398 matches
-
mergând pe drumul larg, bătut de vânturi de la Ortaköy la Piața Taksim. Asya purta o rochie lungă, cu imprimeuri, colorată manual În tonuri de bej și caramel. La fiecare pas pe care Îl făcea o mulțime de coliere și brățari zornăiau. La rândul ei, Armanoush rămăsese fidelă propriului stil: purta o pereche de jeanși albaștri și o bluză lălâie, pe care scria UNIVERSITATEA DIN ARIZONA, de un roz pal ca un pantof de balet. Porniseră să viziteze salonul de tatuaj. — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de transportat poveri îi dădea șoferului dreptul de a concura pe picior de egalitate cu lentele și mastodonticele mașini care sforăie, rag și scuipă nori sufocanți prin țevile de eșapament, depășindu-le rapid, cu o sinuoasă agilitate care face să zornăie vasele în spate. Marçal Gacho se uită din nou la ceas și suspină. Va ajunge la timp. Ajunseseră la periferia orașului, mai aveau de parcurs câteva străzi cu traseu confuz, după care trebuiau să întoarcă la stânga, la dreapta, din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fost puse în circulație primele monede de aur longobarde, având imprimate pe o față o stea cu șase raze strălucitoare, și pe cealaltă, o cruce latină și numele lui Rotari. Când i s-au adus regelui primele monede, le-a zornăit în pumn încântat și mi-a spus: - Ți-l amintești pe Marcello și ceea ce ne-a spus atunci? Ei bine, acum n-ar putea să-mi mai spună că un rege nu e rege adevărat dacă nu bate monedă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
observase blocajul stradal și insultase un ofițer superior, convins fiind că ăla Îi sabota cariera. — L-ați văzut pe fiul meu, Kevin? Îl Întrebă pe Fioravanti, trăgându-l de mânecă, deoarece el era preocupat, Încercând să distreze o doamnă ce zornăia toată ca un lampadar de Murano. Când Elio o recunoscu, se Învioră - și instinctiv Întoarse capul pentru a vedea dacă Maja era În apropiere. Dar se liniști, căci devotata lui soție rămăsese Înăuntru, pentru a rezolva problema bacșișului. Nu, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
recucerească mai târziu, îl opreau să ucidă -, așa că pleca resemnat și aproape niciodată nu se mai întorcea la acea femeie, care rămânea parcă în mod implacabil legată de bietul lui vehicul. Acest lucru era de nesuportat, ca și cum i-ar fi zornăit pe șira spinării un milion de clopote grele. Ar fi vrut din tot sufletul să întâlnească o femeie care să-l iubească dincolo de înfățișarea lui, pentru ceea ce era el, ca pelerin prin sângele muritor. Și uneori credea că existase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
chior, Prodan și-a scuturat capul, să nu mă minți, Dzsátá, a spus, apoi mi-a făcut semn cu briceagul să mă ridic de pe bancă, mi-a și arătat unde anume să stau, acolo, în mijlocul potecii, acum o să vedem dacă zornăie ceva, a spus, dă-i drumu’, sărituri pe loc, a spus, apoi mi-a făcut semn că pot să încep, sus-jos, sus-jos, am sărit liniștit, știam că n-o să-mi zornăie nimic prin buzunare, știa și Prodan, totuși m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să stau, acolo, în mijlocul potecii, acum o să vedem dacă zornăie ceva, a spus, dă-i drumu’, sărituri pe loc, a spus, apoi mi-a făcut semn că pot să încep, sus-jos, sus-jos, am sărit liniștit, știam că n-o să-mi zornăie nimic prin buzunare, știa și Prodan, totuși m-a pus să sar vreo două minute, eram încălzit de-a binelea, mi-a făcut în fine semn să mă opresc, eram lac de sudoare, e-n regulă, a spus, văd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am tăcut cu toții, uitându-ne la Prodan și la porumbelul însângerat și la foaia mototolită de la picioarele lui, și atunci Prodan și-a întins pumnul către cer, lovind de trei ori în aer și strigând, uraaa, de-au început să zornăie țintele de pe brățara lui lată de piele, după a doua lovitură a început să strige și frate-su, și atunci toată lumea a început să strige, uraaa, am strigat și eu împreună cu ei, dându-mi seama, după mutra lui Prodan, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
care-mi țineam echipele de fotbal cu nasturi, porțile pe care le confecționasem din sârmă de cupru și bucăți de ciorapi de nylon, și cele trei echipe de campioni, le-am aruncat în cutia mare de carton, am auzit cum zornăie nasturii și știam că se amestecă echipele, dar nu mi-a mai păsat, și atunci am scos din dulap centura din imitație de piele cu cele două pistoale de plastic cu capsule fumigene, apoi am scos și pălăria de cowboy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
