2,204 matches
-
ploaie de cuvinte peste noi. Și am fugit cu toții care încotro... D a, spuse Satelitu, în coliba improvizată din coceni uriași la lumina de ziuă a Lunii, de pe care Căpcăunu, profesorul nostru de matematică, ne culegea parașutele din batistă și zmeiele din coală albastră, pentru că Globul plutea atât de aproape de Pământ, încât se auzeau crăcile copacilor trosnind, din liziera din partea de nord a cătunului, ba chiar și acoperișurile caselor sufereau, nu de atingere, ci de magnetism, pentru că țiglele zburau spre astrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
grijă mereu, nici nu știi când pot deveni reali, ca să nu se poată trezi, să nu se poată trezi... Lanurile de porumb foșneau înfricoșător. Căpcăunu cobora de pe Lună pe acoperișurile foișoarelor, dădea mâna cu fiecare santinelă arătându-le vrafurile de zmeie și parașute, apoi cu poalele negre ale hainei fluturând, se deplasa iute spre școala la care, peste câteva ore urma să mergem, da, urma. Și Șepcarul spuse: Viața mea a fost mai searbădă din cauza ochilor mei slabi, ochelarii mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe Niftode, bolnav de boala porumbului, cu spatele știulete uriaș, de la omoplați în jos, pielea îi era acoperită cu boabe mari, cărnoase și galbene, precum și pe toată șleahta de repetenți ai clasei a V-a, de parașutele din batistă și zmeiele căzute pe câmpul lunar. Luna trecea trosnind printre crăci, dărâmând hornurile mai înalte ale caselor. Dorința mea era să îi învăț pe toți copiii limba matematicii. Și îi lăsam repetenți în fiecare an și chiar dacă aveau să moară repetenți, scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fier în bătălia grâului și războiul porumbului ce avea să vină, întru supraviețuirea lumii care aștepta flămândă, încât și păsările migratoare duceau în cioc câte un bob la export. Și așa ne cuprinsese disperarea când trebuia să muncim, uitând de zmeie și parașutele din batistă, așa ne învăluise fericirea când am aflat că scăpaserăm de examenele clasei a V-a, cele mai grele, cele mai căpcăunice, mai nesăbuite și mai multe din câte ar fi trebuit să existe într-o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a speranțelor și bucuriilor de libertate: era Căpcăunu! Și, mânându-ne ca pe o turmă de șobolani murați în apele spaimei, am ajuns prin tunelurile verticale în păduricea de lângă Siret. Șobolanoidul, aruncat cu forța, ateriză acolo unde odihneau în pace zmeiele și parașutele: pe fața întunecată a Lunii! După care stăpânul adâncurilor își luă zborul până când deveni un liliac ce gravita în jurul astrului nopții. Și pentru că acum eram solidari în suferință și blestem, i-am adoptat pe repetenții brăileni în sfânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Căpcăunu! Și într-adevăr, o reptilă uriașă se zbătea să ajungă la fântâna cu cumpănă din afara gardurilor ghimpate dinspre Siret. Luna lipsea de acasă. Reptila se târa și gemea. Poalele negre ale hainei lăsară dâra lor murdară de zborurile după zmeiele și parașutele noastre, mâinile zgâriau cu ghearele pământul proaspăt arat, închipuindu-și că e spatele de știulete al lui Niftode, geamătul era necazul din străfunduri, pentru că nu ne putea urechea și mâna ca pe niște delincvenți ai matematicii pe străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
adăpostea atelierul Șepcarului, complice îmi făcea cu ochiul din obloanele de tablă ondulată, amintindu-mi de vremea când Căpcăunu și-aducea aici repetenții (soarele de mult a dispărut de pe strada aceea!), dar ce veselie pe bulevardul cu castani! Se-nalță zmeie îmi șoptea casa Șepcarului. Știu, i-am răspuns cu mândrie, tramvaiele agățau cu pantograful colile albastre cu cozi multicolore. Lasă, zicea Grasu, mai am acasă o sută, ah, mama băiatului înecat, femeia tânără cu plete albe care vedea pe fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ne căutăm altă Țară. Păstrați Dumneavoastră ce-a mai rămas cu Dunărea care curge invers și Luna vândută unui cer străin. De la Edec, Satelitu vă salută. Călare pe bicicleta promisă de tatăl meu din prenaștere, Căpcăunu vă salută. Șirul de zmeie și parașute din batistă legate de portbagaj, de asemenea vă salută. În numele tuturor repetenților, semnează: Băiatul lui nea Ion. P.S. Acum când Venezuela e mai aproape decât România, pot să vă spun: Domnule Primar, sunteți un criminal! Lângă craterul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu o chircă prășea straturile de ceapă iar gândurile-i cutreierau cine știe ce universuri sentimentale. Va, mai rămânea un piculeț liniștit, urmărea cu ochii lipiți o buburuză viu colorată ori un gândăcel preocupat de problemele sale diurne și deodată, ca un zmeu În miniatură, se repezea vijelios spre cârdul de rațe adormite și găini moleșite de căldura soarelui de vară, scoțând țipete ce se voiau Înfiorătoare. Orătăniile alergau bezmetice din calea viforului cald, mirându-se nespus de perfidia hultanului care putea lua
