406 matches
-
ce-și cară cochilia în spate, roua descuie ușa, soarele trage zăvorul, fereastră în firul de iarbă. Nevertebrata, ermetic, golește fiecare ungher de absență ca pe o ulcică umplută cu vin, nevertebrata își leapădă casa (piele strâmtă în care marea zornăie a bulgări de sare uscată), apoi se ascunde sub o frunză de brusture, ca într-o cabină de probă (umbra înfășoară golul). Nebunia există într-un destin de secunde, precum cioburile într-un întreg din oglindă; aceeași imensitate de cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care, de dragul unui prezent pus în ramă, developează neîntrerupt fotografii. Pe tine nu te înțeleg, te refuzi de tot ceea ce înseamnă "exist". Ar fi prea banal să crezi, domnule doctor, că izolarea mea se întâmplă, pentru că la unul din capete zornăie a clopot o pungă de arginți și că la celălalt capăt mă așteaptă confortul cuielor proaspete. Suferința lui Iisus este pur anatomică. Nu mă sperii, chiar de-ar fi să o iau de la capăt. Însă cred că-i prea banal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
intens nu are timp să existe. "Pe aia o voi fute, pe ăla îl voi trage în piept, pe celălalt îl voi face de identitate. Ruleta se învârte în sensul ceasului meu, ceasul meu nu este ca ceasul lor. Zarurile zornăie după cum le poruncesc: 6 6. Viitorul mi se arată în ceașca de cafea, trag lozul și iată-mă cu buzunarele pline. M-am tăvălit în iarba cu păpădie și mi-am pătat cămașa cu stele coapte. Apăs butonul, trag jaluzelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de transportat poveri îi dădea șoferului dreptul de a concura pe picior de egalitate cu lentele și mastodonticele mașini care sforăie, rag și scuipă nori sufocanți prin țevile de eșapament, depășindu-le rapid, cu o sinuoasă agilitate care face să zornăie vasele în spate. Marçal Gacho se uită din nou la ceas și suspină. Va ajunge la timp. Ajunseseră la periferia orașului, mai aveau de parcurs câteva străzi cu traseu confuz, după care trebuiau să întoarcă la stânga, la dreapta, din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
spre stația deautobuz. Căciuli, sacoșe, basmale, boccele. Se strânseseră, așteptând, așteptând și înmulțindu-se, în jurul chioșcului închis, unde se vindeau cândva țigări și biscuiți. După aproape o oră de așteptare, apăru, în sfârșit, cu farurile mijite, Bătrâna. Sforăia, clătinându-se, zornăia din șuruburi, ușile se bălăbăneau, roțile pufneau în obositele anvelope. Piciorul pe scară. Pensionara abia de putea căra atâta amar de lume. Avansa greu, pe drumuri cotite, noroioase. Bătrâna trecu podul, începu să urce, epuizată, șoseaua cu plopi. Aici, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
promovat ofițer în cadrul Internelor, fără a mai ști cineva cu ce se ocupa, de fapt, tânărul Goncea. Oricum, era prezent unde nici nu te așteptai și, încetul cu încetul, devenise însuși simbolul Internelor în județ. Spuneai Goncea și auzeai cătușele zornăind... „Poate e mai bine, peste anii ăștia de început, să treci cu mai multă poezie“, îi spusese Goncea romancierului. „În fond, eram cu toții tineri, plini de idealuri, de rătăciri, de avânt, de căutări. Generația aia a noastră, a războiului... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a smuls din limbă cratima și litera slavă î din i rătăcind ici și colo, așa cum rătăcesc și eu pe ogorul acestor pagini împreună cu Mioara Alimentară. Bancnota foșnitoare a nopții imprimată cu stele a fost gonită de vârtejul zilei, zglobiu zornăind soarele pe cupola de cadmiu a cerului. De undeva, un cor se epuiza înalt, coji de timp desprinse de pe trenuri erau duse de vântul circular al Brăilei prin gangurile blocurilor, pe sub tarabele piețelor, măturătorii nopții le strângeau. Mașinile adunau zgura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
