebra fotografie a studentului pironit în fața șirului de tancuri îi aparține lui Stuart Franklin); - 11 nov. ’89, la Postdamenplatz, cade Zidul Rușinii; - 3 oct. ’90, are loc unificarea Germaniei; - 29 aug. ’91, are loc căderea Sovietelor, L’Express titrează „Un monde nouveau”; - 1991, Irak-ul atacă Kuweit-ul, urmează intervenția Statelor Unite; - 9 dec. ’92, armata americană debarcă cu ajutoare în Somalia; - 1993
Istorie în imagini - retrospectivă L’Express - by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13222_a_14547]