eu am dat doar din cap, n-am vrut să-i mulțumesc, mi-era teamă să nu m-apuce iar greața, apoi i-am deschis ușa și tot eu am și închis-o în urma lui. L-am auzit bocănind și zornăind pe scări, mama s-a uitat la mine, mi-a spus să fiu fericit că nu știu ce-i aia foame, apoi s-a întors în camera mare, la lucrările ei, iar eu am fugit în camera mea, m-am urcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
surprins încât, pentru o clipă, mi s-a oprit mâna în aer în timp ce mi-o scoteam din mâneca ruptă, după ce m-am dezbrăcat de haină, Csákány, fără o vorbă, mi-a luat-o, iar mărunțișul din buzunare a început să zornăie. Csákány a examinat ruptura, și-a vârât mâna în ea, întorcând-o pe dos, a pipăit căptușeala, apoi a spus că nu-i așa grav, se poate repara în cinci minute, nu-i nevoie decât de două mâini dibace, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
arăt nicioată, nimănui. Am luat paharul, apa era foarte rece, dar am băut-o, totuși, apoi m-am ridicat și am ieșit. În timp ce urcam scara din trepte improvizate, improvizate din bare de mașină, mărunțișul din buzunar a început să-mi zornăie și am auzit că, acolo, jos păsările reîncepuseră să cânte. Atunci m-am gândit la mama și la faptul c-ar trebui să-i spun cumva că l-am văzut pe tata și că se va întoarce, dar chiar atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
promovat ofițer în cadrul Internelor, fără a mai ști cineva cu ce se ocupa, de fapt, tânărul Goncea. Oricum, era prezent unde nici nu te așteptai și, încetul cu încetul, devenise însuși simbolul Internelor în județ. Spuneai Goncea și auzeai cătușele zornăind... „Poate e mai bine, peste anii ăștia de început, să treci cu mai multă poezie“, îi spusese Goncea romancierului. „În fond, eram cu toții tineri, plini de idealuri, de rătăciri, de avânt, de căutări. Generația aia a noastră, a războiului... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mesele și am curățat pământul din ghiveciul ficusului. Mi-am reamintit, nu fără o oarecare surprindere, că ficusul e din plastic, iar pământul e de fapt nisip de culoare închisă. Am continuat să-mi bag nasul peste tot și să zornăi cheile în buzunar, schimbând priviri cu paznicul de afară. Am controlat dacă chiuveta e bine desfundată, am spălat toaletele, am strâns un șurub la unul din aparatele de aer condiționat și am făcut curățenie în camera de serviciu, unde cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Bună seara, a zis ea. Numele meu este Lotti. Da, ai întârziat, dar mai bine mai târziu decât niciodată, așa cum se spune în țara asta, nu-i așa? E olandeză, a presupus Hugo, în timp ce femeia, pe ale cărei brațe întinse zornăiau diverse brățări, se îndrepta către el. Hugo s-a trezit împins spre o masă, unde a fost întrebat cum îl cheamă. I s-a scris numele pe un ecuson care i-a fost prins de reverul hainei. Și astfel etichetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
luătoare în râs. Pentru întîia oară Felix era prins de braț cu atâta familiaritate de o fată și pentru întîia oară, luând act de izbucnirea unei simțiri până atunci latente, încercă și acul geloziei, văzând cum Otilia generalizează tratamentul. Zarurile zornăiau pe masă între cele patru capete strânse în jurul luminii de lampă. Jucătorii emiteau numai scurte exclamații tehnice, moș Costache râdea doar în favoarea câștigătorului, iar Aurica privea nemișcată cu fața între palme, aruncând câte o ochire și la Felix. În fața bătrânului
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
