403 matches
-
așa, ca să mă lămuresc. Adică tu vrei să spui că Elvis Presley e acum un elan ? Ellis a surâs, iar Zach și-a dat seama ce-l făcea să arate așa de copilăros. Dinții lui Ellis erau un șirag de zigzag-uri: parcă avea în gură munții Sawtooths în fază adolescentină. Să-ți zic ceva, fiule, a început Ellis. Când trăiești așa de mult pe malul unui râu, n-ai decât două posibilități. Fie ajungi să aștepți ca Dumnezeu să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
râvnă și barca a luat-o spre stânga. Danny și-a îndesat vâsla mai adânc și barca a virat spre dreapta. Brațele băieților s-au încordat și mai tare; competiția lor tăcută făcea ca barca să coboare pe Salmon în zigzag. Killum Point era ocupat de un grup de treizeci de persoane cu corturi. Nimic nu mai era la fel cum își aducea aminte Jina. Asta până când a auzit mugetul apei la Gunbarrel. Femeia i-a înșfăcat de veste pe Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
În mod ironic, singura dată când se simțise destul de puternică încât să contemple singurătatea a fost atunci când era cu Naji. Irene a părăsit tabăra. Dincolo de culme era o cărare care ducea către o vale îngustă. Irene a luat-o în zigzag, printre copaci, a traversat o albie de pârâu secată și l-a găsit pe Naji sprijinit de un bolovan. Soțul ei urmărea fumul care se unduia pe linia estică a orizontului. Irene a rămas în picioare, lângă el. Râul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
video și s-ar fi cuibărit alături de fiica ei, în timp ce Belle transforma Bestia în prinț. Era genul de noapte care n-are decât o singură folosință: să te trimită în casă, împreună cu persoanele pe care le iubești. Alice a făcut zigzaguri printre copaci, a escaladat bolovani, ba chiar a făcut echilibristică pe una dintre crevasele din canion, încercând să audă vocile de la celălalt capăt al conexiunii, ba chiar prețuind felul în care cei cu care voia să vorbească se băteau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
interiorul bisericii și care își pornise într-acolo sufletele. Cu un vuiet surd, imens, ascensiunea vocilor fu curmată... se auzi o chemare ascuțită ca un tăiș de lamă subțire, un sopran special, un glas fără sex, ca de arhanghel, urcând zigzagul unei slave, ca serpentina luminoasă a unui trăsnet. . . Apoi se așeză un ecou permanent, pe care-1 slujeau toate vocile scoborâte în mezzo. . .. Ici-colo o invocare debilă se urca de la tenor sau soprană și printre toți începu a trece panglica wneîntreruptă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
aer, am gîndit că nu m-oi mai rădica În veci de acolo!... Scena aceasta cu tunetele și cu fulgerele au descris-o mulți. Puhoi de lume se adunase Într-o seară În biserică. Dintr-odată, s-au pornit niște zigzaguri de lumini puternice și s-au auzit detunături dinspre altar. Mulți s-au prăbușit cu fruntea la pămînt, țipînd și acoperindu-și fața. Alții au rupt-o la fugă. După care Fecioara, cu Pruncul În brațe, precum o știau cu toții
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu lovituri mai repezi decât privirea putea să Înregistreze, se rotea, făcea salturi neașteptate, nu para nici o lovitură. Dar ochiul exersat al pictorului remarcă un alt lucru ciudat. Stilul de luptă al Umbrei era făcut din linii drepte și din zigzaguri exacte, ca niște forme geometrice. Așa ceva nu exista nicăieri. Nu era scrimă, nu era duel, era cu totul altceva. Era... era... imposibil... Alexandru tresări, deși nu Înțelegea nimic, căci totul se petrecea cu o iuțeală extraordinară. Era o formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și așa, și asta nu datorită banilor, ci pentru că tatăl ei urma să aibă În sfârșit, În sfârșit, o slujbă la mină. Asta a repetat Întruna la Întoarcere. Își răsucea capul și se strâmba caraghios, În vreme ce bici cleta avansa În zigzag. Deasupra lor, un stol de păsări zbura lent spre sud, mici triunghiuri negre care Își fâlfâiau aripile pe fundalul cerului albăstrui. Probabil că se duc spre locuri mai răco roase, a spus Adam, spre Australia, iar Neng a zis că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Mașa dezmățată, Îi urmă exemplul, scurgându-se de sub coada caprei ca o pastă lipicioasă pe podea. „Târfa!