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
penajului Înfoiat și a colanului cu mărgele roșii, irezistibil pentru tinerele curci, de două ori mai mare decât Va, se Îndrepta spre acesta, ca un adevărat comandant de oști neînfricat, scoțând binecunoscutul strigăt de luptă gutural și amenințător: Glu-glu-glu! Micuțul zmeu se oprea, cu dușmănie de copil dar și cu admirație nedisimulată și dintr-un respect dus până la extrem, În care frica avea un rol determinant, aplica imediat trucul pe care Îl Învățase de la fete, se rostogolea la pământ și rămânea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Vizanti Îl va pedepsi pe Niță, dar nici noua vrajă produsă de „jumătatea goală” a mătușii sale nu-i părăsea plăcuta surprindere. În această stare complexă de trăiri a fost surprins și speriat rău de tot atunci când a simțit că zmeul nemilos, Niță, Îl prinde de mână, Îl smuncește și-i spune: Stai, nestematule! Unde fugi așa de repede, de ce te-ai speriat, nu-i nimica, iaca-s cu tine! Auzind vocea mătușii sale, s-a Întors și văzând-o cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mici și luminoși, zâmbitori și jucăuși, care te asigurau că În ei nu poate Încăpea nici un fir de răutate omenească. Seara, Maria i-a cântat două cântece Îndrăgite de copil, Victor i-a citit o poveste cu Împărați, fețifrumoși, zâne, zmei, o sumedenie de nume frumoase din povești dar, așa ca din depărtare, Va distingea și numele Ionel, Aneta, Ciulinel, Vizanti, Ridichi... În timp ce tatăl său lungea o poveste și Începea o compilație din toate poveștile cunoscute, lampa cu cinci focuri lumina
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pagini sunt ocupate de versuri plictisitor-năstrușnice. Cuvintele amestecate în pălărie sunt scoase unul după altul de o mână țeapănă și păguboasă: „Maternitățile de clei / Apar ca necazurile după / O ploaie / De smoală.“ „Noi, toți, ne cunoaștem de mici, / De când, în calitate de zmeie, / Știam să punem ochii pe cruce.“ „Și dacă buzele tale cu gust de buzunar fierbinte / Știu să aprecieze apusul dezbrăcat, / Înseamnă că a meritat să-ți spun toate astea!“ etc. Urmează proza, de o prețiozitate rebarbativă: „O chemare și-a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
numere, nicio diferență. Pășește, puiule, pășește! Ți-a crescut un lăstar în palma dreaptă, semn că trebuie să urci. Nu te teme, împletește-ți sângele funie și înalță-te! Hai, încă un pas! Până la tâmpla lui Dumnezeu, copii mici înalță zmei; tu, când erai de o șchioapă, modelai îngeri din pănușă de popușoi, apoi îi lăsai slobozi în cer. Pășește! În cealaltă palmă fântână adâncă. Prăbușirea e pe măsura înălțărilor. Focul de sub icoană, scară spre cer. Așa simțea, așa îi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
În ziua a șaptea, la răsăritul soarelui, o dată la o mie de ani, deasupra, se aprinde un foc. "Copile, drumul este, de fapt, o prelungire a ceea ce nu ești. Caută!" Sfârcurile, prune răscoapte în noapte cu lună. Fiul împăratului doarme, zmeul se alăptează până îi cresc aripi, până solzii se transformă în pene, ghearele în petale de iriși; zmeul în scutece verzi, primăvara. Buzele, două tușe de nori în luna mai nici ploaie, nici rouă: Vorbiți în șoaptă, nu tulburați cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Copile, drumul este, de fapt, o prelungire a ceea ce nu ești. Caută!" Sfârcurile, prune răscoapte în noapte cu lună. Fiul împăratului doarme, zmeul se alăptează până îi cresc aripi, până solzii se transformă în pene, ghearele în petale de iriși; zmeul în scutece verzi, primăvara. Buzele, două tușe de nori în luna mai nici ploaie, nici rouă: Vorbiți în șoaptă, nu tulburați cerul! Furtunile sunt săruturi ale lui Dumnezeu stinse în iarbă. Doamne, vreau să vegetez până când buzele tale prin buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pașii, pe umeri i-a crescut o grindă. Mântuitorul s-a înălțat din semnul păcatului, Petru, tot mai mut, într-o orizontală de umbră: Plec acolo unde cerul