1,209 matches
-
Burgtheater", la data de 30 septembrie 1791, sub conducerea muzicală a compozitorului.”(sursa: internetul) Între timp, Rodica și avocatul sînt atacați. „Plină de transpirație și sânge, schimonosita de ură, Rodica D.D.T. smulse din nou macetă de cadavrul care încă mai zvâcnea mecanic din toți mușchii. Aruncă deoparte armă și cu o lovitură de picior, îl rostogoli pe Jean-Capabilul de pe bătrânul avocat.” Rodica și-a atins scopul. Iubitul ei o s-o scoată din mizerabilă aia de viață: „Îl conduse pe noul stăpân
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
nu mai simțisem vreodată. Chipurile celorlalți se estompau. Eram mai puțin conștient de existența trupului meu. Simțurile mi se învolburau, învăluindu-mi gândurile. O beatitudine ciudată îmi cuprinse întreaga făptură. Sângele îmi pulsa în vene tot mai puternic. Tâmplele îmi zvâcneau, iar mușchii îmi vibrau sub piele fără de voie. Nu mă mai puteam stăpâni. - Crește, crește!, ziseră cei din jurul meu. Nu mi-am dat seama despre ce se întâmpla. Abia când am urmărit privirile lor, am înțeles. Fără voia mea, sexul
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
putea spune că în sfârșit știa ce este fericirea. Șeful îi întinse mâna. Nedumerit Costache Agarici i-o întinse la rându-i emoționat. Apoi, ca și cum un fluid înălțător i se strecurase prin degetele subțiri și palide, își simți tot trupul zvâcnind scurt. A fost o tresărire de bucurie, a fost un spasm al trupului surprins; n-ar fi putut preciza. Simți doar o imensă bucurie. Atât de mare, încât după plecarea ... Citește mai mult Pe domnul Costache Agarici îl cuprinse teama
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
putea spune că în sfârșit știa ce este fericirea. Șeful îi întinse mâna. Nedumerit Costache Agarici i-o întinse la rându-i emoționat. Apoi, ca și cum un fluid înălțător i se strecurase prin degetele subțiri și palide, își simți tot trupul zvâcnind scurt. A fost o tresărire de bucurie, a fost un spasm al trupului surprins; n-ar fi putut preciza. Simți doar o imensă bucurie. Atât de mare, încât după plecarea ... XIV. GHEORGHE ANDREI NEAGU - CONCURS DE EPIGRAME „CINCINAT PAVELESCU”, de
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
și-a luat zborul ... Cineva a spus - arde zăpada ! Iar luminile s-au stins”.Fortăreața Machu Pichu domină lumea, dar nu pe cea de aici, pe cea de dincolo de munții munților. .Capul meu stă pe tava privirilor voastre, tâmplele îmi zvâcnesc ca furtuna-n fereastră, cum de nu pot muri după ce am scris un poem? Înalț privirea, în jurul meu nu s-a schimbat nici un semn, nu mai pot nici ochii să-i închid, lumina mă orbește, sunt ca o frunză în
INIMA RECE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362825_a_364154]
-
Vai cum doream ca pentru - întâia oară / Bătaia puștii tatii să dea greș! / Dar văile vuiră. Căzută în genunchi, / Ea ridicase capul, îl clătină spre stele, / Îl prăvăli apoi, stârnind pe apă / Fugare roiuri negre de mărgele. / O pasăre albastră zvâcnise dintre ramuri, / Și viața căprioarei spre zările târzii / Zburase lin, cu țipăt, ca păsările toamna / Când lasă cuiburi sure și pustii. Împleticit m-am dus și i-am închis / Ochii umbroși, trist străjuiți de coarne, / Și-am tresărit tăcut și
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > CÂND GÂNDUL... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1600 din 19 mai 2015 Toate Articolele Autorului Când gândul mai zvâcnește-n al meu suflet, mi-atinge buzele-nsetate, căutând, șoaptele ce îmi mângâie în cuget, păcatul dulce ce mă chinuie adânc. Degetele îți ating păru-n joacă, și în șuvițe lungi, cosițe despletesc, tremur de fiori, clipa mă dezbracă, dorințe
CÂND GÂNDUL… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362978_a_364307]
-
prinzi și altfel de pește? Tu ai vrut-o, stai că-ți dau eu ție ce meriți, obraznicule! Altfel de pește zici? Îți arăt eu acum ce pește prind, ca să te înveți altădată cum să vorbești la adresa mea ! Și brusc, zvâcnește de pe bancheta ei și mă doboară în barcă. Se așează cu îndemânare deasupra mea și începe să mă sărute peste tot corpul, să mă muște ușor, pe unde putea prinde cu dinții săi mărunți și cu o strungăreață delicioasă la
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
fiecare petecuț de piele înroșită. O mușcam la rândul meu de umăr, iar ea vibra toată. Niciodată nu am văzut o femeie cum se dăruiește cu atâta patimă! Simțeam că am pătruns până în străfundurile neexplorate încă, însă ea se încorda, zvâcnea în stânga și în dreapta și apoi, relua acest dans până rămânea înțepenită, strângându-mă în brațe, cu unghiile înfipte în carne. Explozia celor două descătușări ne-a paralizat corpurile. Nu mai puteam face nicio mișcare câteva clipe. Ușor, ușor, ne-am