“ exclamă Mașa, aruncând cu găletușa de lapte În ea. Găletușa luă Însă o traiectorie ciudată și, În loc să aterizeze În capul Mașei-târfă, zbură În zigzag, lovindu-se În ecouri de crusta Mașei-ou, ce se sparse parcă de la sine și, odată cu ea, se topiră În aer și cele două arătări scurse pe dușumea din trupul Evlampiei, care stătea acum În fața ei rumegând alene un capăt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În hău. Forțându-și un pic Închipuirea, Noimamn strânse cocoloașele de pe podea și, modelându-le În palme, făcu din ele niște bile pe care le aruncă În tavan. Bilele ricoșară din plafon, se izbiră de masă, de podea, pendulând În zigzag Între pereți, și reveniră Înapoi În mâinile lui Noimann, pe cât de Îndemânatice, pe atât de neputincioase, care nu știau nici acum, la vârsta maturității, să distingă binele de rău și adevărul de neadevăr... PAGINĂ NOUĂ Salonul adormiților sau aria lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
verde, cea care Îi acoperea fața ajunsese la Înțelepciune, Îngălbenind din timp și căpătând reflexe arămii. „Probabil vor să-mi Întindă iar o capcană”, Își spuse Oliver, privind cum o frunză galbenă ce i se desprinse de pe față plană În zigzag prin aer și se așeză tăcut pe Cartea Sfântă, pe care masterandul o ținea deschisă pe genunchii săi. „Pesemne, totuși, vine toamna. Frunzele picură din ram, În curând pe fața mea vor rămâne doar crengi și riduri. A sosit timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de puternic, Încât, dacă voiai să Înaintezi Într-o direcție sau alta, trebuia să te ții cu mâinile de bară sau de pereții compartimentului. Duduitul roților trenului acoperea conversațiile. O mulțime de chiștoace și tot felul de hârtii zburau În zigzag, săltate de ritmul roților trenului ce tocmai intra Într-un tunel. Noimann privi În față și În spate: nicăieri nu se vedea urmă de Mathilda. Atunci Încercă să-și aprindă iarăși o țigară, dar țigara se smulse din degetele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Voi reintra în mine când va veni declinul; Voi coborî să caut, pierdută-ntr-un ungher, Firida unde arde cu foc nestins Divinul. Și flăcării voi spune: Fior al caldei firi, Joc viu ori șovăielnic de galbenă maramă, Vibrare necurmată, zigzag de pâlpâiri, Ușoară și fierbinte văpaie, te destramă; Redă nemărginirii fugarul tău mister... Mereu mai străvezie, mereu mai necuprinsă, Prin sure și înalte pustiuri de eter Desfășură pe hăuri o horbotă aprinsă. Deasupra ta, deasupra haoticului drum, Cupolele nocturne te-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
șoldul fraged încă n-a purtat copii. Zbârnâit de piatră, însă, vâjâia... Nici gând să tacă... Din ce praștie scăpată stăruiește în auz? Silnic, ochi deschizi la soare și-n văzduh zărești buimacă Urâciunea cu aripe prăfuite, de sacâz. Un zigzag mai mult - și tihna însorită ți se curmă Cherlăi scurt, îți clatini capul, laba scarpină mereu: Blestemata de albină solul toamnelor din urmă, Ți-a împuns urechea neagră cu-un cercel de-aramă, greu. SELIM El a venit când, singur
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și pe față. O pasăre albastră mi-a cerut ceva, am scos din buzunar bucata de pâine și i-am întins-o pe palmă. A luat-o din zbor. Ar fi putut la fel de bine să-mi ia ochii. Mergeam în zigzaguri anapoda, mă învârteam în loc, știam că, oricât aș fi rătăcit, aveam să ajung la timp. Mai sus, din gura pădurii, venea un drum, îl cunoșteam, n-aveam pic de încredere în el. Apoi au năvălit oile, turme întregi. Cât vedeam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
înțelegerea a ceea ce i se cere, gâlgâi câteva șuierături de acceptare a sensului misiunii poruncite și, făcând un salt dibaci, se micșoră cu rapiditate în cleștarul verzui al atmosferei pădurii, pe acolo, pe unde fluturi violeți înaintau în zvâcnete și zigzaguri cu efect de caleidoscop. În curând, se înapoie, smuncindu-și coada lungă după ea, ca pe o trenă plimbată pe pardoseala de mozaic a unui castel. Adusese câteva frunze zemoase, ținându-le sus, în lăbuța gingașă. Vânătorul O'Piatră preluă frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ați spus că-l cheamă pe Vânătorul ăla al dumneavoastră? Îl chema O'Piatră! răspunse scurt și melancolic Profesorul. Tăcerea care urmă a cantonat lungă vreme în jurul lor. Din văpaia verde a pădurii de pe Munții Violeți, ghidul-șofer apăru cu aceleași zigzaguri de prepelicar. Zise cu reproș: Profesore, în afară de urmele dumneavoastră, nu am aflat nici o urmă străină, deși am mers până