crește singur, m-am săturat să car în spate proptele pentru livezile zmeilor. Plec, nu vreau să împart cu nimeni șotronul. Acolo, Dumnezeu îmi va deschide ușă în icoană. Credința, fie și cât un grăunte, mută munții din loc. Petru își imagina mânăstirea ca pe o însumare de spirite, ocean de rugăciune, grabnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un examen de corigență la religie: "Pregătiți o foaie de hârtie, cărțile închise, fițuicile la coș, palmele la vedere!" ...palmele, două cărări paralele unite într-o singură rugăciune, la capătul celei drepte, palatul Împăratului Roșu, la capătul celei stângi, peștera zmeului. În care pământ să-mi îngenuncheze intențiile? Copile! Dumnezeule, abecedarul acesta despre buchiile cerului îl știu pe de rost! Am nevoie de un strigăt, stăpâne, de un cer crăpat precum un pepene răscopt, de un tremur de stâncă, de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Trebuia însă să-l lași în pace, să aștepți și să tot aștepți, până când începea el singur să povestească. Și nu știu cum, dar parcă vedeai de-adevărat tot ce spunea: tot uitându-mă la el, eu chiar văzusem cum era palatul zmeului, cu cerul roșiatic (de la flăcările pe care le scotea pe nas zmeul), cu punți și poduri arcuite, albăstrui-cenușii, care se risipeau la fiecare pală de vânt și se închipuiau la loc, cu altă formă erau din cenușă, nu ?! -, copaci tăcuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
aștepți, până când începea el singur să povestească. Și nu știu cum, dar parcă vedeai de-adevărat tot ce spunea: tot uitându-mă la el, eu chiar văzusem cum era palatul zmeului, cu cerul roșiatic (de la flăcările pe care le scotea pe nas zmeul), cu punți și poduri arcuite, albăstrui-cenușii, care se risipeau la fiecare pală de vânt și se închipuiau la loc, cu altă formă erau din cenușă, nu ?! -, copaci tăcuți și negri, prin care vântul nu foșnește și care niciodată nu dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vorbe de laudă pentru felul în care fuseseră întocmite acele acte și îi propuseră lui Virgil, mai în glumă mai în serios, să-l detașeze la regiune pentru vreun an-doi. Doar un grăsan cu mutră porcină, care o făcea pe zmeul pe-acolo, îl luă de sus zicându-i, în timp ce râgâia și se scobea în dinți cu un fir de mătură, după un mic dejun îmbelșugat pe bază de șuncă, debrețini, brânză și praz, la care nu poftise pe nimeni, ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mergea, așa că Victor socoti că era firesc ca el să o însoțească pe fată. Îmi pare bine că suntem vecini, redeschise vorba fata. Nici eu nu prea mă pricep la matematică... Și cine era individul care-a făcut-o pe zmeul? o întrebă Victor, după ce străbătură, umăr lângă umăr, o bucată de drum în tăcere. Fata ridică din umeri. Habar n-am, zise ea. În felul ei de-a fi era ceva foarte feminin și foarte natural. Sunt și eu nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să ajungă la cei mici sau la vecini, că călăul ista omoară toate femeile ori, dacă nu, le trimite la Botoșani. Dar cine-i Căcălăul și ce să facă mama la Botoșani? Că doar nu o fi Împăratul Roșu, ori Zmeul sau Căpcăunul! Cred că trebuie să-i cerem imediat ajutor Tovarășului, ca să ne scape de toate relele! Trage odată fermoarul la gură, lasă că mai vorbim, a pus capăt conversației surioara mai mărișoară, vizibil stingherită de prezența în preajmă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Prințul luă înapoi fata, o duse la el în împărăție, și făcură o nuntă ca-n povești, de neuitat. Nunta ține și acum, căci chiar în acest moment, cât vorbi, se îndreaptă spre nuntă și alți feți frumoși și fecioare, zmei, vrăjitoare, razele Soarelui, sclipirile Lunii și inșii din popor, curioși de tot soiul și petrecăreți curați la suflet. Am văzut căzând o stea Pe pământ Mi-am dorit o ploaie de stele Ca ea Să-mi pun pe ele toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să trăiesc. Vreau să-mi desfaci astea. Știu, însă cum te vei vedea liberă, vei încerca ceva, și nu e cazul. Ba nu. Promit că Lasă. Când eu spun ceva Nu, spune definitiv, întrerupându-mă. Și aici îmi amintesc de "Zmeul de aur" de Kosztolanyi Deszo, de "Lumina stelei îndepărtate" de A. Ceaikovski, "Himera" de Gh. Săsărman la editurile Albatros, Editura pentru Literatură universală, Albatros. Și de "Ursul din Arkansas" -antologia de la Albatros, "Alexandru Lăpușneanu" C. Negruzzi, Editura Tineretului, Coriolan Gheție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]