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
știrilor fierbinți; se închideau rând pe rând cabinetele stomatologice. Singură în apartamentul în care lumina lăsase locul întunericului ce adusese cu sine și o boare de răcoare, Letiția moțăia pe canapea, cu o compresă udă peste tâmplele ce încă-i zvâcneau dureros, încercând să se relaxeze după o zi trepidantă, la limanul căreia reușise în sfârșit, să ajungă. Sonorul televizorului era dat la minim și totuși informația, prin ineditul său, îi atrăsese atenția.” Ia te uită... mormăi ea pentru sine, surprinsă
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > VALS... Autor: Viviana Milivoievici Publicat în: Ediția nr. 1896 din 10 martie 2016 Toate Articolele Autorului Din ceruri de aramă răsună un cântec de lebădă, Iar veșnicia s-a născut din neant... Inima zvâcnește mai tare în pieptul cotropit de tresăriri, între pământ și cer... Valsăm pe-un curcubeu atârnat de lună ca niște figurine de ceară, modelate de mâna unui zeu... Viv Referință Bibliografică: Vals... / Viviana Milivoievici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
VALS... de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363396_a_364725]
-
disipează-n lumină pentru fascinarea ochilor, s-a răsturnat peste întreg necuprinsul învelindu-l cu voalul de argint de lumina palidă a Lunii topit. E ceas de taină ! Încântător ! De undeva, la orizont, o ciocârlie spintecă înălțimea ca o nălucă, zvâcnind din cap de răzor și ... sus, numai acolo, poate să-și prezinte concertul acompaniată de renumitul cor al suratelor. Pe cine nu-l apucă zorile în câmp, nu poate simți o bucurie mai mare ca mine, noctambul, când natura ... viața
SPERANŢA, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362462_a_363791]
-
ieșind dintre norii rari ce fug repede, răsfirându-se în lumina de argint. Trestiile îngălbenite de pe lac șoptesc, atingându-și ușor pămătufurile, apa tremură în vălurele încrețite. Pe dealurile din jurul mănăstirii, de pe locurile arate, din când în când, o pasăre zvâcnește prin lumina de aur a lunii, câte un iepure fuge speriat, un stol de grauri se pierde în zare în fâlfâit de aripi. La marginea crângului, plutesc prin aer fluturi de toamnă. Sus de tot, în direcția crucii din vârful
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
construcțiile artizanale - mandalele, în care fragmentul articulează întotdeauna întregul, ca de exemplu în ultima strofă a poemului „La margine de an”: Cu cât murim mai des se vede cerul Sclipind în mii de lacrime căzute Iar în pustiul iernilor misterul Zvâcnește către rosturi nevăzute Analiza poate fi extinsă, dorința de înnoire trebuie apreciată oricând și în orice condiții, chiar dacă dincolo de bunele intenții problema poeziei nu ține doar de lupta cu vitregiile impuse de destin, de dinamica proiectelor poetice, ci de faptul
DANA BORCEA ŞI... UN BOB DE LUMINĂ de CRISTIAN W SCHENK în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360914_a_362243]
-
Cu focul din apusuri, cu umbrele de nori, Si sufletu-mi pictează pe pânză unui vis, Tablouri fără noima crolate în abis. Dar jinduind suflarea de aur ce-o aveam, Cu care mutăm munții și vântul îl opream, Simt cum zvâcnește câmpul de dor, al inimii, Cu undele-i albastre în țară liniștii Și dincolo de neguri, spre spațiul cel senin, Se-aude o cantare, un cor de îngeri, lin. Cu aripile franțe încă mai vreau să zbor, Spre marea de arama
UN GÂND de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368415_a_369744]
-
a castelului, poți zări grădina de trandafiri, magnoliile, Capela „Stella Maris”, vârful stâncilor terasate, acoperite de arbori și arbuști verzi, vila „Săgeata albastră”, care se ridică mândră, albă și luminoasă pe creasta cea mai înaltă și copacul care alături de ea zvâcnește din stâncă înalt și dominator, dornic să lege cerul și pământul. În partea dinspre răsărit vecin cu marea în care parcă ar vrea să coboare se înalță protectoare o stâncă albă, acoperită pe anumite suprafețe de copaci verzi. Cromatic marea
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
tresar, Și-ți simt privirea udă printre genele de jar Ce-mi numără globulele ce aleargă printre vertebre Transpirând senzații de celeste verbe. N-am timp pentru a mea nemurire, Mă simt dator s-o las moștenire, Dar sângele-mi zvâcnește din apa vie, Însetat după vibrațiile din copilărie. Aș curba timpul ca s-o iau de la capăt, Să mă nasc, să zbor și să uit de cumpăt Fiindcă acum știu cum trăirea s-o-mpac, Slobozindu-mi fluturii agitați din