seamănă cu răpăitul A.K.M.-urilor zicea Mutu, în timp ce își ascundea sub șapcă nimbul de culoarea Lunii, dar Niftode îl contrazicea, pe când își hârjâia spinarea de stâlpul cortului, pentru că porumbul de pe spate năpârlise și îi creștea altul, nu, zicea el, zornăind boabele de tăciune că pe niște zaruri de os, eu cred că e limba gerurilor, de-aia vorbesc scurt ca să nu răcească. Se auzea bocănitul cizmelor rusești în foișoarele acoperite cu zăpadă din trecut, în timp ce noi ne strecuram în șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de friptură. Antoniu mulțumește ceremonios, cu o plecăciune adâncă. Soarele se chinuie să iasă de sub norii grei, compacți, talger uriaș de lumină, care va aduce poate puțină liniște În sufletul lui Antoniu. Banul a dispărut cu aceeași viteză În buzunar, zornăind plăcut, inconfundabil. Un timp nimeni nu mai urcă și nu mai coboară scările. Apoi, o șleahtă de derbedei gălăgioși, se apropie, murdărind cu Înjurăturile și răcnetele lor urechile rarilor trecători. Când dau cu ochii de Antoniu răcnetele devin apocaliptice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
spate, legat bine de trupul lui, cu o bucată de pânză, ca pe un balot, un prunc de câteva luni, la fel de murdar, pe femeia schiloadă, ce se târăște printre călători, vârându-le pe sub ochi o cutie de tablă În care zornăie câțiva bănuți, pe cei trei copilași care Îngenuchează mormăind o rugăciune În care cuvintele au luat-o razna, și pe adolescentul care și-a atârnat de gât un carton pe care stă scris cu litere de tipar: ,,Fievă milă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
regal, maiestuos, Înconjurat de un halou roșu, lăsând loc nopții senine de vară. În buzunarul pantalonului, cele câteva bancnote Îi dau siguranță pentru Încă două-trei zile. Astăzi, trecătorii au fost ceva mai darnici cu el și acum, nu-i mai zornăie prin buzunare jalnicul mărunțiș, ci, câteva bancnote ce foșnesc, aducându-i oarecare liniște. Se gândește la scris, Îi trece prin cap chiar să publice o carte, pe care, cu siguranță i-o va dedica lui Kawabata. Un cerșetor beat se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dintre ei. Ceea ce m-a surprins. Fiindcă în capul meu continua să-l umilească pe Luke. —E vremea ceaiului, a urlat fericit Eamonn cel gras. Ce naiba? Ce Dumnezeu? Ce dracu’ făceau? Spre uimirea mea, pacienții așezau masa! Eu crezusem că zornăie tacâmurile ca să anunțe personalul de la bucătărie că așteptau ceaiul. Dar nu! zornăitul tacâmurilor fusese preludiul așezării mesei. Pacienții și-au văzut mai departe de treabă aducând căni cu lapte și felii de pâine și distribuind farfuriile cu unt și borcanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
băița de seară acestuia și acum Ileana îi pregătea masa micuțului. Așezat pe pat, puștiul gângurea vesel, dând din piciorușele dolofane. Cristi îl mângâia pe cap și agita o jucărie albastră în fața acestuia. Granulele minuscule din interiorul sferei din plastic zornăiau, iar copilul încerca s-o prindă. Se distra nevoie mare ori de câte ori reușea s-o apuce cu mânuțele lui mici, chicotind vesel. Taică-său era topit, mai ales că micuțul scotea o mulțime de sunete, între care lui i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mașina să arate mai de doamne ajută. Lucra numai la sfârșit de săptămână punând la punct ce mai rămăsese de făcut. Sudase, chituise și îndreptase tabla caroseriei, înlocuise șuruburile lipsă și le strânsese pe celelalte, astfel încât acum mașina nu mai zornăia ci scotea un zgomot plin. Era într-o vineri, tocmai se întorsese din ultima cursă. Descăr case și spălase camionul, iar acum ștergea urmele de apă care se scurgeau de pe caroserie. Bună treabă, băiete auzi el, am făcut bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
poalele tale în lumi trecătoare alunecasem printre stele prelungind secundele spre asfințit Zgomote contaminate tânjeau după margini musteau în artificii repetabile îngrădite de alte coordonate Rezonam în sfâșietoare abuzuri eram zei! Astăzi ți-am recalculat vrăjile de sus până jos; zornăiau cifrele uitând să-ți depeni semnul ce se va uita.