supărat bătrânul, vreausă stau în sufragerie; ce-i aicea, dormitor public? - Lasă, că stai de vorbă cu noi, domnule, făcu Weissmann, vesel, eu de ce-am venit? și-l împinse blând pe moș Costache înspre pat, unde acesta căzu cu zornăit, căci ținea mereu la subsuoară și în mână cutia cu bani și cheile. - Pune deoparte cutia asta, te rog eu! insistă studentul. Moș Costache privi întrebător la Felix, apoi, ascultând, așeză cutia adânc sub pernă, iar cheile le legă la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o topică întortocheată a frazei, un bagaj greu, cu pliurile burdihanului revărsate în neorânduială și cu o toartă laterală răsucită spre cer. Cu etichete mototolite. Și cu un nor de catarame, sprintene și nichelate, din care se pricepea uneori să zornăie mai nervos decât un șarpe cu clopoței. Era binecunoscut în mediile politice, sub numele de Fiorosul Marcel. Dar, în acest moment, pășea pe rambleu relativ stăpânit, adică nu era fioros, ci trăgea doar niște lungi înjurături, nerepezindu-se încă la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care tot el le-o sugera, anunțându-i de fiecare dată nota pe care o stabilea . Se uita triumfător la ei, neputincioșii, iar la fete cu o admirație nedisimulată, mai ales dacă erau drăguțe. Avea niște chei pe care le zornăia prin buzunar. Era grețos și avea pentru băieți o adversitate neînțeleasă. Bănuia că profesorul, fiind chel, nu suporta băieții cu părul lung. Când îi asculta stătea pe scaun atent la ce scriau pe tablă, iar când termina cu ei se
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
anodine; poeziile sale pornesc de la notarea unor fapte cum nu se poate mai banale („ascult beatles. mănînc ciocolată chinezească. citesc o antologie de poezie canadiană” sau „apoi mergeam dacă-ți amintești să facem clătite și pe geamul bucătăriei moara dâmbovița,/zornăia de fișicurile fantomelor deratizate”) și ajunge la dezvoltările cele mai fanteziste, dovedindu-se de neîntrecut atunci cînd este vorba de a provoca vertijuri (ale limbajului și ale realității): dar oare poate exista dragoste în ceața cețurilor? în ceața pătrunzând pe
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
-și mâinile în căutarea unui perete imaginar, timp în care Magdalena trecu prin fața celorlalți cu castronul de tablă. Fiecare aruncă în el te miri ce, pietricele, bucățele culese de pe jos la întâmplare, orbul încuviința când pietricelele pocneau ori Magdalena își zornăia farfuria. Iadeș nu știu cum să facă, în dreptul lui castronul nu zornăi. Orbul îl privi cu găvanele goale, albul lor îl săgetă. Întinse arătătorul și-l împunse în piept, apoi îl ciocăni pe chelie cu arătătorul mâinii drepte. — Ai să mori ! șuieră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Magdalena trecu prin fața celorlalți cu castronul de tablă. Fiecare aruncă în el te miri ce, pietricele, bucățele culese de pe jos la întâmplare, orbul încuviința când pietricelele pocneau ori Magdalena își zornăia farfuria. Iadeș nu știu cum să facă, în dreptul lui castronul nu zornăi. Orbul îl privi cu găvanele goale, albul lor îl săgetă. Întinse arătătorul și-l împunse în piept, apoi îl ciocăni pe chelie cu arătătorul mâinii drepte. — Ai să mori ! șuieră. Iadeș rămase cu gura căscată, privind în jur, după ajutor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
carne, adăugă cealaltă. Dacă o prăjești bine și o amesteci cu cartofi, zici că mănânci carne de-adevăratelea. Mai că-ți vine să te scobești în dinți. Se întoarseră amândouă spre el și râseră. Prin ușile deschise se auzea un zornăit de zaruri. Bărbații jucau table. Apoi zarurile nu se mai auziră. Acum trăgeau câte o dușcă. — S-a scumpit carnea, constată Maca, explicând astfel mirosul neîntrerupt de ceapă prăjită și gălbejeala soioasă de pe pereți. — A fost un an foarte bun
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
făcându-l să simtă "o duioșie exaltată" atât "pentru trecutul secular al Iașilor", cât și "pentru trecutul lui de aci" și pentru iubita "care-i fermecase viața și i-o prefăcuse în poezie". Dar vraja se rupe în zgomotul unui zornăit de pinteni ce se aude în noapte dinspre scara casei în care locuia Veronica: Feeria nopții dispăru; stelele se stinseră; la orizont începuseră să se arate zori spălăcite. Frânt, zdrobit, poetul ieși de după teiul lui și porni pe unde venise
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
închid încet dar implacabil, prinzându-l ca în clește. În mod ciudat, nu simți nici o durere. O lacrimă se prelinse ușor pe la colțul ochiului care se închidea, căzu pe pământul care chircindu- se puțin, scoase acel zgomot metalic, acel nesuferit zornăit de tinichea. Se zbătea să iasă din strânsoarea pleoapei, vru să strige dar strigătul rămase agățat undeva prin gâtlej. Iar zornăitul acela se auzea din ce în ce mai tare... - Mihule, trezește-te măi bărbate, ce dracu dai așa din picioare? Măcar de ți-
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]