hăt-departe. Față de admonestarea lui, bărbatul cel blond și gonflabil se simți obligat să țină isonul reputatului Profesor, care continua din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vin în răstimpuri ca un nor de scrum până deasupra gării, de unde, după câteva ocoluri, fac cale întoarsă. E ceva ce nu înțeleg în povestea asta cu ciorile. Foarte rar se abat deasupra mlaștinii. Atunci încep să zboare dezordonat, în zigzaguri bezmetice. Parcă le sperie sau le îmbată ceva de jos. E un mister pentru mine ce se întîmplă, de ce păsările simt mlaștina și se feresc să-i treacă granița, în vreme ce fluturii par fascinați de aerul puturos al bălților. Uneori, în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
avut impresia că sub un strat subțire de țărână era piatră. O clipă am fost ispitit să dau țărâna la o parte. M-am gândit însă că n-avea nici un rost. Vă repet, nu intrasem în panică. Mi-am continuat zigzagurile printre smârcuri, liniștit, ca și cum nu mă interesa unde mă va prinde seara. Trebuie să știți că de obicei am avut reacții întîrziate la pericol. De câte ori m-am aflat în primejdie, intervenea un soi de anestezie a simțurilor care mă făcea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în tencuiala cojită urmele unui Christ pictat care binecuvânta acum un liliac ce murise parcă într-o mică spărtură. Dar liliacul era numai adormit. Speriat de sunetul pașilor noștri, s-a trezit din somn și a început să zboare în zigzaguri negre. Eleonora scoase un țipăt și își acoperi părul cu mâinile, de teamă, probabil, să nu i se agațe liliacul în păr. Din fericire acesta nimeri în golul unde fusese altădată o fereastră și dispăru. Urcând pe platou, ne-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Cu Mult în Urmă Pe Care Ar Fi Momentul Să Le Recitești și de Cărțile Pe Care Te-ai Prefăcut întotdeauna Că Le-Ai Citit Dar Ar Fi Momentul Să Te Hotărăști Să Le Citești Cu Adevărat. Le eviți cu zigzaguri rapide și pătrunzi dintr-o săritură în citadela Noutăților Al Căror Autor Sau Subiect Te Atrage. Și în cadrul acestei cetăți poți face niște breșe în rândurile apărătorilor, împărțindu-i în Noutăți De Autor Sau Subiecte Non-Noi (pentru tine sau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
verificare catenară, situație când se circula în aceleași condiții ca ale regimului automotor, cu deosebirea poziției pantografului, care va fi ridicat. În această situație se efectuează inspecția stării liniei de contact, identificându-se și notându-se (km, nr. stâlp, valoare zigzag etc.) locul viitoarelor intervenții, evaluându-se timpul și necesarul materialelor pentru remediere, a zonelor în care există riscul ca vegetația să poată pătrunde în gabaritul pantografului. În anotimpul friguros se pot efectua parcursuri pentru îndepărtarea depunerilor de gheață sau chiciură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ani, oprindu-se din când în când și discutând aprins. La un moment dat, din motive lesne de înțeles, unul dintre ei s-a oprit în dreptul unor arbuști mai stufoși, celălalt și-a continuat drumul. Văzând că merge cam în zigzag privind spre nicăieri, m-am bucurat că a trecut de mine fără să mă vadă. Speram ca și amicul lui, care părăsise locul ceva mai ușurat, să mă trateze cu aceeași indiferență, numai că bucuria mea se dovedi de foarte
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
unde era mai mare nevoie de ele. Se depărtă de aleea principală, încă nu voia să vadă casa: ca un criminal care se întoarce la locul faptei, ca un îndrăgostit care se întoarce la locul ultimului bun-rămas, se deplasa în zigzag: nu îndrăznea să înainteze în linie dreaptă și să ajungă prea curând la capătul pelerinajului său, și să nu mai aibă nimic de făcut după aceea pe vecie. Era limpede că sera nu mai fusese folosită de ani buni, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
M-am imaginat În studioul de balet...și am știut imediat că mai dansasem pe melodia aceea. Parcă Îmi puteam aminti chiar și coregrafia. Începea cu o piruetă pe vârfuri, o răsucire pe diagonală, o serie complicată de pași În zigzag...restul dansului nu Îmi era foarte clar În minte. Știam doar că se Încheia cu o poziție de final superbă, cu mâinile ridicate grațios Într-un cerc deasupra capului. Într-un cerc... M-am uitat din nou la desen. Fata
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]