Egalitatea binomului by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83728_a_85053]
-
păruse la început și simțeam că o să-mi placă pe-acolo, mai ales că aveam strania senzație că nimerisem într-o tabără de vară mai prelungită. Dimineața începu foarte devreme, cu o sonerie cum numai la pompieri mai poți auzi, zornăind enervant de puternic pe culoar, la fel ca și vocea care tot striga repetitiv: Deșteptarea nivelul trei... deșteptarea! Aveam impresia că e o glumă proastă, că un dement a băut prea mult și s-a trezit cu chef de viață
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
arătat orătăniilor că trebuie să dea exemplu de disciplină și încadrare corectă plenului de judecată. După ce și-a evazat aripile a efectuat trei piruete împreună cu alte trei mișcări ale capului înainte și înapoi după care și-a potolit mărgelele care zornăiau de mândrie, după care s-a oprit în fața audienței, adresându-se grefierului: -Păsările aflate în conflict sunt de față? -Sunt, onorată instanță, a răspuns greierul. -Avocații lor unde sunt? -Nu au avocați, se vor reprezenta singuri, onorată instanță. -Bine, zise
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
foarte mult, dar o vroia și disciplinată. -Mi-a ajuns la gât jocul cu păpușile de păpușoi, apoi nu uita că mă apropii de treisprezece ani și cred că-i timpul să mă joc și cu armele. -Adela, dacă te mai zornăi mult, ajungi la zdup, îi răspunse hotărât mama Ilina. Auzind împotrivirea mamei, Adela s-a liniștit și n-a mai comentat. Dialogul lor a fost întrerupt de către Saveta, care s-a înfățișat în fața Ilinei anunțând-o: -Stăpână, cu îngăduința domniei
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
programului său de lucru, numai cu cetățeni întru totul cumsecade și înnobilați doar cu purtări alese. Acesta ar fi cazul ideal! De fapt, nu de puține ori, în fața ei se înfățișau tot felul de ticăloși (care nu aveau răbdare și zornăiau din cheile de la buzunar, bâțâindu-se continuu nervoși de pe un picior pe celălalt), de bețivi (indivizi puși întotdeauna fie pe poante, fie pe scandal), sau de cerșetori josnici și, unii dintre ei, vicleni chiar (care stăteau pe la ușa instituției mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
risipea cu multă dărnicie. De o întrebam "a citit ceva?" sau "se pricepe în ceva?" îmi riposta, ca o scuză suficientă: "Dar e așa de bun!", ca și cum bunătatea ar fi putut să-l caracterizeze în mod deosebit pe sublocotenentul X. zornăind de dimineața până seara sabia pe trotuarul străzii princi- pale, ieșit ofițer numai cu cinci clase liceale, terminate și ele anevoie. Așa și-a început Irina existența ei în afară de a mea. Cum eram nemulțumit, ca să nu mă supere, trebuia să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
zidurile acelea. Și că mirosea urât. Dar iată că pușcăriașii nu erau înăuntru, în închisoare. Ci treceau în coloană pe stradă. Coloana de pușcăriași. Îmbrăcați în zeghe, pe patru rânduri cred, ocupând aproape toată lățimea străzii, își târau picioarele în zornăit de lanțuri. Nu i-am pus mamei nicio întrebare. Mi-i amintesc îndepărtându-se, cu mersul lor încet și anevoios și îmi amintesc lanțurile târându-se pe caldarâm. Dacă ar fi dat cel mai mic semn că ne observă, dacă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Într-un colț al farmaciei, un schizofrenic se certa cu un asistent în halat de nailon cu privire la „lipsa de igienă“ a unei pile de unghii, iar în partea opusă doi puștani slăbuți și rași în cap, cu urme de psoriazis, zornăiau de zor tuburile cu balsam de buze în tăvile de plastic. Farmacistul trânti Valiumul pentru Bull prin ghișeul de servire. Se uita ușor intrigat la clientul său. Bull nu părea genul care să aibă nevoie de sedative. Arăta mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
chior, Prodan și-a scuturat capul, să nu mă minți, Dzsátá, a spus, apoi mi-a făcut semn cu briceagul să mă ridic de pe bancă, mi-a și arătat unde anume să stau, acolo, în mijlocul potecii, acum o să vedem dacă zornăie ceva, a spus, dă-i drumu’, sărituri pe loc, a spus, apoi mi-a făcut semn că pot să încep, sus-jos, sus-jos, am sărit liniștit, știam că n-o să-mi zornăie nimic prin buzunare, știa și Prodan, totuși m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să stau, acolo, în mijlocul potecii, acum o să vedem dacă zornăie ceva, a spus, dă-i drumu’, sărituri pe loc, a spus, apoi mi-a făcut semn că pot să încep, sus-jos, sus-jos, am sărit liniștit, știam că n-o să-mi zornăie nimic prin buzunare, știa și Prodan, totuși m-a pus să sar vreo două minute, eram încălzit de-a binelea, mi-a făcut în fine semn să mă opresc, eram lac de sudoare, e-n regulă, a spus, văd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am tăcut cu toții, uitându-ne la Prodan și la porumbelul însângerat și la foaia mototolită de la picioarele lui, și atunci Prodan și-a întins pumnul către cer, lovind de trei ori în aer și strigând, uraaa, de-au început să zornăie țintele de pe brățara lui lată de piele, după a doua lovitură a început să strige și frate-su, și atunci toată lumea a început să strige, uraaa, am strigat și eu împreună cu ei, dându-mi seama, după mutra lui Prodan, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]