INEL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368053_a_369382]
-
rumen ca două mere pârguite. Copila speriată nu știa în ce parte s-o ia pentru a scăpa de sub greutatea hoitului păgân. Își trase cu iuțeală cămașa ce o avea pe el rămânând gol. Simțindu-l, fata roși, închizând ochii. Zvâcni puternic, strângându-i în acea clipă buzele-i mici, roșii, între buzele lui cărnoase acoperite de o mustață groasă și țepoasă. Neputând țipa de durere, fata rămase încremenită, lăsându-i-se apoi moale. Morfolirea i se păru o veșnicie copilei
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
Universității Venețiene. Împins de împrejurări, mazilise pe Alexandru, fiul răposatului voievod al Moldovei, Eremia Movilă. Când se întâmpla să treacă pe lângă carul celui ce fusese Domn al Moldovei, privirile nu și le ridica din pământ, iar inima simțea cum îi zvâcnește puternic în piept. Din ordinul lui se aduseseră prizonierilor din car hrană și pleduri pentru drum. "De ce viața este atât de crudă?"se întreba Mihnea; De ce unii sunt obligați să moară iar alții să se înalțe pe oasele lor? Mi-
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
de tine”, trăirile poetei au farmecul confesiunilor. Dragostea este inedită și irepetabilă, iar erosul ajunge să fie dimensiunea esențială a existenței poetei. Frământările interioare ale acesteia vorbesc despre năzuința de a experimenta prin iubire, cunoașterea și fericirea. „În fiecare fibră zvâcnește/ dorința de tine,/ ca un astru în explozie.../ Și cine s-o aline/ în ritmul trepidant/ al vieții/ ce nu știe ce-i introducerea,/ preambulul/ savurării unei flori/ în plin mai./ Soluția e ieșirea din timp./ Iubitule, hai să transcendem
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
treizeci și opt de ani”. Ea reprezintă prototipul femeii moderne, active, în stare să judece lucid. Deși atrasă de societatea americană eclatantă, eroina nu renunță să trăiască după un cod interior în care amintirile joacă un rol important. “Apoi, inima zvâcni din nou, ca biciuită. Desigur, era din nou vorba de țara ei și de anul 1990. Trecuseră de atunci aproape doi ani...” Aceste amintiri revin asemenea unor flash-uri pe tot parcursul cărții, evocând un moment de cotitură în existența
VIATA PE FUGA SAU EXPERIENTA AMERICANA IN VIZIUNEA MIRELEI ROZNOVEANU (NEW YORK) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 162 din 11 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367227_a_368556]
-
-o oglindă în ochi să mi se tălmăcească cerul să legăn clipa-n liniștea toridă de ce să-ncui în mine efemerul 23.07.2014 sub clopot de lumină eu simt în dreptul minții o lamă care taie prin pulberea de stele zvâcnește-o vâlvătaie o chakră se deschide prin bolta ei coboară toți îngerii din ceruri în patul meu de ceară simt un fior în mine pe dată-s deblocată sub clopot de lumină răsuflă ușurată a clipei răvășire pe țărmul dinlăuntru
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
când Soarele-l răsfață. Toamna, arama frunzei îi dă a ei culoare... Secătuit de vlagă îl află mândra iarnă și-i învelește trupul în stratul de zăpadă. Pământul hibernează, profund se odihnește, în trup îi fierbe lava și inima-i zvâcnește. Perpetua-i existență protejată e de Soare, de Lună, în timp de noapte, și stele strălucitoare. Luceafărul dimineții îi trimite a lui rază să-i trezească muritorii ce încă profund visează. Deșteptat din nou la viață Pământul ne ocrotește, ne
INFINITELE NUANŢE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349621_a_350950]
-
și fericirea uit s-o caut - nu s-o găsesc! ADVERSARUL trag după mine un cadavru,-n salturi nu mă trezesc - nu știu unde-l ascund: nu-s vinovat - ci blestemat de-nalturi... și lepra-ncape-n timpul tot mai scund iar mai zvâcnesc din viață - și cadavrul urmează - ca o umbră - somnul meu: n-a răsărit nici luna - crește navlul marfa de preț m-a copleșit de greu... ...ce ai făcut cu viața - cu smaraldul tu - orb căzut cu trăsnetul - din frunți? căci
CONTRADICŢII DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349630_a_350959]
-
vreme de ce atâta vreme cum nu mai sunt și nu mai pot fi copil scurm în pământul ăsta păcătos din care m-a alcătuit Domnul și tac privesc ascult vocea surorii cum dojenește ceva ce nu mai înțeleg în tâmple zvâcnește grija de ea și atât de femeia în care cineva m-a tot rotit rostogolit izbit de viață până când curioasă am ieșit din greșeală sau cu voie dar Domnul le mai știe pe toate eu las zilei răutatea ei mă
DIN GREŞEALĂ SAU CU VOIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350341_a_351670]